Preotul Francisc Doboș a vorbit, în Săptămâna Patimilor, la GÂNDUL LIVE, despre cum cicatricile se pot transforma în frumusețe interioară, despre pandemie și rolul credinței, dar și despre cum se pot apropria oamenii mai mult de Dumnezeu și se pot descoperi pe ei însăși.
”Cicatricile fac parte din fișa postului slăbiciunii umane. Pentru unele persoane, reprezintă un motiv existențial, nu știu ce să facă dacă se oprește starea de jale. Poate nu ar ști cum să trăiască viață fără să se plângă.
Este o realitate a viețîi noastre, pentru că de multe ori trăim viața ca o rana deschisă, redeschidem răni. Nu dăm timp timpului. Nu dăm veșnicie timpului.
Dacă câștigăm timp fără să dobândim veșnicie, ce câștigăm? Tot ceea ce facem să devină veșnic: fericirea, viață, bunăstarea, bucuria, nu dorințele.
Pandemia este o ocazie de cădere și o ocazie de ridicare. Putem scoate din noi părțile bune și cele rele. Orice se poate transforma într-o oportunitate. Mă gândesc la perioadele de persecuție. Și le-a dorit cineva? Nu! Hristos a făcut răscoala împotriva Imperiului Roman care existat în Palestina, în vremurile Lui? Dar alți oameni religioși au făcut și nu au sfârșit bine.
De ce spun lucrul acesta?
Spunea Sfântul Apostol Paul că, cuvântul s-a făcut trup la împlinirea timpului. Ce înseamnă împlinirea timpului? Pe vremea aceea, însemna când, în lume, domnea dreptul român, dar exista și Logosul grec. Aveai, pe de-o parte, categoriile juridice care să te apere, dar pe de altă parte aveai categorii filozofice. Hristos a zis ceva împotriva împăratului? Nu. Doar că ne coniderăm prea importanți”.
”Nu pandemia unește sau dezbină, ci omul. Dacă eu voi considera că e cineva care vrea să îmi facă rău, mă voi uita în spate și nu mă voi bucura de destinație.
”De ce e mai ușor să fac rău?”
Binele presupune o pace interioară, să trăiești fără dușmani chiar dacă îi ai. Ce a făcut Hristos? Nu a pus preț pe aparențe, ci a trăit relațiile.
Un fragment după Evanghelia Sf. Ioan spune că Iisus ajunge la prietenii lui – Marta, Maria și Lazăr -, un episod când Maria, certată de sora ei, îi spunea Mântuitorului: Nu îți pasă că sora mea m-a lăsat aici să slujesc?
Hristos spune că Maria și-a ales partea bună. Există oameni predispuși la acțiuni, alțîi la interiorizare.
În Biserica Catolică, Maria, predispusă la ascultare, varsă un parfum scump pe picioarele Mântuitorului. Pentru mulți e o risipă. Care e măsura risipei noastre? Iuda spunea de ce nu s-a vândut să ajute săracii, dar punea mâna în pungă și fura, ne spune Evanghelia.
Spuneați că ne e teamă să judecăm. Poate ar trebui să judecăm, dar nu să condamnăm, ci să folosim mintea care ține cont de inimă.
Unii oamenii se gândesc să se riște pentru copiii lor, se modifică existența, dar se modifică dioptria de judecată.
Suntem făcuți din mai multe straturi superficiale, pentru că sunt mai comode”.
”Îndrăznesc să spun că, dacă ar există mai mult Dumnezeu în inima noastră, cine ne-ar putea îndepărta de dragostea lui Hristos? De aceea avem nevoie de Dumnezeu.
E bine să crezi în Dumnezeu, pentru că nu ajungi în pragul cel mai de jos, vecin cu moartea, pentru că Dumnezeu îți da o nouă șansă, chiar dacă ești în pușcărie sau la capătul pământului.
Dumnezeu devine Dumnezeu. Dacă lucrurile sau persoanele iau locul lui Dumnezeu și dau rateuri, se termină și lumea noastră și mergem pe alte căi. Trăim relațional programul ”Rabla”.
Dumnezeu e acolo, așa cum a permis să moară Hristos, El e prezent în suferințele noastre. De ce să vorbim doar despre moarte? Cum facem să vorbim despre Înviere dacă nu reușim să intrăm în ea?
Când a Inviat Hristos, erau acei doi discipoli care plecau de la Ierusalim și povesteau realitatea. Hristos îi întreba ce discutau. Ei răspund că au văzut o realitate, dar întunecată. Așa e și cu pandemia.
Începi să devii om bun și să crezi în Dumnezeu când faci pași înapoi. Ce înseamnă? Iei un pic de distanță de la retorică care invrăjbeste. Când privești o opera de artă de la câțiva centimetri, vezi pete de culoare, nu sensul.
Nu ne-am exersat în răbdare care să conțînă iubire și iertare. Chiar dacă stau pe canapea, îl tratăm pe Dumnezeu ca un pet, care ne dă dreptate. Dar acela nu mai e Dumnezeu”.
”Diferența dintre un om ancorat profund în Dumnezeu – cu simțul umorului, credință – așa sunt sfinții, este că deși le-a fost frică, nu a devenit motorul deciziilor majore. Pentru mulți oameni iau decizii din cauza fricii, fără curaj. Amintesc cuvintele lui Constantin Noica: Nu uita că Dumnezeu te-a trimis pe pământ să dai sensuri!
Noi ne preocupăm să dăm lumina, care vine dintr-o credință. Nu pot să dăruiesc ceea ce nu primesc. Tratăm viețile nostre ca pe un business: dăm un acatist ca să primim ceva. Dacă dăruiesc ceva, fac pentru că am primit mai mult.
Nu realizăm cât de bine trăim. Suntem vii!
Dumnezeu a murit ca să ne consumăm frica.
Când regăsesc ipocrizia, pot să o topesc într-o trăire spirituală”.
”Cât costă iubirea unei mame: timp și nopți nedormitate. Iubirea lui Dumnezeu e gratuită cu adevărat.
Când iert pe cineva sau pe mine, înseamnă că îmi fac bine mie, pentru că altfel aș perpetua răutatea” a spus Preotul Francisc Doboș la GÂNDUL LIVE.
În 2021, Paștele ortodox va fi sărbătorit în data de 2 mai, când va fi o minivacanță de patru zile. Paștele catolic va fi în 4 aprilie.