„În România, ca independent n-ai nicio șansă”. Interviu cu Sebastian Bodu

Gândul: Sebastian Bodu, fost șef al ANAF, fost europarlamentar, fost candidat. De ce sunteți trist?

Sebastian Bodu: Sunt trist dintr-un motiv destul de simplu, că mi-a fost invalidată candidatura din niște motive absolut ridicole. Nu numai mie, multora li s-a întâmplat același lucru.

Cum ar fi?

Că listele de susținători, pe care eu le-am strâns pe bune – n-am folosit baze de date, probabil ajungi să-ți pară rău că n-ai făcut ca toată lumea – că lipsește numărul străzii sau numărul blocului, sau cetățenia, sau sectorul. Adică, vă dați seama, scrie acolo adresa, Drumul Taberei 64, nu scrie sectorul. Unde-i Drumul Taberei, în sectorul 7, unde-i Drumul Taberei?

Câte semnături ați avut?

4.000 cam așa, vreo 4.300.

Și câte au fost invalidate?

Invalidate au fost vreo 1.400, dar vreo 800 pe bune au fost invalidate. Acolo n-am contestat, dar vreo 600 au fost invalidate pentru astfel de motive ridicole, după cum vă spuneam. De asemenea, nu mi s-a permis să depun semnături suplimentare, deși eram în termen. Deci după ce mi-am depus candidatura, duminică, și marți au luat-o în discuție în Biroul Electoral de Circumscripție, evident c-am aflat pe surse, cum e la noi, că e o problemă cu semnăturile și mai aveam încă vreo 300 strânse. Le-am depus și pe acelea, mi-au spus că nu le iau în considerare că deja candidatura este depusă, ceea ce este absolut aberant pentru că, atâta vreme cât ești în termen, nu contează că le depui o dată sau le depui în tranșe. Important este că le-ai depus și sunt anexate dosarului de candidatură. Legea spune că până la termenul de X să-ți depui candidatura împreună cu documentele aferente. Că tu depui documentele acum sau le depui ulterior, dar în termen, e irelevant.

De ce vă pare mai rău? De banii pe care i-ați pierdut sau că n-ați putut să candidați?

Nu neapărat de bani. Îmi pare rău că n-am putut să candidez pentru că, deși mi s-a spus de oameni care se pricep la chestiuni socio-politice „Mă, vezi că o să iei puțin”, după care aceiași oameni, văzând sondajele, au văzut că norma a crescut foarte mult, într-un timp foarte scurt.

Păi cum?

Asta întrebați-i pe ei cum am crescut. Dar, dacă mă întrebați, vorbind cu lumea pe stradă, am văzut că foarte mult electorat din Sectorul 6 se simțea nereprezentat de candidații respectivi. Deci am fost primit cu argument de genul: „Domnule, ce bine că ai venit că nu aveam cu cine să votez”. Ceea ce este un argument plauzibil pentru că veneam pe o altă plajă, pe un alt format, pe un alt profil față de cei care sunt acum.

Adică? De ce erați dumneavoastră mai bun decât domnul Mutu(candidatul PSD-n.r.)?

Domnul Mutu e PSD, are un anumit electorat. Eu am un electorat mai în dreapta.

Decât domnul Mironescu(candidatul PNL -n.r.) atunci.

Iar domnul Mironescu este candidat pus de domnul Mănescu, care are cea mai proastă imagine în sector. Deci eu, uitându-mă în sondaje, nu am văzut un personaj politic mai detestat decât Rareș Mănescu.

V-au lucrat adică?

Dacă ne gândim și la faptul că în Biroul Electoral de Circumscripție din șapte membri, cinci sunt desemnați de partidele politice, poate fi și ăsta un argument, dar, vă spun, a fost mai mult decât o scrupulozitate.

Să invalidezi o candidatură pentru astfel de motive ridicole și apoi, ce este mai trist, să-ți invalideze listele de semnături pe motiv că n-ai îndeplinit condițiile formale ale legii este monstruos.

Condițiile formale ale legii înseamnă că actul juridic este un act formal. Acea listă de semnături, acel formular nu este un act formal, e un act consensual, în sensul că pentru a fi valid, este necesar ca acel consimțământ să fie valabil. Nu trebuie să fie însoțit de anumite forme. Actele formale sunt actul autentic în fața notarului, horărârea judecătorească, deci un act care să …când îți dai consimțământul în fața unui reprezentant al unei autorități, Ăla este actul solemn, formal. Actul respective este unul consensual. Semnăturile le colectează niște puști de 19 ani pe stradă, Cum poți să spui că ăla este act formal? Deci acel formular care are, nu știu, zece rubric, are rolul de a colecta semnătura și se a individualiza semnatarul. Câtă vreme semnatarul este individualizat, îl putem identifica după nume sau adresăă sau bulletin sau alte rubric care erau acolo, nu poți să invalidezi candidature că lipsește cetățenia, dar îl cheamă Popescu Gheorghe.

