Cunoscutul folkist Ducu Bertzi a evocat amintiri dragi oamenii care „i-au împărțit norocul”, precum Ioan Luchian Mihalea și Adrian Păunescu, în cadrul podcastului ALTCEVA cu Adrian Artene, difuzat sâmbătă, 8 iulie.
Ducu Bertzi a crescut într-o familie de cadre didactice cu o situație financiară nu foarte strălucită, mai ales când părinții trebuia să țină doi copii în facultate, iar bursa era destul de mică. Artistul își amintește că primii bani mai serioși pe care i-a făcut au fost din muzică, în perioada Cenaclului Flacăra, coordonat de Adrian Păunescu.
În liceu a cântat în două formații, Express și Mi bemol rock, apoi s-a alăturat grupului SONG, al lui Ioan Luchian Mihalea, când a venit la București.
„Mi s-a părut grupul SONG… Eu când a venit aici, m-am și dus la Casa de Cultură a Studenților – venisem să facă eu Politehnică, dar muzica era de bază – și era domnul Gabriel Mărgărit, el era responsabil de secția folk, jazz, rock, așa și am intrat la secția de folk și cânta, o dată la două săptămâni vinerea sus în club era. Era și Mihaela Bustuchină, Mihai Pocorschi, cam asta era în generație. Înaintea noastră în club acolo cânta se Anda Calugăreanu cu Moțu Pittiș, cu Dan Tufaru. Deci avea o tradiție clubul de la Casa Studenților”, a rememorat Ducu Bertzi.
„Și într-o dată m-am trezit cu grupul ăsta coral SONG. Eu mai văzusem grupuri corale – mama făcea acasă cor la profesori, corul profesional și mergeam la repetiție, îmi plăcea foarte mult cum armonizau pe voci, se legau toate excepțional. Și când i-am auzit, «Pfoua, nu se poate așa ceva», avea o dinamică și o energie și tot. Și m-am dus am vorbit cu Mihalea, «Domnule, vreau să vin», a zis «Nu, nu, tu ești vedetă» – la modul că eu cânt singur – și după un an de zile am reușit să intru în SONG”, a amintit artistul.
„A fost o chestie foarte, foarte faină SONG și acolo am cunoscut oameni minunați care au rămas prieteni și suntem și acuma prieteni și oameni deosebiți din lumea artei, a muzicii”, a povestit Ducu Betzi.
Marile momente din cariera lui au fost legate de întâlnirea cu profesorul de vioară, cu regretatul Mihalea și cu Adrian Păunescu, care i-a adus consacrarea, în cadrul Cenaclului Flacăra.
„Cu Adrian Păunescu, în principal, și cu ceilalți colegi fiindcă și de la toți ceilalți de pe scenă aveai foarte mult de învățat în fiecare zi. Eu când am intrat în Cenaclul Flacăra, acolo numele de de top, de vârf erau Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Valeriu Stelian, Victor Socaciu intrase dej, lorian Piutiș. Deci erau unu și unu și erai obligat să ții ștacheta ridicată. Și de fapt, aici a fost Păunescu, forțându-ne să ridicăm ștacheta zi de zi, practic ne-a făcut nouă un bine și așa am rămas după aceea, peste ani și ani. Fiindcă din moment ce te obligă tot timpul, tot timpul mai sus, mai sus cu ștachetă, lucrul ăsta este foarte bun”, a amintit Ducu Berzi.
Ducu Bertzi a rememorat în cadrul podcastului ALTCEVA și anii copilăriei din Sighet și primele experiențe muzicale.
Ducu Bertzi a studiat opt ani vioara la școala de muzică din Sighet. Din clasa a noua, împreună cu un grup de prieteni, a înființat grupul Mi bemol rock. Cu această formație, Ducu Bertzi cânta, la serile de dans ale liceului, piese românești și din repertoriul unor formații la modă. Treptat, a renunțat la chitara electrică în favoarea celei acustice.
Debutul pe o scenă recunoscută s-a înregistrat în 1976 la Baia Mare, iar consacrarea în Cenaclul„”Flacăra” a avut loc în toamna anului 1979, când a lansat cântecul „Când s-o-mpărțit norocul”. În Cenaclul „Flacăra” al lui Adrian Păunescu, cunoscutul folkist a activat până în 1985.
A devenit, ulterior, membru permanent al grupului coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. Activitatea concertistică a acestei formații corale i-a oferit lui Bertzi posibilitatea de a fi remarcat atât în calitate de membru al corului, cât și ca solist de muzică folk.
Prima înregistrare audio a fost realizată la Radiodifuziunea Română în noiembrie 1979, cu titlul „Când s-o-mpărțit norocul”. Din 1979 până în 1985 a susținut 1.400 de spectacole în cadrul Cenaclului Flacăra. După o perioadă în care muzica folk a intrat într-un con de umbră, în 1986, Ducu Bertzi a continuat să înregistreze noi piese, dintre care cele mai cunoscute s-au transformat în șlagăre: „Și de-ar fi”, „Floare de colț”, „M-am îndrăgostit numai de ea”, „Suflet fără chei”, „Unde oare” sau „Focul vânat e gonit de vânt”.
Urmărește podcastul integral cu Ducu Bertzi doar pe canalul de YouTube ALTCEVA cu Adrian Artene.