Rareș Hopincă consideră că empatia, experiența și excelența în administrație pot face din Sectorul 2 un loc în care oamenii să-și dorească să se mute

Rareș Hopincă, fost prefect de București și candidat la Primăria Sectorului 2, se declară un om de stânga, pentru că politica lui e bazată pe empatie, declară el în exclusivitate pentru QMagazine. Hopincă a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și crede în puterea sferei publice mai mult decât în puterile inspirate de partide.

Politica și administrația trebuie să treacă testul gândirii critice, susține candidatul.

Hopincă are experiență administrativă în ultimii 15 ani în sectorul privat și de stat, și a fost consultant pentru dezvoltarea de politici publice, de care România are nevoie mai mult ca niciodată.

EXTERNE Donald Trump AMENINȚĂ că va recâştiga controlul asupra Canalului Panama: „Această escrocherie va înceta imediat”

10:05

METEO Orașul din România în care va ninge 6 zile la rând, începând de mâine, potrivit meteorologilor EASEWEATHER

10:00

A dobândit reputația de a fi unul dintre cei mai buni oameni din Partidul Social Democrat și din administrația publică locală în atragerea fondurilor nerambursabile și implementarea proiectelor pentru dezvoltare comunitară. A fost city managerul Sectorului 5 în 2018, a fost ales consilier general în Consiliul Municipiului București, în 2020, și în 2023 a fost numit Prefect al Municipiului București, publică QMagazine.

Un București green

Nu vrea să fie un politician cool, ci credibil. În exclusivitate pentru Q Magazine, RAREȘ HOPINCĂ explică ce presupune proiectul său pentru Primăria Sectorului 2 și de ce „mergi la sigur” cu un profesionist care vrea un București green, nu pentru că e la modă, ci pentru că e sănătos, și care speră că politica poate salva vieți, dincolo de a le guverna, motiv pentru care investește resurse în combaterea consumului de droguri în instituțiile de învățământ.

Un politician printre oameni

Ca primar sau politician, ești un om printre oameni. Nu te plasezi în afara comunității, nu ești nici deasupra ei. Politica pentru oameni presupune guvernarea în care nevoile și aspirațiile indivizilor sunt în centrul deciziilor. Presupune o investiție de timp, pentru că uneori construiești de la zero, alteori trebuie să recuperezi decalaje; energie, pentru că nu poți soluționa nimic fără a înțelege urgența sau creativitatea din spatele unei probleme; empatie, pentru că interlocutorii tăi sunt întotdeauna cei cu care împarți o comunitate, un sentiment de apartenență și, de ce nu, un destin.

Am un principiu fundamental pe care îl aplic în vocația mea de a reprezenta comunitatea: soluții la probleme reale, nu inventate, explică Rareș Hopincă.

Voința politică este rezultanta capacității și a determinării unui om politic sau a unui partid de a produce o schimbare în bine. Cred că un proiect de țară și orice proiect politic sau administrativ au nevoie de o astfel de voință. În ceea ce mă privește, schimbarea în bine pe care vreau să o aduc în Sectorul 2 ține atât de rezultate concrete, cât și de o atitudine incluzivă și solidară față de cetățeni. Vreau să recuperăm timpul pierdut de actuala administrație.

Trei obiective pentru Sectorul 2

Am trei obiective, nu idealiste, ci pragmatice. În primul rând, îmi doresc o comunitate în care circulația să fie fluidă, un trafic îmbunătățit, locuri de parcare noi, parcuri și spații verzi, nu pentru că e la modă să fii eco, ci pentru că e sănătos să ai un sector verde. Al doilea, îmi propun anveloparea locuințelor, nu pentru avantajele estetice, ci pentru că este rentabil. Iar al treilea obiectiv, vreau un dialog constant cu comunitatea. Sunt adeptul unei primării deschise. Sub niciun chip primăria Sectorului 2 nu poate fi un bastion, un glob de sticlă din care deciziile se iau impulsiv sau pur politic. Nu poți gândi în profunzime o soluție eficientă decât dacă ai un dialog cu oamenii: vocea lor e cel mai bun barometru al realității, subliniază concret fostul prefect.

