VIDEO. Românul întemnițat în China a dezvăluit, la podcastul ALTCEVA, ce l-a SALVAT în cei opt ani de teroare. „Adevărată binecuvântare!”
This browser does not support the video element.
Profesorul român Marius Balo, eliberat din penitenciar după ce a fost condamnat la 8 ani de închisoare în China, a fost invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA. Acesta a povestit, într-un mod absolut impresionant – cum în iadul temnițelor din China, pe care l-a trăit în cei opt ani de prizonierat – pentru el, marea salvare a venit de la cărțile pe care le-a citit acolo. Recunoaște că cititul l-a ajutat conștientizeze că nimic nu este pierdut, iar chinurile din temniță le-a transpus perfect într-un jurnal și mai apoi, când a fost eliberat, într-o carte.
Interlocutorul lui Adrian Artene a vorbit și despre „afacerile” din închisorile din China – dând exemplul celei în care el a fost întemnițat – dar și despre repercusiunile unui sistem în care democrația este utopie, tortura reprezentând cea mai mare formă de „ingeniozitate” de care sunt capabili până la apogeu acești oameni.
Din profesor universitar reputat, după ce a deținut funcții importante la Beijing, Marius Balo a ajuns să fie deținut într-o închisoare de maximă siguranță din China, țară în lucra din anul 2010; ar fi primit 80 de dolari pentru un contract, fără să știe că acești bani proveneau dintr-o infracțiune.
„M-am împrietenit cu un băiat din Belarus, împărtășeam cu el dragostea de citit”
„Salvarea mea, de fapt, a fost faptul că am găsit cărți, 3000 de cărți, rămase în acel loc de la cei care pătimiseră înaintea noastră. Marea majoritate erau în limba engleză și mi-am dat seama că ziua nu va fi pierdută dacă reușesc să citesc ceva, să acumulez. Și, într-adevăr, cât am avut putere și timp liber, am citit. La finalul zilei erai împăcat că ziua nu s-a pierdut. Mi-am luat notițe din absolut tot ce am citit și am reușit la finalul celor opt ani s-mi scot un jurnal de 100 de pagini.
Am scris așa, foarte, foarte mic, toate informațiile, tot ce am citit din acele cărți. Jurnalul meu, toate gândurile mele, nimic nu s-a pierdut. Jurnalul stă la baza cărții pe care am scris-o. A fost o minune de la Dumnezeu că am reușit să-l scot, pentru că era absolut interzis să scoți orice scris de mână, nu puteai să scoți nimic scris de mână.
Eu am lucrat șase luni de zile din 30 de caiete câte adunasem, cu notițe și cu gânduri, să reduc acea cantitate în 100 de pagini. L-am predat în momentul în care ne-am dat obiectele personale, am pus și acea scrisoare acolo. Și în ziua în care m-au eliberat, tremuram de emoție, pentru că nu știam dacă mi se va aproba.”
„În momentul în care am ajuns acolo, căzut pe talpa iadului, mi-au dat imediat lacrimile”
Profesorul român Marius Balo recunoaște că, dintr-un om care nu a plâns nici la înmormântarea mamei sale, s-a transformat într-o persoană pe obrazul căruia lacrimile au curs neîncetat doi ani de zile.
„Pentru mine, plânsul a fost catartic. Nu am plâns nici la înmormântarea mamei mele. Eram răvășit, dar nu puteam plânge. Și am mers în continuare pe această cale… Se adunase atât de multă zgură pe inima mea. Și în momentul în care am ajuns acolo, căzut pe talpa iadului, mi-au dat imediat lacrimile și am început să plâng.
Mă ascundeam ca să nu mă vadă cei din cameră, pentru că nu voiam să-i supăr și plângeam ore întregi. Îmi puneam capul într-o pernă și îmi curgeau lacrimile încontinuu ore întregi. În primii doi ani de zile, am plâns în fiecare zi și fiecare lacrimă care a curs m-a ajutat să mi se spele toată murdăria adunată pe suflet. A fost cea mai mare binecuvântare!”
„Absolut tot-tot se produce acolo, orice îți poți imagina, pentru că închisorile sunt niște afaceri”
Interlocutorul lui Adrian Artene a dezvăluit și cât de ingenioși pot fi chinezii, atunci când vine vorba de tortură, povestind și trăind pe propria piele, repercusiunile unui sistem bazat pe forță și de teroare.
„Noi eram oarecum mai protejați. Nu mergeam la fabrici, auzeam doar de ce se întâmplă acolo. Nouă ne erau aduse cutiile cu materiale ca să lucrăm în clădirea noastră, în sala în care luam masa, acolo și lucram. Făceam foarte multe lucruri de papetărie, lipeam pungi pentru cadouri, etichete pentru haine, tot felul de plicuri.
Imaginează-ți că toate marile concerne, toate marile multinaționale pe care noi le vedem la mall, noi pentru toate am lucrat acolo. Absolut tot-tot se produce acolo, orice îți poți imagina, pentru că închisorile sunt niște afaceri. Dacă nu respectam norma, veneau pedepse de diferite gravități.
Pentru străini nu erau atât de stricte, dar pentru chinezi pedepsele puteau să meargă de la a nu primi hrană până la a primi șocuri electrice. Este de-a dreptul cutremurător cât de ingenioși pot fi acești oameni, atunci când vine vorba de tortură. Doar așa poți să te menții, înfricându-i, înspâimântându-i pe ceilalți, nu există un sistem democratic, ci un sistem bazat pe forță și de teroare.”
Cine este profesorul român, acuzat că a primit 80 de dolari de la cetăţeni chinezi
Marius Balo, profesor la Renmin University Beijing şi expert străin în cadrul Grupului de Tehnologie şi Educaţie XinDongFang (New Oriental) Beijing, s-a stabilit în China în anul 2010, iar pe 28 martie 2014 a fost arestat, susţin avocaţii săi, pentru o presupusă fraudă contractuală, fiind acuzat că a primit 80 de dolari de la cetăţeni chinezi, fără să ştie că suma provenea din comiterea de infracţiuni.
El a fost condamnat pe 24 martie 2016 la opt ani de închisoare, afirmă avocaţii, pe baza mărturiei unei persoane pe care nu o văzuse niciodată şi, ulterior, încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Shanghai.
CITIȚI ȘI: