VIDEO | Actorul Marius Manole, invitat la prima ediție a podcastului „Viața mea e un roman”, lansat de Marius Tucă: „N-am crezut că o să ajung să fac 43 de ani”

Marius Manole, invitat de Marius Tucă la prima ediție a podcastului ”Viața mea e un roman”, spune că autorul și actorul principal al acestui ipotetic roman ar începe povestea „de la coadă la cap”, din prezentul vârstei de 43 de ani, către copilărie. Ca în celebra ecranizare de la Hollywood „Strania poveste a lui Benjamin Button”. Cum își vede propria viață? Ca pe un roman de aventuri, spune actorul. 

„Aventura e că n-am știut niciodată care, cum, încotro… Am descoperit pe parcurs, o dată cu autorul. Care este și personajul principal”, a glumit Marius Manole.

Marius Tucă cercetează, în fiecare ediție a podcastului său, „romanul vieții” fiecărui invitat, mai exact percepția personajului principal, care – într-o proporție mai mare sau mai mică este și autorul – asupra narațiunii propriei experiențe de viață.

Marius Manole, spre exemplu, se consideră autor al vieții sale doar în proporție de 80%, spune după o ușoară ezitare. Restul e destin, iar destinul intervine providențial în propria biografie, crede actorul.

„Dialogul nostru de astăzi e legat de romanul vieții tale. Și mă gândeam că viața fiecăruia e un roman, a ta cu siguranță e un roman”, lansează Marius  Tucă (MT) replica de deschidere.

„Un roman prost”, glumește Marius Manole (MM) în replică.

„MT: În ce categorie ar fi romanul: ar fi roman de dragoste, polițist, de aventură?

MM: De aventură.

MT: Și care e aventura în viața ta?

MM: Aventura e că n-am știut niciodată care, cum, încotro… Am descoperit pe parcurs, o dată cu autorul. care este și personajul principal. (râde)

MT: În ce măsură ești autorul romanului vieții tale?

MM: În proporție de 80%. Că în rest eu cred foarte tare în destin, că lucrurile sunt deja trasate și că noi avem senzația că hotărâm, că alegem. Dar de fapt e puțin probabil să crezi că un copil de la Iași ar avea parcursul ăsta. Sau că Nadia Comăneci (n.r. ar cuceri podiumul olimpic și întreaga lume cu performanța sa la gimnastică). Cred că undeva lucrurile sunt deja puse în ordine.

MT: Și atunci noi de ce ne zbatem?

MM: Ca să avem și noi senzația că trăim, că hotărâm, că alegem și așa mai departe.

MT: Și în acest roman al vieții tale cu ce ai începe?

MM: Eu aș începe acest roman de la coadă la cap. Adică de acum, din prezent. Și m-aș duce în urmă ca să se vadă saltul.

MT: Deci ești un fel de Benjamin Button.

MM: În primul rând n-am crezut că o să ajung să fac 43 de ani… Eu tot timpul credeam că undeva pe la 30 de ani n-o să mai fiu. Mă vedeam foarte bătrân la 43 de ani”