Mircea Oprean, ginerele lui Nicolae Ceaușescu, a dezvăluit la podcastul Altceva cu Adrian Artene că, după arestarea sa și a copiilor dictatorului și încarcerarea lor, a simțit că urmau să fie eliminați fizic. „Eu și Zoia, și Nicu am fost norocoși, urma să fim împușcați”. Ce a împiedicat execuția.
Eu aici ar trebui să punctez o chestie, chestia că eu și Zoia, și Nicu am fost norocoși, eram pe lista celor care urmau să fie împușcați, deci noi trebuia să fim eliminați fizic, în învălmășela aia. Nu știu ce s-a întâmplat, în ce s-a poticnit, ce s-a întâmplat, că ei au tergiversat, deși eram în pușcărie de pe 24 decembrie. Pe 12 ianuarie încă nu aveau mandat, da, și n-au putut să ne mai execute. Și atunci, eu mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viață, da’ asta este, deci față de varianta cealaltă, am scăpat cu viață.
Mircea Oprean a dezvăluit cum s-a reîntâlnit cu soția sa Zoia.
Eu, după ce m-au arestat, sigur, nu au găsit niciun mod, niciun motiv să fiu supus la chestia asta. Eu în clipa în care am ajuns în arestul procuraturi am declarat greva foamei. Deci, dacă voi mă țineți, eu vreau să mor. Și ei mă spionau prin ăilalți deținuți, dacă mănânc pe ascuns. Dar când i-au spus «domnule, domnule, nu bagă nimic în el, nu mănâncă nimic», după o săptămână, m-am mutat la Spitalul Penitenciar Jilava și acolo am stat trei luni de zile. Deci până pe 18 mai.
Atunci, trebuia să mă înfățișez în instanțe, să mă duc să prelungească instanța. Și m-au băgat într-o celulă împreună cu Silviu Curticeanu și cu Ludovic Fazecaș, fostul ministru, și Silviu Curticeanu, șeful cancelariei și socrul fostului purtător de cuvânt al Patriarhului, Bănescu.
Eram acolo și aud plânset, ca un bocet. Am recunoscut vocea, asta e Zoia, și m-am cățărat pe un calorifer, și pe gratii și am țipat la ea, noroc că era că în fața geamurilor, pe partea care eram noi, la vest era un zid al curții interioare, în care scoteau pușcăriașii la plimbare, și eu vorbind de aici, se reflecta din zid la geamul ei, că ea era la două celule mai încolo.
Pe urmă, cei de acolo, paznicii, aflând ce se întâmplă, m-au mutat pe partea cealaltă, pe mine, ca să nu mai putem comunica.