Un specialist în educație face PORTRETUL profesorului din zilele noastre: „Am uitat să fim oameni!” Ce spune despre desființarea examenului de BAC

Expertul în educație Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor de la Universitatea din București, a vorbit într-un interviu pentru Gândul despre educația din școala românească în România lui 2024, despre cât de relevante sunt simulările, în contextul examenelor propriu-zise, dar și despre portretul profesorului zilelor noastre, ținând cont și de controversele de la Colegiul German „Goethe”, unde mai mulți părinți au mărturisit public că ai lor copii au fost umiliți și terorizați de o profesoară de germană.

Specialistul recunoaște că cerința elevilor din Constanța – aceea de desființare a bacalaureatului – are un sâmbure de adevăr, punctând însă că atitudinea este greșită, deoarece se focalizează pe elementul final.

Reamintim că rezultatele la simularea BAC 2024 arată că 60,13% dintre elevii din anii terminali de liceu au reușit să obțină o notă de trecere la limba și literatura română. Rata de promovare la proba obligatorie a profilului – matematică sau istorie – este de 64,12%, conform rezultatelor la simularea bacalaureatului 2024, publicate de Ministerul Educației.

EXCLUSIV Crin Antonescu a fost la negocieri la Guvern. CONDIȚIA impusă pentru a candida la alegerile prezidențiale

13:52

DECES DOLIU în cultura românească! Academicianul Sorin Dumitrescu s-a stins din viață: „A trăit asemenea unui vulcan puternic și viu”

13:47

„Noi, la ora asta, predăm mult și se învață foarte puțin”

Profesorul Ovidiu Pânișoară susține că, dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să ne uităm bine la cum se predă și cum se învață.

Acesta recunoaște că în școala românească de astăzi sunt prea multe informații inutile, prea puțin timp să poți să exersezi informațiile utile, despre care susține că ar trebui duse la un alt nivel de cunoaștere și nu doar reținute mecanic.

„Bacalaureatul urmează, într-un mod firesc, ce se întâmplă în școala românească, în liceu, care sunt elementele învățate, cum se evaluează fiecare disciplină pe parcursul liceului. Adică, bacalaureatul nu-i deloc diferit de modul în care se predă, se învață și se evaluează, pe tot parcursul liceului. Dacă vrem să schimbăm ceva, nu trebuie să schimbăm doar finalul. 

Dacă eu în timpul liceului am predat într-un fel și s-a învățat într-un anume mod și ulterior s-a evaluat de această manieră, nu pot să schimb modul de evaluare la final, față de tot ceea ce s-a învățat pe parcursul anului. Dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să te întorci la cum se predă și la cum se învață. Și aici este eterna problemă de care nu mai scăpăm, cea a programelor școlare și ulterior cea a manualelor școlare, care nu sunt ofertante pentru profesori vs. elevi, pentru a preda și pentru a învăța într-un mod eficient.

Sunt prea multe informații inutile, prea puțin timp să poți să exersezi informațiile utile pe care ar trebui să le duci la un alt nivel de cunoaștere, nu doar să le reții mecanic. Este nevoie să ai o dinamică și o viziune a lucrurilor învățate, iar toate acestea necesită timp. Este necesar să esențializăm acele informații și să fie duse la un nivel de cunoaștere și dezvoltare. Noi, la ora asta, predăm mult și se învață foarte puțin. Mai bine am preda mai puțin și am învăța mai mult.”

„Se dau subiecte mai grele la simulări, astfel încât elevii să se sperie și să învețe pentru examenul final”

Ovidiu Pânișoară susține că, în ceea ce privește simulările, există anumite decalaje între ele și felul în care se desfășoară lucrurile la examenele propriu-zise.

Expertul recunoaște că simulările nu sunt rele în sine, însă recomandarea sa este ca ele să fie privite, atât perspectiva elevilor, cât și din cea a examinatorilor.

Interlocutorul Gândul a mai precizat că simulările nu trebuie să fie folosite pe fond de sperietoare pentru elevi, recunoscând că ele sunt total nefuncționale pentru tinerii care obișnuiesc să se pregătească pe ultima sută de metri pentru examene.

„Simulările respective nu se află la un nivel în care ar putea să ajute foarte mult. De ce spun asta? De obicei, există decalaje între aceste simulări și modul în care se întâmplă lucrurile la examenele propriu-zise. Câteodată, simulările sunt folosite ca un fel de sperietoare. Se dau subiecte mai grele la simulări, astfel încât elevii să se sperie și să învețe pentru examenul final, lucru care poate să fie funcțional, dar nu este neapărat productiv. Nu cred că așa ar trebui făcut învățământul.

Pe de altă parte, trebuie să ne gândim dacă aceste simulări pregătesc, cu adevărat, un elev obișnuit să învețe pe ultima sută de metri. De aceea, s-ar putea să nu fie relevante, deși sunt rele în sine. Ar fi util acest examen dacă ar funcționa în două direcții. Noi ne gândim doar la direcția elevilor, ei sunt cei care primesc acest feedback: uite ați învățat, nu ați învățat…. Dar nu ar trebui ca un astfel de feedback să fie și pentru cei care fac subiectele, astfel încât să-mi dau seama dacă nu cumva dau subiecte prea dificile, prea complicate, dacă nu ar trebui să simplific sau să clarific anumite aspecte? Nu cred că se întâmplă aceste lucruri.”

„Să renunțăm la tehnica arătatului cu degetul. De vină sunt profesorii, elevii, părinții!”

În ceea ce privește relația elev-profesor – un subiect care a stârnit numeroase controverse de-a lungul timpului – expertul în educație mărturisește că ar trebui să fie o tovărășie de drum.

