Maria Dragomiroiu: „Tăticul meu mi-a cumpărat un acordeon, mi-am dorit foarte mult, cu 12 bași”
This browser does not support the video element.
Maria Dragomiroiu a decis, în cel mai nou episod de podcast „Altceva cu Adrian Artene”, să își deschidă sufletul și să vorbească atât despre împlinirile, cât și despre greutățile din viața sa de artist. Una dintre cele mai îndrăgite artiste din România a găsit salvarea în muzică. Cântăreața de muzică populară cu cel mai frumos păr nu s-a ferit să fie copleșită de emoție în timpul podcast-ului jurnalistului Adrian Artene.
Maria Dragomiroiu a vorbit despre momentul în care și-a cumpărat primul acordeon, din banii strânși din vânzarea de țuică, la piața din Bobeni.
„Tăticul meu mi-a cumpărat un acordeon, mi-am dorit foarte mult, cu 12 bași și fără să am idee vreodată, dar am văzut că un coleg de al meu, mult mai înstărit, avea acordeon și nu l-am lăsat pe tăticul până nu mi-a luat.
„Să faci rost de 1.200 de lei…”
Cum mi l-a luat? Tot prin munca mea, pentru că, să faci rost de 1.200 de lei, salariul atunci la oraș era cam atât pe lună, ori la țară… Trebuia să vinzi o țuică, vin.
Eu am muncit o vară întreagă și tăticul meu făcea cea mai bună țuică de prune, nici nu se răcea și eu plecam… de această dorință a mea, mă duceam cu ea la Bobeni, mergeam ori cu „ia-mă, nene” ori cu autobuzul care venea, chiar și de două ori pe zi.
Era la Bobeni, când ieșeau muncitorii la prânz, aveau voie să tragă câte o dușcă și era o piațetă mică, dar când veneam eu, nimeni nu mai vindea nimic, pentru că era cea mai bună și toți spuneau, toți precupeții. O vară întreagă am vândut și am strâns banii și pentru acordeon, dar și să ne acoperim căsuța noastră, prin care ploua. Asta însemna fericire pentru un copil de la țară.
Eu singură , după ureche, am învățat să cânt. M-am uitat la colegul meu cum făcea. Decât țineam tonul. Am devenit o mică artistă, mă ducea tăticul la câte o nuntă, un botez, îmi dădeau oamenii și bani de dragul meu, ascultau ce voce puternică ieșea dintr-o trestioară de copil”, a povestit Maria Dragomiroiu.