Într-o ediție transmisă live de Gândul, prof. univ. dr. Dan Dungaciu a amintit faptul că actualul conflict dintre Rusia și Ucraina nu este doar o confruntare directă între cele două state, ci un război prin procură (proxy war), în care marile puteri mondiale joacă un rol determinant. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Dan Dungaciu a subliniat faptul că, potrivit lui Marco Rusio, Ucraina a fost folosită de administrația Biden pentru a slăbi Federația Rusă. El a explicat că Washingtonul nu a dorit negocieri, ci doar să reducă puterea Moscovei.
„Americanii au administrat conflictul într-un mod care nu a permis nicio discuție reală despre pace. Nu au fost interesați de o soluție negociată, ci de o strategie de slăbire a Rusiei”, a declarat Dungaciu.
Astfel, el sugerează că Ucraina a devenit o unealtă într-o confruntare mai amplă între marile puteri, în care Europa este prinsă într-o poziție periferică.
O altă temă majoră a fost modul în care liderii europeni abordează conflictul. Marius Tucă a menționat declarațiile lui Oitkov, care a spus clar că Europa nu vrea ca Ucraina să atragă continentul într-un al Treilea Război Mondial. Dungaciu a confirmat această viziune, explicând că nimeni nu dorește o confruntare directă între NATO și Rusia, deoarece acest lucru ar avea consecințe catastrofale.
„Adică nu vrei să intri în război cu Rusia, că asta înseamnă Război Mondial, când pui 2 puteri nucleare față în față.” explică profesorul.
Dungaciu a remarcat că, în ciuda retoricii agresive de la începutul conflictului, poziția liderilor europeni a început să se tempereze.
„Tonul europenilor s-a diminuat vizibil, pentru că și ei încep să realizeze că acest conflict este unul administrat de marile puteri și că rolul Europei rămâne secundar”, a explicat Dungaciu.
Un alt punct important adus în discuție a fost numărul mare de summit-uri organizate de liderii europeni, fără rezultate concrete. Dan Dungaciu a menționat o declarație ironică a unui ministru de externe, care a spus: „Domnule, cine tot ține atâtea ședințe? Iar summit? Iar summit? Iar summit?”. Această observație subliniază frustrarea privind lipsa unor decizii clare și eficiente în politica europeană.