Stațiunea blestemată din România. Este de o frumusețe rară, dar ascunde un secret morbid

România este plină de locuri superbe, dar și misterioase, iar una dintre ele se remarcă prin faptul că ascunde un secret morbid.

Cu toate acestea, stațiunea continuă să atragă scafandri temerari. Este vorba despre Izbucul Tăuzului din Munții Bihorului, în extremitatea nord-vestică a județului Bihor. Destinația se află pe teritoriul administrativ al comunei Arieșeni, în estul satului Hodobana.

Vorbim de un mic ochi de apă limpede înconjurat de pereți stâncoși. La prima vedere nu pare o destinație de neratat, dar zona ascunde povești pe care puțini le știu, arată stiridecluj.ro.

Primele tentative de depășire a izbucului și pătrunderea în acest mare sistem de peșteri, din care mai fac parte și peșterile Coiba Mare și Coiba Mică, au fost făcute în 1982, când scufundătorul maghiar Czako Laszlo, sprijinit de Liviu Vălenaș și Halasi Gábor, reușește să treacă de primul sifon, ajunge într-un clopot de aer și parcurge și al doilea sifon până la adâncimea de 47 m. Reușește să mai vadă continuarea până la cota de -55 m. Peștera atinge o lungime scufundată de 105m.

Locul pare blestemat

Următoarele tentative aparțin unui grup de scufundători cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70 m, după ce au avut de-a face cu mici îngustări ale galeriei în zona dintre cotele -60 și -70m. Aceasta se întâmpla în anul 1988.

În anul 1993, Jean-Jaques Bolanz vizitează România, și se scufundă și la Tăuz până la adâncimea de 32 m.

La începutul anului 2001, când încă iarna era în toi, au loc primele incursiuni ale polonezilor, soldate cu un record național de adâncime, 79.4 m atinși de Bolek. Acesta revine în luna august a aceluiași an și reușește să-și depășească recordul anterior, înaintând până la adâncimea de 85 m, aflată la 250 m de la intrare. Și peștera continuă. La această adâncime însă se schimbă și morfologia, galeria lărgindu-se, iar tavanul nu se mai vede…

În luna octombrie 2002 grupul revine, fără Bolek. În condiții asupra cărora încă se mai pot face speculații, Rafał Garsk, un „veteran” al Tăuzului și conducător al expediției, își pierde viața și este recuperat câteva zile mai târziu de la adâncimea de 78 m. În aceste condiții explorările sunt momentan întrerupte.

Wiktor Bolek, liderul scafandrilor speologi din Polonia, moare în timpul unei scufundări în Germania, în 2004.

În septembrie 2014, în cadrul unei tabere de explorare româno-finlandeze organizată de Societatea Națională de Speologie, Sami Paakkarinen și Patrik Grönqvist reușesc trecerea sifonului 2. După parcurgerea unei scurte galerii aerate ajung la sifonul 3, adânc de circa 5m și lung de 20. Explorarea s-a oprit după 300m în sifonul 4, la adâncimea de 60m.