Dar la lege scrie că trebuie cetățenia trecută.

Da, la lege scrie.

Păi, și dacă nu este, înseamnă că nu-i validă.

Nu, nu-i așa. Nu aveți dreptate. Deci, toate acele rubrici au rolul de a identifica, de asta și stat de multe, ca să putem să-l identificăm. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai ușor identificabil.

Cât v-a costat strângerea asta de semnături?

Nu, strângerea de semnături am facut-o voluntar, nu asta m-a costat.

Dar ce v-a costat atunci? Câți bani ați pierdut până la urmă pentru această perioadă de pre-campanie?

Vreo șase mii de euro.

E mult? E puțin?

Pentru mine e mult. Pentru un partid poate că nu e mult, dar pentru mine e mult.

Cam cât credeți că s-a cheltuit acum în perioada de pre-campanie? Așa, uitându-vă pe stradă…

Păi în Sectorul 6 cel mai vizibil a fost Mironescu. Probabil că a cheltuit pe panotaj. Uitându-mă la informațiile publice, am văzut de exemplu că Nicușor Dan se laudă că are un buget de 300.000 de euro. Uriaș!

S-au vehiculat sume mult mai mari.

Sau mai mari. Eu asta am reținut.

Cam cât îți trebuie pentru o campanile de sector, o campanile rezonabilă?

Eu vă spun că eu cam terminasem…ok, mai făceam niște flyere, deci probabil că mai băgam o mie de euro. Deci cu 7.000 de euro făceai o campanile medie.

Într-un sector? 7.000 de euro ca să ajungi primar? Ați fi ajuns vreodată primar dacă ați fi investit doar 7.000 de euro în campanie?

Vreți să-mi spuneți că există o relație de direct proporționalitate între sumele investite și …

Așa s-a dovedit, e dovedit asta și în unele dosare.

Ok, o fi, dar nu era profilul meu. Deci eu nu eram pregătit să investesc…de unde să investesc banii ăștia? Am o sumă de bani care e trecută în declarația de avere care e mult mai mare decât 6.000 de euro, dar nu mi-a luat Dumnezeu mințile să arunc toți banii în campanie.

Dar credeți că altora le-a luat Dumnezeu mințile sau sunt niște interese pentru a investi?

Dacă au interese în spate în sensul că promit contracte după aceea, poate…e posibil să se recupereze banii ăștia ușor din licitații trucate și așa mai departe.

E o practică?

Așa se aude.

Sau așa se vede. Se vede bine în dosare.

Eu vă spun că am fost doi ani de zile președintele ANAF și am avut pe mână bugetul României. Și nu am avut nicio acuzație, nici măcar de-aia de presă, că aș fi făcut ceva cu acei bani, altceva decât ce era legal.

Păi și de ce vrea domnul Videanu să vă bată atunci? „Merita să-i dau o bătaie” la un moment dat. A fost o declarație.

Domnul Blaga. Pentru că domnul Blaga se săturase de mine la . S-a săturat de mine în partidul pe care acum îl conduce. De aia am și plecat.

Dar ce i-ați făcut?

Am niște bănuieli ce aș fi făcut, dar, mă rog, fiind simple bănuieli și oricum…n-are sens să vorbesc. Are vreun rost să vorbesc despre asta? Ce contează?

Are un rost să vorbim dacă existau niște presiuni asupra dumneavoastră, de exemplu ca șef al ANAF.

Nu, presiune asupra mea nu s-a făcut. Probabil în momentul în care afișezi o anumită conduită, lași loc la interpretări dacă ești dispus să faci sau să nu faci anumite lucruri.

Dar nu veneau colegi de partid sau, nu știu, politicieni să vă ceară scutiri de taxe…?

Să știți că veneau uneori, dar e greu de spus dacă veneau să facă presiuni sau pur și simplu nu știau că ceea ce solicită nu se poate. Să știți că de multe ori e posibil să nu fi știut că nu se poate și le spuneam frumos.

Adică ce vă cereau?

Nu mai țin minte acum, dar, nu știu, poate să spună „Domn`le, uite, am un client, un contribuabil în județ care are nu știu ce probleme” și ziceam „Foarte bine, să facă contestație”, „Da, dar n-ai putea tu să faci?”. „Mă nu pot pentru că nu se poate face. Există niște căi legale”. Adică e posibil ca oameni care nu au experiență juridică sau politică să creadă că se poate rezolva prin telefon.

