EXCLUSIV VIDEO | Mărturia fostei jurnaliste Emma Zeicescu despre cel mai dureros moment din viața sa, pe care l-a trăit când avea șapte ani

Emma Zeicescu este invitata lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA care va fi difuzat sâmbătă, 4 iunie, începând cu ora 19.00. A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune, presa scrisă şi online. Este licenţiată în jurnalism, fiind specializată în breaking news şi talk-show.

Emma Zeicescu a vorbit despre momentele de vulnerabilitate pe care le-a avut atât în direct, la TV, în cazul unor subiecte cu înaltă încărcătură emoțională, cum a fost incendiul din clubul „Colectiv”, când și-a pierdut o prietenă, cât și despre cele din viața personală.

„Prima poveste cu parfum de nefericire, dar care a trecut în timp – deși ea va rămâne o rană care se va deschide uneori,  pentru că toate aceste lucruri nu trec, noi învățăm să trăim cu ele – este dimineața aceea pe care am s-o pot descrie cu multe detalii. N-a fost simplu, aveam doar șapte ani când tata a murit în bucătărie, făcând un stop cardiac pe fond de consum de alcool, la 37 de ani. Tata avea o problemă cu alcoolul.

Eu mă bucur să vorbim despre asta, pentru că vreau să ieșim din acea zonă în care avem o viață perfectă, în care oamenii reușesc să-și controleze emoțiile, slăbiciunile, vulnerabilitățile. Suntem cu toții niște oameni puternici, dar în aceeași măsură și niște oameni slabi”, a spus Emma Zeicescu.

Ea a povestit mai departe acel episod, pe care l-a înțeles pe deplin mult mai târziu, în care a realizat că tatăl său nu mai este.

„Iată că tata, Dumnezeu să-l odihnească, un om absolut superb, fizic, un om intelectual, căruia îi plăcea să scrie poezie, un spirit de artist – pentru că și tata creiona și picta -, nu mai era”, spune Emma, amintindu-și de momentul în care, copil fiind, și-a luat un ultim rămas bun de la tatăl său.

„În acea perioadă se ținea mortul în casă. Și a fost un moment în care eu, copil fiind, m-am dus lângă el – avea deja acel rigor mortis -, m-am dus ca să-l pup pe tata. Acel moment mi-a rămas întipărit în memorie pentru totdeauna: fetița de la Obor, cum s-a urcat pe scaun să ajungă la el – este un capitol din cartea la care scriu, dar probabil o s-o lansez după ce nu voi mai fi ca să pot scrie tot ce am trăit în această lume fascinantă. Revenind, l-am pupat pe tata.

Cred că îmi luam la revedere de la el, fără a înțelege totuși situația, lucru care s-a întâmplat mult mai târziu. Ce m-a frapat atunci era acea răceală care se instalase. Probabil că impactul a fost extrem de puternic pentru că, ulterior, când la rândul meu am avut un copil, mi-am interzis practic să mor, pentru n-aș vrea ca vreodată copilul meu să treacă prin ce am trecut eu atunci”, mărturisește Emma Zeicescu.

Această tragedie, o pierdere de nevindecat a copilăriei, a adus cu sine, mai târziu, o altă valență, care avea să se dovedească în timp a fi un „skill” deosebit de important în aspectul pragmatic al vieții de zi cu zi.

„Uneori mă întreb cât de mult m-a marcat asta într-o zonă chiar de lipsă de șanse, când ești pe jumătate orfan – până la un punct, pentru că mama s-a recăsătorit, și eu m-am bucurat că a făcut asta pentru că am preluat de la cei doi tați ai mei valențe cu dublu sens, una mai pragmatică și de business și cealaltă de artist și poet. Și atunci eu cred că viața a fost generoasă cu mine, în pofida acestui moment de pierdere”, spune Emma Zeicescu.

Urmărește interviul integral cu Emma Zeicescu, sâmbătă, 4 iunie, de la ora 19:00, doar pe canalul de YouTube ALTCEVA cu Adrian Artene.