Mineriadele tranziției, de la conflictul sângeros condus de Miron Cozma în Piața Universității la campaniile online pro-Călin Georgescu

Perioadele de tranziție politică din România au fost marcate, în ultimii 34 de ani, de evenimente disruptive la nivel social, iar fenomenul Mineriadelor este un exemplu elocvent, cu o istorie constantă în țara noastră, notează EVZ.ro. Totuși, există o paralelă inevitabilă între contextul socio-economic, în care au avut loc evenimentele sângeroase din Piața Universității din iunie 1990, și nemulțumirea din prezent a cetățenilor, care a determinat apariția unui curent politic extremist, perceput ca „antistem”.

De-a lungul istoriei României post-decembriste au avut loc șase Mineriade, conflictul sângeros din 13-15 iunie 1990, care adus la distrugerea fenomenului Piața Universității, Mineriada din 1991 care dus la căderea guvernului Petre Roman, cele din 28-29 ianuarie 1990, din 18-19 februarie 1990, 4-23 ianuarie 1999 și Mineriada din 16-17 februarie 1999, notează jurnalistul Dan Andronic într-un editorial.

Cauza acestor manifestări publice radicale a fost, ca și în prezent, starea de nemulțumire a oamenilor, care îndurau din ce în ce mai greu traiul vieții de zi cu zi, în timp ce dezamăgirea și neîncrederea în clasa politică și în caracterul democrat al alegerilor deveneau tot mai pregnante.

De asemenea, în anii ’90, lua avânt Partidul România Mare, plin de foști activiști comuniști și ofițeri de informații și armată trecuți în rezervă, în frunte cu liderul, Corneliu Vadim Tudor al cărui discurs rezona cu nemulțumirea oamenilor.

Vicepreședinte PRM era Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului. Iar televiziunile anti-guvernamentale amplificau mesajul violent al lui Vadim și Cozma, apreciază jurnalistul Dan Andronic, notează EVZ.

Andronic subliniază rolul ingerințelor ruse în evenimentele de la vremea respectivă, ce au culminat cu Mineriada lui Miron Cozma și s-au sfârșit cu arestarea acestuia.

Acesta a fost contextul în care Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale, iar PRM a luat 25 la sută în Parlament.

«Emil Constantinescu este convins că acțiunile anti-statale din 1999, respectiv încercarea de lovitură de stat din ianuarie-februarie („mineriada”), au fost inspirate de Moscova și au vizat îndepărtarea regimului democratic și prooccidental de la putere pentru a fi înlocuit cu un regim socialist favorabil intereselor Rusiei în regiune. Deși unele Note contemporane ale SRI și SIE sugerează implicarea rusă, directă sau prin proxy, nu a fost produs public nicio probă a legăturii cauzale: Agentul de influență X-i-a cerut lui Iliescu sau Vadim Tudor să acționeze ș.a.m.d. », scrie istoricul Alex M. Stoenescu în “România în perioada administrației Emil Constantinescu”

Este adevărat că nu au existat asemenea date certe privind implicarea Rusiei, dar «analiza de situație făcută de președintele Constantinescu în noaptea de 21 spre 22 ianuarie a fost facilitată de informațiile provenite de la SRI în legătură cu miza conducerii PRM pe o „revoltă” în Armată (câțiva generali, dintre care mulți avansați la grad ca urmare prin intervenții personale ale  lui Corneliu Vadim Tudor ideea că sunt pregătiți pentru intervenția personală ale lui Vadim Tudor în timpul implicării guvernamentale „Patrulaterul Roșu”). „Revolta” trebuia nu numai să completeze atitudinea favorabilă unei lovituri de stat de la Ministerul de Interne (abandonarea de către comandanți a misiunilor constituționale și legale), ci și să decidă printr-o acțiune de forță răsturnarea puterii executive legitime (Guvern și Președinție) și înlocuirea ei cu o „putere provizorie” (revoluționară, militară).

SRI înaintează un raport cu înregistrarea convorbirii telefonice între activistul PDSR Dan Iosif și Ion Iliescu și care conținea afirmația lui Dan Iosif că a pregătit un lunetist pentru a-l asasina pe președinte. Ion Iliescu s-a opus. Este momentul în care Corneliu Vadim Tudor propune constituirea unui „Consiliu revoluționar” sau „Consiliu militar” care să preia conducerea țării, ca urmare a „revoltei populației”, adică a acțiunilor violente ale insurgenților (mineri și activiști ai partidelor PRM și PDSR). În Raportul SRI pe 1999 se menționa ca o cauză a mineriadei „efectele unei campanii de denigrare a instituțiilor statului român, declanșată de entități autohtone și străine interesate, la care se adaugă declarații oportuniste, cu accente radicale asupra unor probleme sensibile în spațiul civic”».

„Astăzi avem sute de mii de conturi pe rețelele sociale care joacă același rol”

Jurnalistul Dan Andronic atrage atenția supra unei atmosfere similare și în prezent, fapt demonstrat, mai ales, la alegerile prezidențiale anulate de CCR din cauza intervenției unei entități statale în favoarea unui candidat, Călin Georgescu.

Există, de asemenea, și o pleiadă de generali în rezervă care și-au exprimat public sau pe grupurile sociale sprijinul pentru acesta, precum Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării și vice-prim-ministru care i-a cerut lui Donald Trump să intervină, la ofițerii rezerviști din Armată, SPP, Interne.

„Și acum, ca și atunci starea de spirit a românilor este una de plină de obidă, pe bună dreptate. Dar așa cum în ultimii 34 de ani, miile de mineri au fost folosiți pentru a-i ataca pe bucureștenii din Piața Universității, pentru a răsturna Guvernul Roman sau pentru a ataca Palatul Cotroceni în care se afla Emil Constantinescu, astăzi avem sute de mii de conturi pe rețelele sociale care joacă același rol.”, subliniază Dan Andronic.