Legenda spune că Mănăstirea Bălteni a fost ridicată la sfârșitul secolului al XVI-lea, după un vis pe care voievodul Radu Negru l-a avut înaintea unei lupte cu tătarii.
Locul ales avea și o altă utilitate; în caz de război, ar fi fost fortăreață naturală, iar pe timp de pace, lăcăș de rugăciune. De asemenea, servea ca o insulă care avea să împiedice atacurile inamicului; stejarii seculari ai codrilor Vlăsiei erau un zid de neînvins.
În prezent, Pădurea Cocioc, ce înconjoară parțial locul, este un vestigiu natural al codrilor Vlăsiei de altădată. Conform tradiției, aici ar fi fost omorât, în ultimele luni ale anului 1476, Domnitorul Vlad Țepeș.
După câteva sute de ani, găsim dovezi că biserica a fost refăcută din temelie, de marele vornic Hrizea – însărcinat cu administrarea supremă a Principatelor Române. Între timp, biserica fusese distrusă de năvălitori.
Arsă și pustiită de tătari în timpul domniei lui Simion Movilă (1600-1602) biserica Schitului Bălteni a fost refăcută „de în temei”, ne spune o inscripție prinsă deasupra ușii pronaosului, în anul 1626, de către vornicul Hrizea Coconu, stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod.
În prezent, din fostul schit n-a mai rămas nimic după ce-a fost distrus de tătari, în anul 1602. Biserica din satul Bălteni – cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae – datează din 1626. și este ctitoria vornicului Hrizea.
Lăcașul a fost declarat monument istoric și servește ca biserică de parohie. În Lista Monumentelor Istorice, Schitul Bălteni se află înregistrat cu Codul – IF-ÎI-m-A-15265. Localnicii numesc Lacul Bălteni fie Lacul Scrovistea, fie Lacul Mănăstirii.