„Și mie îmi dau la gioale”. Cu cine se bate Cătălin Moroșanu în politică. VIDEO Gândul LIVE

„Mi-aș dori să fiu mai bun, să-i acord mai multă atenție fiicei mele. Nu prea am timp să stau cu familia mea. Asta e cea mai mare durere a mea. Că nu stau suficient cu ea, iar pe viitor asta îmi doresc. Să petrec mai mult timp cu cei apropiați mie, iar pe fiica mea să o îmbrățișez mai des”, a mărturisit Cătălin Moroșanu, invitat la Gândul LIVE.

Sportivul a vorbit despre viața lui de dincolo de ring – cum este el ca tată, dar și ca politician. Și asta pentru că din toamnă, Moroșanu este consilier județean la Iași, din partea PDL. Faptul că e într-un partid aflat în opoziție i-a adus destule „lovituri la gioale”, după cum singur spune, atunci când a susținut vreuna dintre inițiativele în care crede, precum cea privind acordarea unor recompense sportivilor medaliați cu aur în competiții. Promite că nu se lasă, pentru că, susține el, este un luptător. Unul care a învățat rapid lecțiile politicii, deși nu are un model printre cei care evoluează acum în spațiul public.

Câteva dintre declarațiile sale, referitor la familie, sport, educație, politică, ispite și bani, le regășiți mai jos:

Regulile stabilite în familia Moroșanu. La Gândul LIVE, Moroșanu a povestit că fiica lui este prea mică pentru a înțelege exact ce e cu pasiunea lui pentru K1, „și poate că e mai bine așa, că nu vede dacă tati ia bătaie”, și a explicat și de ce nu își ia familia cu el la meciurile pe care le susține.

„Avem o regulă în relație; cariera mea e cariera mea, iar viața noastră e a noastră. Nu aș sta confortabil știind că Georgiana, soția mea, este în sală”, a spus Moroșanu la Gândul LIVE. „Mă simt responsabil pentru ea. Când vin acasă mă dedic în totalitate familiei. La un meci de-al meu a venit odată tata. Aveam așa o tensiune știindu-l acolo, mai să-mi sară inima din piept. Nu puteam să mă concentrez la meci și am decis ca familia să stea acasă. La un moment dat mi-a zis și frati-miu că vrea să intre în K1 și am fost cu el; i-am zis Bine, frate. Dar nu puteam să stau acolo să-l văd cum se lovește cu celălalt”, a rememorat Moroșanu momentul.

„I-am zis apoi că e ultima oară când vin cu el la un meci. Mă emoționez. Și-mi imaginez ce simt părinții mei când mă văd la un meci. Mama ia calmante, tata fumează un pachet de țigări…”

În ciuda emoțiilor pe care la rând lui le creează familiei, Cătălin Moroșanu spune că ăsta i-a fost destinul. Recunoaște că nu a fost încurajat să practice un sport. Mama, învățătoare, l-ar fi vrut avocat, „să-mi pun termopane, vorba cântecului„, glumește sportivul.

Unde și cum i s-a strâmbat nasul lui Cătălin Moroșanu. Așa că alegerile – rugby și, ulterior, după șase ani, box – le-a făcut singur, fără ca părinții să știe. Și a ieșit călit, după cum afirmă. Psihic și fizic. E drept, s-a ales cu nasul strâmb, dar precizează el, asta s-a întâmplat la rugby, nu în ringul de la K1. „M-a călit inclusiv pentru lupte, pentru că atunci când primeam un pumn ziceam Nu-i nimic, că doar am mai primit unii” .

La Gândul LIVE, Cătălin a explicat și de ce a renunțat la rugby: neglija facultatea, iar sacrificiile făcute erau prea mari. Recunoaște că nu avea nici satisfacții financiare. Prima de joc, cea mai mare pe care a primit-o, ar fi fost de 100 de lei. „A fost un meci la care am primit 15 lei, cât să bem trei beri după meci”, a povestit sportivul. Așa că după șase ani, a decis să renunțe la sport. După șase luni de stat pe tușă însă avea să se intre într-o sală de sport. De data asta, la box.

