#DIZGRAȚIAȚII. Aceeași aglomerație și ”afară”: un consilier la 300 de condamnați cu suspendare

„Sistemul de probațiune reprezintă o alternativă viabilă la detenție. Cadrul normativ este bine primit, sunt precizate în mod expres atribuțiile care ne revin, avem instrumentele necesare, personalul nostru este pregătit să intervină în activitatea cu persoanele care au săvârșit infracțiuni, cu toate avantajele care decurg de aici, cu economiile care se fac la buget, cu beneficiile pentru persoana care nu mai ajunge în mediul carceral, ci rămâne în libertate, în comunitate”, explică directorului Direcției Naționale de Probațiune, Mihai Dima.

Sistemul prin care consilierii intervin în procesul penal, pentru promovarea alternativelor la detenție, are însă deficiențe. Investițiile în resursa umană, salariile și mediul în care își muncesc angajații sunt principalele probleme cu care se confruntă acest sistem.

„Mai trebuie investit în ceea ce privește alocarea de personal, trebuie investit în ceea ce privește alocarea de spații și sedii pentru a permite desfășurarea în condiții de normalitate a activității. E mult mai iefitin să investești în sistemul de probațiune decât să investești în a ține o persoană în penitenciar sau a construi penitenciare. Sistemul penitenciar și cel de probațiune au ambele roluri foarte clar definite, și care nu se substituie unul altuia. Dar există zone unde intervenția sistemului de probațiune ar reduce încărcarea de pe sistemul penitenciar și ar permite reducerea costurilor pe care le implică executarea pedepselor în mediul carceral. Ar suna un pic a glumă dacă nu ar fi o chestiune amară, dar în acest moment consilierilor de probațiune le lipsesc alți consilieri de probațiune. Principala problemă a serviciului de probațiune este insuficiența resursei umane, subdimensionarea schemei de personal. Avem angajați la nivel național 377 de consilieri de probațiune, care au gestionat în cursul anului trecut peste 70.000 de persoane. E posibil, la un moment dat, un consilier de probațiune să gestioneze, în medie, 300 de dosare, 300 de persoane condamnate la o sancțiune neprivativă de libertate”, explică Mihai Dima.

Nemulțumirile au fost exprimate și la bilanțul instituției, pe 22 februarie, când zeci de consilieri au protestat, cerând: repoziționarea consilierilor de probațiune în sistemul de justiție; acordarea drepturilor suimilare cu ale celorlalte categorii de personal din sistemul de justiție; angajarea urgentă de personal și suplimentarea posturilor în sistemul de probațiune; asigurarea pazei sediilor, a bunurilor și a personalului de probațiune de către Jandarmeria Română, potrivit legii; asigurarea unor condiții decente de muncă și a resurselor materiale necesare.

„Avem o creștere pe supravegheri de 72,5 % , pe referate de 16, 35% și de persoanal de 8,7 %. Sunt persoane condamnate aflate în libertatea. Lucrăm cu mobilier vechi, avem scaune pe care mi-e rușine să așez pe cei care vin la noi să- i supraveghem. Avem o singură imprimantă la 25 de consilieri de probațiune , e cazul serviciului București, unde eu activez. În București avem 6000 de persoane condamnate și suntem 25 consilieri, majoritatea femei. Sunt servicii în țară unde nu au curățenia asigurată”, explica atunci un consilier.

Un consilier de probațiune are în atribuții relaționarea cu persoanele condamnate la închisoare cu suspendare, însă întocmește și rapoarte cu propuneri de eliberare condiționată, de acordare de recompense pentru condamnatul privat de libertate. „Consilierii de probațiune sunt persoane cu pregătire superioară în domenii cum ar fi dreptul, sociologia, asistența socială, pedagogia sau psihologia, sunt oameni profesioniști, specializați în intervenția cu persoanele care au săvârșit fapte penale și au fost condamnate cu sancțiune privativă de libertate. Consilierul de probațiune care este manager de caz monitorizează modul în care o persoană condamnată își respectă obligațiile și măsurile impuse de instanța de judecată. Concret, există un set de măsuri pe care o astfel de persoană trebuie să le respecte, iar consilierul de probațiune trebuie să se asigure că respectiva persoană îndeplinește acele măsuri”, susține directorul instituției.

