POVESTEA unor soți nepalezi mutați în România, care câștigă de trei ori mai mult decât în țara lor: „La noi e multă muncă manuală”

Șase milioane de români sunt plecaţi la muncă peste hotare, în acest moment, astfel ca angajtorii din țara noastră sunt nevoiți să apeleze la forță de muncă din străinătate, în special din Asia. În România, acum, sunt angajaţi peste 140.000 de indieni, nepalezi sau filipinezi. Iar printre ei se află și soții Subas și Binda Darnal, un cuplu nepalez venit în România cu trei ani în urmă, care au grijă de o mică fermă de lângă Buzău. Înainte, el a fost croitor, iar soția, funcționară în biroul unui politician.

Cei doi soți povestesc, pentru Adevărul, că aici au găsit un mediu bun, de trai și de muncă, venituri lunare de trei ori mai mari decât în țara lor, astfel că au decis să îl aducă aici și pe unul dintre cei doi fii ai lor.

Subas Darnal și-a părăsit țara cu trei ani în urmă, pentru un serviciu mai bine plătit și a ajuns la câteva mii de kilometri distanță, într-o fermă agro-zootehnică de lângă Buzău unde Subas are grijă de câteva sute de animale, dar se ocupă și de grădinărit. El spune că este mai ușor să faci agricultură în România

„Ce fac acum, aici, e puțin diferit de ce e în Nepal, mai asemănător un pic cu fermele din India. Aici este un sistem foarte bine pus la punct, cu utilaje moderne. La noi e multă muncă manuală. Am găsit condiții foarte bune de adăpare, de hrănire a animalelor. Aici agricultorul are tractoare, utilaje, totul se face cu mașina, nu manual”, ne spune Subas.

Astfel, după ce s-a convins că munca la fermă nu este una foarte grea iar venitul lunar este de cel puțin trei ori mai mare decât salariul din țara sa natală, Subas a decis să-și aducă și soția. Evident, banii le sunt de mare ajutor rudelor din Nepal.

„Acolo lucram trei luni de zile ca să câștig cât într-o lună aici, în România. Nu este nici muncă grea, iar traiul la fermă ne permite să facem economie și să putem trimite rudelor. Acolo avem părinții, copiii, frații… și au nevoie de bani pentru mâncare, pentru medicamente, pentru școala copiilor. Suntem bucuroși că ne putem ajuta familiile”, a mai spus Subas.

De când au venit în România, Subas și Binda Darnal locuiesc într-o anexă a fermei de lângă Buzău, cu un dormitor și bucătărie, mobilate și utilate, unde se gospodăresc singuri. Ea se ocupă cu aprovizionarea și gătitul, în pauze sau seara, după programul de lucru în fermă.

„Noi lucrăm de dimineața, de la ora șase și jumătate, după aceea luăm pauză la 11.30. De la ora 13, ne apucăm iar de treabă, iar pe la șase suntem gata. Aici este mereu de făcut câte ceva. Unul mulge caprele, altul hrănește animalele și păsările, apoi trebuie făcută curățenie în grajduri. Acum este de muncă și cu legumele”, afrimă Binda, soția lui Subas.

Subas are 36 de ani și a muncit într-o fabrică de confecții din Nepal, înainte să plece spre România. Soția sa, cu doi ani mai mică, a lucrat ca funcționar în biroul unui administrator local. Pentru cei doi, faptul că nu cunoșteau limba română a fost o barieră de comunicare de scurtă durată pentru că Subas se înțelegea deja din primul an cu ceilalți colegi din fermă.

„Pentru mine, acolo, în Nepal, a fost mai ușor, pentru că era muncă de birou. Aici este mai multă muncă fizică, dar nu e nicio problemă. Nu m-a speriat efortul, pentru că și salariul este pe măsură. Mai greu mi-a fost să comunic cu românii, pentru că limba este dificil de învățat. Am început să mai înțeleg, dar e bine că mă ajută Subas, care a învățat mai repede”, mărturisește Binda Darnal.

În curând, ferma va avea trei angajați asiatici. Asta, după ce soții Subas și Binda au reușit să-i programeze venirea legală în România a unuia dintre cei doi băieți ai lor. Pentru administratorul gospodăriei țărănești, angajarea nepalezilor a fost alegerea salvatoare.

„Muncitorii veneau și plecau, așa că eram pe punctul de a închide. Am căutat variante, iar cea mai bună soluție pe care am găsit-o pe piață a fost să aducem nepalezi. Lucrează foarte bine, ne înțelegem foarte bine cu ei, sunt conștiincioși. Și noi îi ajutăm pe ei… și ei pe noi. Mergem cu ei în oraș, pe unde au treabă sau la întâlniri cu alți nepalezi pe care i-au cunoscut aici”, spune George Fifere, administratorul fermei.

Subas și Binda se gândesc să rămână cât mai mult timp în România și chiar să se stabilească aici, mai ales că din vară îl vor avea alături pe unul dintre copiii lor.

SURSA FOTO – Arhivă personală: Subas Darnal