VIDEO. MĂRTURII ireale făcute, la podcastul ALTCEVA, de românul care a cunoscut IADUL în temnițele din China. „N-am văzut niciodată soarele!”

Profesorul român Marius Balo, eliberat din penitenciar după ce a fost condamnat la 8 ani de închisoare în China, a fost invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA. Din profesor universitar reputat, după ce a deținut funcții importante la Beijing, Marius Balo a ajuns să fie deținut într-o închisoare de maximă siguranță din China, țară în lucra din anul 2010. Motivul? – Ar fi primit 80 de dolari pentru un contract, fără să știe că acești bani proveneau dintr-o infracțiune. De atunci, nimic nu a mai fost la fel, iar povestea unui om cu realizări și cu o viață normală s-a transformat într-o adevărată luptă pentru supraviețuire, într-un loc în care lumina soarelui și o felie de pâine au devenit vise de neatins.

„M-au închis în celula respectivă și după doi ani m-au dus în fața judecătorului”

A fost chinuit și forțat să lucreze 12 ore pe zi, a trăit momente greu de imaginat, a fost legat de un scaun și interogat în beciurile Poliției, hrănit cu iarbă și orez. O poveste de viață incredibilă, în care invitatul lui Adrian Artene nu a văzut soarele timp de doi ani de zile, iar opt ani de zile a dus dorul unei felii de pâine.

„Nu am văzut niciodată soarele. Nu aveam acces la nimic. Știam cum trec săptămânile, pentru că sâmbăta și duminica era ușor diferit. Nu primeam vizite de la procurori sau de la investigatori, sâmbăta și duminica erau zile fără vizite. În rest, toți eram căutați periodic, în zilele de luni până vineri, de cei de la poliție.

Eu nu am fost căutat nici măcar de cei de la poliție, pentru că în cazul nu meu nu exista nicio neclaritate. Totul era atât de simplu. Eu nu mai aveam nimic de spus și ei știau lucrul acesta. M-au închis în celula respectivă și după doi ani m-au dus în fața judecătorului”, povestește Marius Balo.

„M-am obișnuit să postesc și după o lună de zile mâncam o dată pe zi, seara„

Profesorul universitar mărturisește că ani de zile a mâncat, în mare, același fel de mâncare. Ceea ce l-a salvat a fost faptul că a început să postească și să-și cumuleze trăirile și gândurile spre alte direcții.

„Aceeași mâncare. Primeam dimineața o bucată de orez, la amiază și la cină o bucată de orez și niște legume. Erau și zile în care primeam conopidă, o dată pe săptămână cartofi, fasole câteodată. Astea erau zilele bune. În zilele rele primeam iarbă, arăta ca și cum ar fi cosit-o cineva din curte și ți-ar fi adus-o acolo. Foarte greu o puteai mânca.

Dar, m-am obișnuit să postesc și după o lună de zile mâncam o dată pe zi, seara. La ora șase, spuneam niște rugăciuni și mâncam. Și atunci, puneam împreună prânzul și cina și se alegea împreună pentru o masă. Opt ani de zile am dus dorul unei felii de pâine. Acum mă bucur când văd o felie de pâine, pentru că îmi dau seama cât de prețioasă este atunci când nu o ai. Acolo nu am primit nicioadată pâine,  nu exista pâine. „

„Dimineața la ora 8.00 începea acest program de folosire a găurii pentru nevoi”

Profesorul român Marius Balo a povestit și cum era nevoit să-și facă nevoile, în fața tuturor celor din celulă, însă nu oricum, ci în momentul în care pe televizorul din încăpere începea un program de propagandă.

„Vreau să-ți descriu câteva lucruri care se întâmplau acolo. Era o clădire, chiar în centrul orașului unde eram ținuți. Nu am ieșit niciodată din această clădire, decât în momentul în care eram dus la judecător. Nu am văzut soarele niciodată, nu puteam să scriu și să contactez pe absolut nimeni. Erai complet scos din această lume. Acest fapt că tu nu știai ce se va întâmpla cu tine, crea o presiune fantastică. Aveam un televizor din acela vechi din anii ’80 și în fiecare dimineață se pornea și începea un program de propagandă. În timpul acestui program, noi trebuia să folosim gaura pentru nevoi.

Nu puteai s-o folosești când doreai tu, doar când îți spuneau ei. Și dimineața la ora 8.00 începea acest program de folosire a găurii pentru nevoi. Fiecare în ordinea seniorității mergea și își făcea nevoile. Se întâmpla totul în fața ta. Asta era cruzimea maximă. Tu trebuia să te așezi, primeam niște plute, din acelea pe care copilașii le folosesc ca să învețe să înoate. Niște chestii din plastic pe care trebuia să ne așezăm.

Și ne așezam 12 persoane pe trei sau patru rânduri și trebuia să privim înspre televizor la acest program de propagandă. În același timp, lumea trebuia să meargă să folosească gaura pentru nevoi. Gaura era chiar sub televizor și tu erai practic forțat să-i privești pe acești 10-12 oameni cum fac acest lucru în fiecare dimineață. Asta era cafeaua ta acolo. În acest mod îți începeai ziua”, povestește profesorul Marius Balo.

„Aduceau câteodată copilași de doar câțiva anișori și îi închideau acolo”

Marea stupoare a românului, dincolo de iadul pe care l-a trăit în temnițele din China, a fost să constate că erau închiși, în aceleași condiții inumane, și copilași de doar câțiva ani, scopul fiind acela de a-i forța pe părinții acestora să recunoască ce voiau autoritățile chineze.

„Erau patru etaje, eu eram ținut la etajul al treilea. La etajul doi erau cei care fuseseră deja condamnați și așteptau rezultatul la apel. La etajul patru erau femeile și la parter erau copiii. Aduceau câteodată copilași de doar câțiva anișori și îi închideau acolo, în aceeași cușcă în care am fost închis și eu.

Erau aduși alături de părinții lor, ca să-i determine pe părinții lor să mărturisească ceea ce voiau ei să mărturisească, le aduceau acolo soțiile, părinții, copii și îi închideau acolo. Și li se comunicau foarte clar, în momentul în care îți semnezi declarația, în acel moment, copiii tăi vor pleca acasă. Acesta este punctul la care ei încercau să te aducă, la acea gândire instinctuală, la care tu ești preocupat doar de următorul moment, de ce vei mânca, nu mai ești preocupat de supraviețuire.”

Cine este profesorul român, acuzat că a primit 80 de dolari de la cetăţeni chinezi

Marius Balo, profesor la Renmin University Beijing şi expert străin în cadrul Grupului de Tehnologie şi Educaţie XinDongFang (New Oriental) Beijing, s-a stabilit în China în anul 2010, iar pe 28 martie 2014 a fost arestat, susţin avocaţii săi, pentru o presupusă fraudă contractuală, fiind acuzat că a primit 80 de dolari de la cetăţeni chinezi, fără să ştie că suma provenea din comiterea de infracţiuni.

El a fost condamnat pe 24 martie 2016 la opt ani de închisoare, afirmă avocaţii, pe baza mărturiei unei persoane pe care nu o văzuse niciodată şi, ulterior, încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Shanghai.

CITEȘTE ȘI:

VIDEO. Românul întemnițat în China, dezvăluie la podcastul ALTCEVA, ce l-a SALVAT, cu adevărat, în cei opt ani de teroare. „Adevărată binecuvântare!”