„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Oana Lungescu este principalul purtător de cuvânt al Alianței Nord-Atlantice, funcție pe care o deține de mai bine de 20 de ani. S-a alăturat NATO în 2010, după o lungă carieră jurnalistică la BBC World Service. Născută în România, s-a alăturat serviciului românesc al BBC la Londra în 1985 ca redactor și ulterior redactor șef adjunct. În 1997, a fost numită corespondent pentru afaceri europene la Bruxelles, unde a acoperit practic fiecare summit UE și NATO. Este prima femeie și primul jurnalist care deține această funcție.
„Oana Lungescu coordonează toate operațiunile media al Alianței 24/7 pe toate platformele, oferind sfaturi strategice secretarului general NATO, Consiliului Atlanticului de Nord și reprezentanților sediilor NATO cu privire la comunicarea către mass-media și social media. Se ocupă de planificarea și coordonarea aspectelor legate de mediatizarea tuturor evenimentelor majore ale NATO, inclusiv a reuniunilor la nivel înalt și a reuniunilor ministeriale”, se arată pe siteul NATO.
În 2016, a fost inclusă de Politico pe lista celor mai influente femei de la Bruxelles.
„Secretul a tot ceea ce facem este munca în echipă. Am o echipă mică cu care lucrez, aproximativ 30 de persoane, inclusiv ofițeri de presă, ofițeri social media, asistenți, scriitori de discurs și o mică echipă de monitori și analiști media. Biroul de presă al NATO face parte dintr-o echipă mai mare, care este divizia de diplomație publică responsabilă de extinderea diplomației publice a NATO și include, de asemenea, importante platforme digitale, cum ar fi canalul NATO de televiziune și social media”, a dezvăluit Oana Lungescu pentru here-shi-is.com.
Cea mai mare provocare în munca sa, povestește ea, este „să găsim timp pentru a ne opri și a ne gândi, deoarece munca pe care o facem este destul de implacabilă”.
„Este destul de ușor să cazi în capcana concentrării doar asupra a ceea ce urmează. Este important să faci un pas înapoi și să te gândești la modul în care trebuie să reacționezi la toate evenimentele imprevizibile care se întâmplă adesea, în special în timpul crizelor. De asemenea, înseamnă să ne gândim pe termen lung, de exemplu, să planificăm strategia de comunicare pentru Secretarul General și pentru adjunctul Secretarului General, pentru a ne asigura că informațiile potrivite vor ajunge la publicul potrivit cu privire la problemele potrivite la momentul potrivit. Avem de-a face cu o mulțime de audiențe foarte diferite, deoarece avem 29 de state membre, 29 de acționari majoritari, dacă vreți. Există, de asemenea, alți parteneri din întreaga lume la care ajungem, din Australia până în Ucraina”, mai spune Oana Lungescu.
Purtătorul de cuvânt al NATO mai dezvăluie că ceea este cel mai important, este să asculți întrebarea și ce spune interlocutorul tău. Acesta este, de asemenea, unul dintre secretele unui interviu de succes. Nu este vorba despre tine în mod necesar și nu trebuie să vorbești tot timpul. Este vorba despre calitatea de a știi să asculți ceea ce spune sau întreabă celălalt”, mai spune Oana Lungescu.
„Am devenit jurnalist din întâmplare. Am crescut în România, care la acea vreme era una dintre cele mai închise societăți din blocul comunist, unde era foarte greu să faci orice fel de jurnalism semnificativ. Deci asta nu mi-a trecut niciodată prin minte. Am studiat engleza și spaniola. Cu toate acestea, am fost foarte interesată de actualitate. Fereastra mea către restul lumii erau cărțile și radioul. Citeam în diferite limbi cât puteam și orice puteam. Uneori citeam cărți xeroxate, așa-numitul Samizdat, care se transmiteau de la persoană la persoană cu referințe excelente. Și, de asemenea, am ascultat Deutsche Welle, BBC, Radio Europa Liberă”, povestește Oana Lungescu.
Purtătorul de cuvânt al NATO povestește cum Securitatea a încercat să o determine să dea note informative. ”Am spus nu. Și, în cele din urmă, am putut să părăsesc România și să mă alătur mamei mele, care era în Germania. Am mers apoi la BBC, literalmente din întâmplare. Cineva mi-a trimis un anunț de muncă și am primit locul de muncă pentru că știam atât de multe despre programele BBC, după ce le ascultasem sub cuverturile de pat. Deci, totul a început de acolo”, dezvăluie Oana Lungescu.
„Am decis să-mi caut ulterior dosarul în România. Nu știam ce voi găsi, dar știam că dosarele există pentru că lucram pentru un post de radio străin. A fost o experiență foarte dificilă – pentru că nu știi niciodată ce ai putea găsi despre familia ta, prietenii tăi, despre tine însăți. A fost șocant să găsesc sute de pagini, unele dactilografiate, altele scrise de mână, clar de mulți oameni diferiți. Mi-au ascultat telefoanele, au transcris totul, au fotocopiat toate scrisorile și cărțile poștale pe care le trimisesem sau le primisem. Era un fel de birocrație a fricii, cu mulți oameni implicați. Știam că există, dar a fost totuși o surpriză să vedem zeci de kilometri de dosare istorice ale poliției secrete păstrate în arhive. Acestea sunt acum deschise victimelor Securității, cercetătorilor”, mai povestește purtătorul de cuvânt NATO.
„Astăzi, desigur, sunt într-o poziție diferită față de cea de la BBC. Nu lucrez ca jurnalist, dar încerc să acționez ca jurnalist în cadrul organizației – uitându-mă la lucruri cu un ochi proaspăt și punând întrebări „stupide”, care sunt de obicei cele mai bune. De asemenea, este important să știu cum funcționează jurnaliștii, ce este important pentru ei, cu ce dead-lineuri trebuie să lucreze. Scopul nostru este să comunicăm clar și ferm. Misiunea centrală a NATO este de a apăra aproape un miliard de oameni în Europa și America de Nord, într-un moment în care ne confruntăm cu cele mai mari provocări de securitate dintr-o generație. În același timp, trebuie să le arătăm potențialilor adversari că suntem puternici și uniți. Deci, avem multe audiențe diferite în același timp”, explică Oana Lungescu în interviul acordat jurnalistei Sarah Wagner.
Ca jurnalist, a călătorit în Chile și Argentina în 1999 pentru a raporta consecințele dictaturilor militare în calitate de beneficiar al unei burse Onassis. În 2002, a primit premiul European Woman of Achievement Award. În 2010, a primit aprecierea juriului în 2010 UACES – premiile Thompson Reuters Reporting Europe pentru seria ei documentară „Secretele de stat” – despre arhivele poliției secrete și propriul dosar al Securității. A contribuit la „Child of Europe: An Anthology of New East European Poetry” (Penguin International Poets, 1991) și la „More From Our Own Correspondent” (Barnes & Noble, 2009). Din 2010 s-a alăturat NATO, pe poziția pe care o ocupă și în prezent, aceea de principal purtător de cuvântal Alianței.