Lecția unei note 8 Inițial a vrut să slăbească. „Nu am fost vreun bătăuș. Nu m-am bătut pe stradă niciodată”, spune Moroșanu. În plus, recunoaște că trebuia să fie un exemplu în oraș, fiind fiul doamnei învățătoare. „Spre norocul meu nici n-am fost în clasa ei, la școală. Mama e o femeie dură. Cred că ar fi avut pretenții mult mai mari de la mine decât de la restul elevilor. Știu că odată am luat un 8, singurul meu 8 din clasele I-IV. Și m-a întrebat ce e aia 8 și mi-a tras o palmă de nu mi-a mai trebuit nimic”.

Ce a învățat de la părinți? Să fie corect și să nu facă rău celor din jur. Lecții a primit și de la antrenorul lui, Mihai Constantin, cel care – după trei luni de la ziua în care l-a primit la antrenament – l-a luat într-o parcare și i-a spus că va ajunge mare. Un mare luptător. „Mi-a venit să râd”, rememorează Cătălin Moroșanu. Calitățile lui de atunci? Explozie, rezistență și fapul că nu se plângea. „A știut foarte mult cum să mă educe și cum să vorbească cu mine”, își descrie Moroșanu maestrul.

Ce face un campion când este înfrânt. Tot la Gândul LIVE, Cătălin Moroșanu a vorbit despre obiceiul pe care îl are – de a-și urmări meciurile. Spune că nu scapă de emoții, ori de câte ori le privește. De ce o face? Ca să înțeleagă unde a greșit, unde nu a avut reacție. „Am fluturași în stomac”.

Spune că după ultimul meci, atunci când a fost înfrânt, a stat închis trei zile în casă. „Nu am vrut să văd pe nimeni”, povestește Moroșanu. Vorbește despre durere, presiune și rușine. Și responsabilitate. Față de ceilalți, oameni de pe stradă, care-l întâlnesc și îl întreabă ce a făcut la meciuri. „Nu mă durea că aveam arcada spartă. Mă durea în inimă, acolo simțeam durerea cea mai mare”, afirmă sportivul. „În același timp mă și ambiționează mai tare, pentru că vreau să înțeleg de ce am greșit”.

BANI. „Trăiesc din sport. Nu câștig cât fotbaliștii, dar mă mulțumesc cu ce am”

ISPITE. „Am avut momente din astea. Mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut de ele, sau eu așa zic, că am trecut. Am avut momente când primii mei bani i-am cheltuit pe lăutari sau mergând în cluburi. Am greșit, și față de prietenii mei, am greșit și recunosc. Oricui i se poate întâmpla asta când merge cu un nivel mai sus. mă bucur însă că am avut prietenii mei, care au știut să mă tragă de mânecă și m-au ținut acolo jos”

SCUZE. „A fost foarte greu să le cer. Și față de prieteni, și față de Georgiana. Eu cred că m-au iertat și mai cred că sunt foarte norocos pentru ce am acum. Aș vrea să rămân așa, dar să fiu mai bun”

ROMÂNIA VS OCCIDENT. „Nu știu dacă aș pleca din țară. Mi-a plăcut Asia. Dacă ar fi să alegem un sistem de educație, atunci cel asiatic ar putea fi modelul. În Occident totul e rece, chiar și chelnerii în restaurant. Parcă sunt șefi . Ți-e rușine să le ceri o cafea. Din punct de vedere moral, Occidentul e decadent, din punct de vedere material – da, ar putea fi un model”.

DISCRIMINARE. „M-am lovit de ea. Am intrat odată într-un vestiar și când au văzut că vorbim românește și-au strâns bagajele. M-am simțit foarte prost. Am pățit deseori asta în Europa. Lumea te tratează și cu teamă, dar și cu superioritate”.

.