Din fericire, politica, așa cum am simțit-o eu în PSD, este departe de acea viziune a lui Thomas Hobbes.

Nu ai cum să produci un război generalizat dacă ai conștiința că nu ești în politică pentru tine, ci pentru ceilalți, cărora le poți simplifica și îmbunătăți viața publică și privată deopotrivă. Poate în anii ’90 sau poate în alte partide s-ar putea vorbi despre un război al tuturor împotriva tuturor. Însă în cariera mea politică și administrativă am avut mai degrabă experiențe pozitive decât negative. Am întâlnit oameni care împărtășesc aceeași viziune, care știu să lucreze împreună, care au valori comune și înțeleg că rețeta succesului în politică, dar și în administrație, ține de un efort de echipă. Evident, ocazional apar asperități și conflicte. Faptul că ele pot fi depășite arată că există scopuri mai mari decât vanitățile de moment.

Consensul trebuie construit, nu impus

Decizia trebuie armonizată în funcție de opțiunile tuturor, nu în funcție de cum crede un singur om, oricât de înțelept ar fi el. Sigur, nu vreau să evacuez înțelepciunea din bagajul obligatoriu al omului politic. Dar cu siguranță înțelepciunea, ca orice altceva, de la valori și principii la proiecte și măsuri, se propune în spațiul public, nu se impune. Pentru că binele făcut cu forța nu mai este bine.

Am crezut că în politică și administrație este suficient să vrei ca să și poți. Dar nu este deloc așa. Trebuie în primul rând să știi.

Să cunoști legislație, proceduri, instituții. Să ai experiență directă cu administrația și cu oamenii. Lucrurile acestea se acumulează în timp. Nu am ars etape și, din fericire, am învățat aceste lucruri din primii ani de carieră, până la momentul actualei campanii. În fond, administrația este un domeniu pentru care îți trebuie cunoștințe și experiență, explică Hopincă.

Nu există calificare la locul de muncă în administrație și politică

Nu poți să te califici la locul de muncă și nici să înveți ABC-ul administrației când ajungi în fruntea unei instituții. Politica nu e ferită de utopii, dar administrația a devenit imună la aspirații imposibile. E un domeniu pragmatic, în care cuantifici, măsori constant rezultatele obținute și le compari cu finalitățile apreciate inițial. Tind să cred că despre febra utopiilor nu mai putem vorbi decât la trecut. Un trecut modern, e adevărat. În ceea ce mă privește, am anticorpi la utopii: nu mă întreb niciodată cum arată lumea ideală în care vreau să trăiesc, ci cum pot îmbunătăți lumea reală în care ne aflăm toți.

Nu am ajuns în politică din întâmplare. Așa că nici sacrificiile, exprimate în timp și efort, nu m-au luat prin surprindere.

Este, într-adevăr, un drum mai solicitant decât în alte cariere, dar este un drum care îți scoate în cale și satisfacții și reușite. Faptul că pot schimba lucrurile în bine, faptul că sunt oameni a căror viață este mai bună datorită muncii mele, asta îmi dă energie să merg mai departe.

Unii au sentimentul că administrația publică e o viață de peșteră, în cavernele mașinăriei birocratice. Alții cred că politica e ceva caragialesc, în varianta ei internă, și ceva proustian, în versiunea ei externă.

Politicienii nu sunt în căutarea timpului pierdut, ci a unui adevăr, așa cum și administrația pretinde, prin mijloace diferite. Un adevăr legat de ce suntem la momentul prezent și ce am putea fi, dacă ne solidarizăm eforturile. Privilegiul în aceste două domenii, politic și administrativ, e că observi efectele acțiunilor tale imediat: ai un feedback public, multiplu, iar atunci când e pozitiv, orice cost și orice sacrificiu par modeste, își etalează filozofic convingerile Hopincă.

Am un proiect pentru Sectorul 2 al cărui contur final vreau să fie influențat de dialogul meu cu comunitatea: oamenii nu mă aleg pe mine, ci aleg o lume posibilă, un set de idei, o viziune.