Ovidiul Pânișoară recunoaște că lipsa de încredere între elevi-părinți-profesori reprezintă expresia emblematică pentru școala românească în momentul de față.

„Profesorul vine și spune «haideți cu mine în minunata lume a cunoașterii disciplinei X. » Și are nevoie ca elevii respectivi să îi vină în întâmpinare. Știți care este expresia care caracterisează școala românească în secunda asta? Lipsa de încredere. Nu există încredere a profesorilor în elevi, a elevilor în profesori și a părinților în nimeni.

Să recăpătăm încrederea unii în ceilalți și acest lucru se poate face doar în momentul în care vom începe, dacă putem, să renunțăm la tehnica arătatului cu degetul. De vină sunt proferorii, elevii, părinții! Haideți să privim spre ceea ce este bun, noi am uitat să ne uităm la ce este bun. Și sunt multe lucruri bune în școala românească. Am avut profesori buni, avem profesori buni. Am avut elevi buni, avem elevi buni.„

„Noi uităm că suntem oameni, că acel din fața noastră are și el sentimente, are emoții, fie elev, fie profesor”

Expertul în educație Ovidiu Pânișoară susține că profesorul zilelor noastre ar trebui să fie, înainte de toate, om, să-l înțeleagă pe elev și să-i arată că îi este alături în această călătorie a cunoașterii.

Un profesor sever nu înseamnă că este neapărat unul urât de elevi, susține interlocutorul Gândul. Acesta precizează că și reciproca trebuie să fie valabilă, mai exact elevii să-i înțeleagă pe profesori și să-i respecte.

„Profesorul zilelor noastre ar trebui să nu fie diferit de profesorul de acum 1500 de ani, dintr-o anumită caracteristică și anume să fie om. De aici trebuie pornit. Noi uităm că suntem oameni, că omul din fața noastră are și el sentimente, are emoții, fie că este elev sau profesor. Elevul trebuie să se gândească că și profesorul are viață, sentimente și momente grele, dar și profesorul trebuie să înțeleagă că, în fața lui, se află un om, nu un obiect.

Are emoții, are reacții, câteodată nepotrivite, câteodată greșite. Iată de ce trebuie multă răbdare. Ar trebui să pornim de la ideea ca un profesor să fie om. Aduceți-vă aminte, când am avut profesori în școală pe care i-am apreciat, pe cei severi sau pe cei blânzi? Pe cei exigenți sau pe cei care treceau cu vederea? Nu reprezenta un criteriu important. Am avut profesori exigenți pe care i-am apreciat, am avut profesori exigenți pe care i-am urât, am avut profesori blânzi pe care i-am apreciat și profesori blânzi pe care i-am urât.

Criteriul fundamental rămâne faptul că în fața mea s-a aflat un om căruia îi păsa de mine ca elev. Că era dur, că era blând, îi păsa, se vedea în reacția lui. Îmi dădea o notă proastă, dar suferea o dată cu mine. Îmi dădea o notă bună și în același timp era atent la sentimentele mele, la nevoile mele. Trebuie să fim atenți la nevoile celor din jur”, a conchis expertul în educație.

„Elevii ajung să învețe doar ca să ia examenul și să scape de o grijă”

Reamintim că Asociația Elevilor din Constanța solicită desființarea examenului de Bacalaureat, susținând că acesta „nu testează competențele reale ale elevilor.”

De asemenea, reprezentanții elevilor constănțeni solicită crearea unei comisii de experți „care să regândească parcursul liceal”, astfel încât să fie testate competențele elevilor, nu capacitatea de memorare a informației.

Declarațiile reprezentanților AEC vin în contextul simulărilor de Bacalaureat, care s-au desfășurat în perioada 4-6 martie.

„Examenul de Bacalaureat a ajuns o mare îngrijorare pentru toți elevii. În timpul liceului, elevii sunt învățați să tocească, nu să și înțeleagă ce li se predă, iar după examen tot ce au memorat va fi uitat, acesta nefiind folositor pentru viitorul lor. Elevii ajung să învețe doar ca să ia examenul și să scape de o grijă, nu ca să își testeze cunoștințele, deoarece acesta nu face asta”, se arată în comunicatul de presă.

„Bacalaureatul este un examen din inerție, nu știm ce vrem cu el”

Reprezentanții asociației vorbesc și de rata de analfabeți funcționali din România, susținând că 42% dintre elevii români nu pot interpreta o informație și nu pot avea propriile idei pentru că „au fost învățați să tocească.”

Asociația mai notează că reprezentanții Parlamentului nu au luat în serios acest examen, „ba chiar au introdus tot felul de discipline exotice la care elevii sunt testați” și că Ministerul Educației a echivalat, în trecut, probele examenului cu rezultate dobândite în liceu, observând „inutilitatea” Bacalaureatului.

„Bacalaureatul este un examen din inerție, nu știm ce vrem cu el, ci doar ne-am obișnuit să îl dăm în fiecare an, fără vreun scop sau beneficiu. În plus, nici măcar nu îl cunoaștem baza legală, având în vedere faptul că nici Legea Educației nr. 1/2011, nici Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023 nu s-au aplicat cu privire la acesta.

Pe lângă faptul că materia este foarte multă, este învechită. Este total absurd ca o țară membră Uniunii Europene să rămână într-o continuă buclă temporală! Suntem în anul 2024, iar elevii încă sunt forțați să învețe comentarii kilometrice ale operelor literare din anii 1800, pe care oricum le uită după ce ies din sala de examen”, a declarat Lorena Drăgușin, președinte AEC, conform aceluiași comunicat.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Școala românească, o „ciorbă” cu multe ingrediente. Expert în educație: „Acest sistem creează fuga după note, trebuie găsit un echilibru”

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele