Jurnalista Sorina Matei îl critică în termeni extrem de duri pe redactorul șef al ziarului Libertatea, Cătălin Tolontan, pentru că spune ea, pe principiul ”scopul scuză mijloacele”, acesta s-a folosit fără nicio reținere de drama morții colegei sale, Iulia Marin, care a lucrat pentru Libertatea timp de 11 ani, pentru a se promova pe el și tabloidul pe care îl conduce.
Cătălin Tolontan a revoltat întreaga opinie publică din România după ce a publicat pe prima pagină a tabloidului său, detalii despre starea de sănătate a celei care i-a fost angajată și colegă, potrivit româniatv.ro.
Jurnalista a postat pe pagina de Facebook un mesaj prin care s-a declarat de-a dreptul indignată de vânătoarea de like-uri și vizibilitate pe care a lansat-o Tolontan în spațiul public din România, dar și despre acțiunile pe care le-a întreprins împotriva publicațiilor care nu au fost de acord cu modul său bolșevic de lucru.
Cam tot ce se întâmplă are legătură cu ipocrizia omenească, cu clickbaitul, cu ratingul, cu „dorința de a exploata”, „de a da bine” cu orice preț, cu umorile, cu dorința de a-i face rău celuilalt. Pentru că poate nu-l înghiți. Pentru că, basically, are o altă opinie. Pentru că a îndrăznit să spună…altceva.
Nu contează că, în sine, problema este reală și ține de responsabilitate și de… responsabilizare. Pe Cătălin Tolontan asta îl doare. Aceasta este problema lui.
Cătălin Tolontan a pus (expus) drama teribilă a unei colege pe prima pagină, ca publisher. Apoi, în valul de ipocrizie stârnit, urlă de ce se discută despre asta. Cătălin Tolontan este șef, coleg și angajator. N-am văzut nicio asumare. Nimic.
N-am văzut nicio asumare în multe cazuri. Nici când presiunea a dus la tragedii, nici când se publică lucruri inexacte sau chiar neadevărate, nici când se întorc din condei realități, nici când se fac campanii discutabile, de hrănire a umorilor, nici când sunt jigniți gratuit, cu ajutorul interlopilor, colegii de breaslă. Ah, am publicat ceva neverificat, factual fals, de „radiațiile” din Piața Victoriei și-am declanșat o isterie publică generală? Ne cerem scuze, „investigația jurnalistică rămâne”, facem puțin mișto de noi ca să temperăm penibilul. Trece. Și ce? What s next? Care „investigație jurnalistică”, Tolontan?
Un domn general – a cărui opinie nu se regăsește în scriptul Libertatea (atât de exact este) explică în același studio situația oglindă din alt domeniu: militarii tulburați cărora nu li se mai dă nimic potențial dăunător pe mână. Îl ții pe om integrat în mediul în care activează și încerci să-l ajuți. Aceeași situație este și-n cazul polițiștilor. De câte ori presa din România nu a luat la întrebări dure MAI pe controalele psihologice? Și a făcut-o pe bună dreptate. Pentru că trebuie să existe responsabilitate și responsabilizare.
Cât timp presa are această responsabilitate publică, în relaționare directă cu publicul, are această obligație fundamentală de a-și pune întrebări, mai ales când vorbim chiar de responsabilitatea ei”, a scris Sorina Matei pe Facebook.