Opțiunea votul negativ

Cei care aleg să nu își exprime votul sper să o facă după ce au parcurs atent toate opțiunile posibile. Ce îmi doresc e ca ignorarea a priori să nu ia locul evaluării opțiunilor pentru vot. Votul negativ vine nu atât dintr-o mentalitate, cât mai degrabă dintr-un context. Cred că schimbând contextul, putem schimba impactul votului negativ. Evident, vor exista mereu oameni care votează un candidat doar ca să nu iasă celălalt. Dar atâta vreme cât partidele politice propun candidați cu credibilitate, cu rezultate, cu CV solid în spate, votul negativ se estompează. Oamenii vor să aleagă, dar pentru asta trebuie să aibă și cu cine.

Primarul obscur

Este o chestiune pragmatică, extrem de vizibilă în majoritatea cartierelor noastre. Sectorul 2 a fost abandonat de cel care a condus primăria în ultimii ani. Nu toate partidele au abandonat comunitatea. Nu toată clasa politică a lăsat pe cineva în urmă. Ci doar cei care au refuzat să îi asculte pe oameni, să țină cont de părerile lor.

Am mers prin sector și am vorbit cu mii de oameni. Toți mi-au spus același lucru. Nu îl cunosc pe primar. Nu l-au văzut la față. Îi știu numele, nu îi văd rezultatele. Au vrut să vorbească cu el, dar a stat închis în turnul de fildeș. Asta este realitatea și la asta mă refer când spun că întreaga comunitate a fost abandonată.

Sunt alergic la atitudinea politică în care te arăți în fața oamenilor doar pentru a le lua votul și apoi uiți de datoriile față de ei. Tot așa cum sunt dezamăgit, ca individ și cetățean, de cei care fac din greaua moștenire o explicație pentru incompetența și delăsarea lor. Omul politic încuiat nu e o metaforă: e o realitate a celui votat, ales și baricadat în spatele ușilor de la primărie. Nu vreau așa ceva și sper să nu mai avem așa ceva în niciun sat, nicio comună, niciun oraș din România. Cu atât mai mult în primăriile sectoarelor bucureștene.

Politica pe stradă, comunicarea pe FB

Politica poate că nu se face pe Facebook. Dar comunicarea, da. Fie că ne place, fie că nu, astăzi oamenii comunică mult mai mult prin intermediul rețelelor sociale decât prin orice alt canal. A fost o epocă a ziarului scris, a fost o epocă a radioului, o epocă a televiziunii. Acum trăim într-o epocă a comunicării digitale. Putem să discutăm pro sau contra acestei realități, dar nu putem să o negăm. Și așa cum toții marii lideri ai lumii au folosit rând pe rând ziarul, radioul, televiziunea, iar acum rețelele sociale, pentru a comunica, nu văd de ce n-am face și noi același lucru. Investesc timp și resurse în comunicare. Știu că scroll-ul nu înlocuiește votul și like-ul nu e neapărat un vot câștigat, că polarizările și antagonizările se fac cel mai simplu în sfera digitală și că unii comentează democrația sub pseudonim sau anonimat. Dar orice reacție e un feedback valoros.

Sectorul 2, un loc în care să te muți

Pentru că am competența, experiența și echipa care pot schimba în bine Sectorul 2. Și, la fel de important, pentru că am susținerea politică a celor mai mari partide din România. Pentru Sectorul 2, ultimii ani au fost un experiment administrativ nereușit. Comunitatea a fost condusă fără direcție, fără experiență și fără echipă. Nu tolerez, sub nicio formă, urbanismul golănesc. Și nici administrația lipsită de profesioniști. Ca să fie siguri că se va întâmpla așa, locuitorii Sectorului 2 trebuie să aleagă pe cineva despre care știu cu siguranță că a mai făcut administrație, că a obținut rezultate și că are în spate o echipă capabilă politic și profesional să-și îndeplinească angajamentele. Nu mai e timp de pierdut. Oamenii trebuie să meargă la sigur. Un sector verde, investiții smart, viață culturală intensă, un mediu social sigur, lipsit de consumul de droguri. Vreau un sector în care dacă nu ai locuit până acum, să îți dorești să te muți în el, încheie candidatul la Primăria Sectorului 2, Rareș Hopincă.