Cântăreața Sofia Vicoveanca este invitata lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA de sâmbătă, 7 mai, începând cu orele 19.00. Abordând mai multe subiecte, artista a vorbit și despre copilăria sa, povestind că mama ei o pregătise pentru viața la sat, dar soarta a făcut ca ea să devină cântăreață.
Artista a dezvăluit că ea și mama sa erau nedespărțite și că era pregătită pentru a rămâne la sat, acolo unde deprinsese toate muncile specifice acelei perioade.
„Eram nedespărțite, zilnic. Mână în mână. Nu exista radio, dar în lumea satului se păstrau acele cântece și obiceiuri, fie că era vorba de nuntă, de botez sau cumetrie, ori luarea zestrei sau înmormântări. Eram prezentă cu mama la toate aceste evenimente. Nici nu mi-am dat seama că toate s-au așezat ca peste timp să dau glas. De ce spun așa… Mama spunea așa: fata mea, săracă, fără o palmă de pământ, averea ei este priceperea, să nu-i stea mâinile în loc niciodată. Mama m-a pregătit pentru lumea satului. Să nu-mi spuneți că mă laud, că nu mă laud. Știu să țes covoare, știu să mulg vaca, știu să prășesc și să sap. Știu să albesc, să spăl. O nepoată a mea îmi spunea „mămuca cea care știe să scoată pete. Totuși, drumul meu a fost altfel croit.”, a povestit Sofia Vicoveanca în cadrul podcastului.
Sofia Vicoveanca, numele real fiind Sofia Fusa, căsătorită Micu, s-a născut la 23 septembrie 1941, în Toporăuți, Cernăuți, România, actualmente în Ucraina. Este o îndrăgită interpretă română de muzică populară.
Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă Sofia Ișan și Vespazian Șorodoc (palimar biserica ortodoxa) de pe balta din Bivolarie – Vicovu de Sus și a urmat Școala Primară din Bivolărie (lângă Caminul Cultural Bivolărie si Grupul Școlar cu deficiențe de auz din Bivolărie), ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos (lângă fabrica de cherestea) unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca.
Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor.
Ca o recunoaștere a activității sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare românești, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincții cum ar fi: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973); Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975); Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976); Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002); Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004) etc.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Sofia Vicoveanca la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.