Ultima ediție a podcastului „Altceva cu Adrian Artene” a avut-o invitată pe soprana Bianca Ionescu-Ballo, prim-solistă la Teatrul Național de Operetă. În dialogul lor, cei doi au realizat o incursiune prin lumea artei, muzica de operă și operetă.
Printre altele, au fost amintite și momentele deosebite pe care artista le-a experiementat de-a lungul timpului, atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere personal.
Discuția a curs natural, asemenea unui vals care, din când în când, este întrerupt de o notă luată intenționat mai sus, pentru a sparge liniaritatea și a puncta creativitatea.
„Ați avut o arie extrem de largă de abordare a muzicii. La 18 ani ați intrat în grupul Song. Cum a fost să-l descoperiți pe Ioan Luchian Mihalea?”, a vrut să știe Adrian Artene.
„O, era așa ceva… era ca un mister, mai mult, adică trebuia să…, nu știu, cred că nu trebuia să fii numai bun muzical, vocal, trebuia, probabil, să ai acea înclinare către genul ăsta de muzică care se cerea. El o cerea prin felul lui de a fi, cu un soi de inteligență, de dorință de a participa și la viața dintre sau de la repetiții.
Nu a fost o participare într-un cor, pur și simplu, era un soi de atitudine pe care trebuia să o adopți chiar dinainte să te duci, știind cam ce-și dorește acest om, știind că el își dorește o bucurie ieșită din comun a celui care vine să cânte.
Deci, tu simțeai nevoia să te duci acolo tocmai pentru că simțeai acea stare de bucurie care îi cuprindea pe toți cei care intrau în acest cor.
Și eu am avut această șansă, nici nu mai știu prin cine și cum am ajuns, dar știu că m-am bucurat de orice clipă petrecută alături de ei, că era muzicală sau într-o discuție petrecută cu ei.
Totul era făcut cu bucurie”, și-a amintit Bianca Ionescu-Ballo despre perioada petrecută în compania lui Ioan Luchian Mihalea și a celorlalți colegi din grupul Song.
Bianca Ionescu este prim solistă a Teatrului Național de Operetă, absolventă a Conservatorului de Muzica din București (1983) la clasa de Canto a Artei Florescu și Doctor în muzică, în domeniul Operetei românești (din 2005).
Repertoriul său include numeroase roluri principale de operetă, printre care Adela în „Liliacul”, Franzi în „Sânge vienez”, Anina în „O noapte la Venția”, Arsena în „Voievodul țiganilor”, Vallencienne în „Văduva veselă”, O Lia San în „Victoria și-al ei husar”, Mania în „Contesa Maritza”, Maria în „Poveste din Cartierul de Vest” și Edyth van Hopper în muzicalul „Rebecca”, rolul titular din opereta „Mam’zelle Nitouche”, roluri de subretă din operetele ”Secretul lui Marco Polo”, „Paganini”, „Vila cu iluzii”, „Lăsați-mă să cânt”, „Frumoasa Elena”, „Bal la Savoy”, „Rose Mary”, „Floarea din Hawaii”, „Logodnicul din lună”. A participat ca solistă la spectacolele recente ale Teatrului Național de Operetă și Muzică „Paris mon amour”, „London – A New Story”, „Parfum de femeie”, „Bonjour, Bonne Nuit, Paris”.
În 1994, Bianca Ionescu-Ballo a preluat conducerea corului de copii “Minisong”, a înființat corul “Ministars” și a avut turnee în aproape întreaga lume atât ca solistă vocală, cât și ca dirijor de cor.
Totodata, ea este președintele Asociației Culturale “Bianca Ionescu” (2004) și a obținut, de-a lungul timpului, multiple distincții la concursuri internaționale de canto: Premiul SABAM pentru muzică modernă și contemporană (Verviers, Belgia – 1983) și Premiul II la Concursul Internațional de canto (Hertogenbosch, Olanda – 1983).
Discografia sa include: „Muzica din filme” (vol. I – 1984 și vol II – 1989), „S-a născut o stea” (1998), „Hai acasă puișor” (1999) și „Tea Time” (2011).
Bianca Ionescu-Ballo este în prezent Manager – Director general interimar al Teatrului Național de Operetă și Muzical „Ion Dacian” din București și cadru didactic asociat la Universitatea Națională de Muzică București.