Malpraxisul medical este greșeala comisă de un cadru medical – medic, stomatolog, asistent medical etc. – care se abate de la standardul de îngrijire și tratament în momentul exercitării profesiei, iar prin aceasta îi cauzează pacientului prejudicii (suferințe fizice și psihice).
Este bine-cunoscut faptul că în ultimii ani foarte mulți medici specialiști tineri, și nu numai, au părăsit România pentru a profesa medicina într-o țară străină, fapt care apreciez că a avut un impact negativ asupra calității actului medical din spitalele din România.
Acest exod al medicilor este poate unul dintre principalele cauze ale creșterii semnificative a numărului cazurilor de malpraxis medical și a litigiilor de malpraxis medical din România în ultimii 10-15 ani.
Au existat în ultimii ani și câteva modificări ale normelor juridice care reglementează malpraxisul medical în România, una dintre cele mai importante modificări fiind cea prin care a fost înlesnit accesul pacienților la justiție în situația vătămării lor în spital de către un medic neglijent.
Așadar, în prezent, victimele malpraxisului medical pot solicita direct instanței de judecată obligarea medicului la plata unor juste despăgubiri, cu obligația de a achita o taxă de timbru în valoare de 100 lei.
De câțiva ani se încearcă o reformare a legislației Medicinei-Legale, veche de peste 20 de ani, însă până în prezent nu s-a reușit nimic notabil în acest sens. Astfel, de multe ori apar blocaje la nivel funcțional în rețeaua de Medicină-Legală, care conduc mai apoi la întârzieri în procesele judiciare având ca obiect malpraxisul medical.
Credem că prelungirea termenelor de soluționare a litigiilor de malpraxis medical este influențată și de faptul că din anul 2022 competența de soluționare a litigiilor civile de malpraxis medical aparține Tribunalului, iar legea prevede căi de atac, apelul și recursul – care se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cel mai probabil și pensionărilor masive ale judecătorilor din România din ultimii ani care au avut o contribuție negativă în acest sens.
Drept urmare, durata de soluționare a unui litigiu de malpraxis medical, fie că este cercetat de către organele judiciare penale, fie de către o instanță civilă, va dura în medie aproximativ 5 ani, cu precizarea că o apărare eficientă și diligentă va putea conduce la soluționarea mai rapidă a litigiului.
Un alt element legislativ relativ nou este cel referitor la dreptul părților implicate într-un litigiu civil sau penal de malpraxis medical de a-și desemna un expert medico-legal parte în proces pentru a participa la efectuarea expertizei medico-legale oficiale și pentru a întocmi o opinie expertală pentru lămurirea problematicii medico-legale.
În ultimii ani se poate observa și o înmulțire a numărului spețelor judiciare având ca obiect infecțiile asociate asistenței medicale sau nosocomiale, principalele cauze fiind starea precară a spitalelor din România, precum și neglijența cadrelor medicale cu responsabilități în domeniul care nu declară toate infecțiile asociate asistenței medicale.
În concluzie, apreciem că în România există un cadrul legislativ coerent care permite victimelor malpraxislului medical să se adreseze justiției cu o cerere de despăgubire, fiind totuși nevoie de o implicare activă a societății civile pentru informarea actorilor implicați în cauze de malpraxis medical cu privire la drepturile și obligațiile lor legale.