Activitatea serviciilor de probațiune ar fi mai simplă și utilă dacă spațiile unde consilierii își desfășoare activitatea ar avea toate dotările necesare și dacă locul pe care îl au în sistemul de justiție în ceea ce privește drepturile și responsabilitățile ar fi recunoscut, spun cei din sistem.

„Persoana se prezintă la serviciul de probațiune, unde trebuie să furnizeze o serie de informații legate de starea sa locativă, dacă e sau nu angajat, are sau nu venituri, practic consilierul de probațiune trebuie să facă o evaluare a situației persoanei respective pentru a putea găsi acele zone unde să intervină astfel încât cel aflat în probațiune să nu mai săvârșească o infracțiune. Consilierii de probațiune își sacrifică viața personală pentru a putea să petreacă suficient de mult timp pentru a se ocupa cu maximă responsabilitate de fiecare persoană aflată sub supraveghere. Ceea ce înseamnă ore suplimentare fără număr, lucru în weekend, pentru a putea acoperi toate solicitările” , a spus Dima.

„Vrem să fim și noi tratați ca membri ai familiei ocupaționale Justiție pentru că din câte știm noi probațiunea ține de min justiție și se ocupă cu administrarea alternativă a pedepselor. Suntem o instituție similară penitenciarelor numai că ne ocupăm de supravegherea în comunitate. Suntem tratați ca și cum am fi de la Ministerul Agriculturii, avem cu totul altă valoare sectorială după care suntem salarizați. Să ne trateze pe toți egal. Așa cum a dat la toată lumea salariile după valoarea sectorială unică să ne dea și nou”, a declarat Simon Sorin, consilier de probațiune din Brasov, la protestul de pe 22 februarie.

Sediile serviciilor de probațiune, în mare parte, sunt localizate în cadrul instanțelor de judecată, în clădirile Tribunalelor de la nivel local sunt și sediile Serviciilor de Probațiune. Dar există și situații în care serviciul e localizat în cadrul altor instituții publice de la nivel local. Cu toate acestea, paza consilierilor nu este asigurată.

„Paza și protecția ar trebui să se asigure cu efective de jandarmi, având în vedere nivelul de risc la care se expun consilierii de probațiune de la nivel local. Au fost cazuri în trecut în care consilierii de probațiune au fost atacați, cinci cazuri în ultimii 3-4 ani, ceea ce înseamnă că sunt situații izolate Riscul acesta există, legat de integritatea fizică, dar nu e o problemă specifică cu care ne confruntăm”, a adăugat directorul Direcției de Probațiune.

Reprezentanții instituției susțin că, în 2014, la momentul elaborării Codurilor Penale și de Procedură Penală, s-a realizat un studiu de impact care a stabilit că la nivelul serviciului de probațiune ar fi necesar un număr de 1.000 de persoane, însă acum ar necesarul ar fi de cel puțin 1.500 – 2.000 de consilieri de probațiune.

„Avem în derulare un concurs de ocupare a 187 de posturi disponibile și sperăm ca până la finalul acestui an să putem vorbi de o nouă suplimentare de personal, în ideea în care anul trecut, printr-o Hotărâre de Guvern am primit o suplimentare de personal de 565 de posturi pe care ne- am propus să le ocupăm etapizat și să asigurăm o asimilare corespunzătoare a noilor angajați. Salariul unui consilier de probațiune pornește de la aproximativ 2.000 de lei net, pentru cei fără experiență, și poate ajunge până la 3.500 – 4.500 de lei, în funcție de vechime, de experiență și de rezultatele pe care care le au”, susține Dima.

Serviciile de probațiune au fost înființate începând cu data de 1 septembrie 2001 iar prin Legea nr. 252/2013 a fost înființată Direcția Națională de Probațiune. Beneficiarii serviciilor de probațiune sunt persoanele față de care s-au dispus măsurile de suspendare sau amânare a executării pedepsei, precum și minorii sancționați cu măsuri educative neprivative de libertate.

Consilierii de probațiune îi evaluează pe inculpați sau pe minori care au comis fapte penale, sprijină instanța de judecată în procesul de individualizare a pedepselor și măsurilor educative; coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor și executării obligațiilor stabilite în sarcina persoanelor supravegheate față de care instanța a dispus: amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea condiționată; coordonează procesul de supraveghere a respectării uneia dintre următoarele măsuri educative neprivative de libertate: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică; coordonează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității; derulează activități specifice în legătură cu persoanele private de libertate.