Să fie convinși că asta este o practică?

Da, mai ales că se practicase până atunci.

Exact.

Și atunci, probabil că se gândeau că așa e normal să fie. Ceea ce nu e. Eu veneam din cu totul altă lume, dar niciodată nu am zis…deci plecam de la premisa „Bă, ești prost și nu știi”. Nu se poate. Și de fiecare dată n-a mai revenit că „Stai să ne mai gândim, poate se poate”. Nu. Adică oamenii înțelegeau. Nu se poate.

Domnule Bodu, ați fost șef la ANAF și v-aș întreba direct: ați identificat vreo schemă prin care se fură în politică?

În politică în particular mai puțin. Noi, la ANAF, ne ocupam din punct de vedere infracțional cu evaziunea, care nu este legată neaparat de politică. Evaziunea este prezentă peste tot, în orice domeniu. Evident că există situații în care evaziunea fiscală poate să fie conectată la acte de corupție, adică să nu fie doar intenția infracțională a contribuabilului, ci ea să fie coroborată cu intenția infracțională a funcționarului public. Adică să avem o evaziune fiscală plus o corupție.

Dar la aceste campanii electorale în care s-a văzut, a fost evident că au fost cheltuieli mult mai mari decât cele declarate, adică era suficient să mergi pe stradă să vezi lucrul acesta, nu se poate face nimic?

Autoritatea Electorală Permanentă poate să facă o verificare, mai ales că știe care sunt prețurile din piață, cât costă un banner, cât costă un panou și așa mai departe.

De ce credeți că nu s-a făcut si nimeni nu a răspuns pentru asta?

Eu atunci când am încheiat contractul pentru cele șase panouri din sector cu o firmă de publicitate mare mi-au spus că „Acesta este prețul, este fix, este nenegociabil pentru ca vine Autoritatea electorală Permanentă și mă controlează. M-au mai controlat și o să mă controleze și în continuare”. Așa mi-au spus și mi-au dat prețul pieței.

Acum s-a schimbat legea, înainte era altcumva

Eu vorbesc pe legea de acum. Deci asta mi-au spus, ca Autoritatea Electorală Permanentă îi verifică și că nu poate să-mi dea, evident că într-o negociere trebuie să obții cel mai bun preț. Și mi-au spus: „Nu, acesta este prețul minim pe care îl putem acorda pentru că este legat de prețul pe care el îl dau clienților mei, deci nu îți pot da mai ieftin decât le dau celorlalți clienți ai mei pentru că te-aș favoriza”.

Dar vi se pare în regulă legea cum este în momentul de față, de exemplu din campania electorală trebuie să dispară toate bannerele și trebuie să existe numai afișe?

Asta nu mi se pare normal, în campania electorală să existe numai afișe maxim A3. Nu știu de ce s-a făcut. Probabil ca să favorizeze primarii în funcție pentru că ei nu au nevoie de mijloace speciale de publicitate electorală. Ei pot să facă zilele orașului, zilele județului, zilele tinerilor, zilele vârstnicilor, zilele proștilor, zilele deștepților.

Haideți să revenim la candidați. Ce n-a avut Sebastian Bodu și are Marian Vanghelie de exemplu sau domnul Adrian Severin, care văd că ei candidează?

Fiecare are propriul electorat. Asta-i viața! Din fericire, există o zonă de interferență foarte mică a acestor corpuri electorale. Deci fiecare e cu electoratul lui. Dacă vă aduceți aminte, eu am candidat acum opt ani la Sectorul 5 și ca orice candidat novice la început, pentru că era prima mea candidatură uninominală, de fapt prima mea candidatură, am început campania în ghetou și după două vizite în astfel de ghetouri, într-una dintre ele era să și mor fizic, imediat vă spun, mi-am dat seama că este o pierdere de timp, luându-mă după unii care m-au sfătuit să fac campanii în ghetou. Mi-am dat seama că este o pierdere de timp de ce? Pentru că nu este electoratul meu. Și nu doar că nu iau voturi din ghetou, dar electoraul meu este deranjat de faptul că eu mă duc la electoratul pe care ei îl urăsc, care sunt asistați social, care votează pe bani și așa mai departe. Și atunci le-am zis tuturor din echipa mea „Eu aici nu mai calc”.

Dar unde ați fost? Ce v-a speriat atât de tare?

Eram într-un semighetou, în Sectorul 5, se adunase acolo ceva lume să vorbesc. Erau vreo 30 de oameni în curtea blocului. Erau două blocuri, unul în formă de U și unul în formă de I, unul în fața celuilalt. În acea curte interioară se intra prin două locuri, deci erau unul în formă de U, unul în formă de I, se intra pe aici sau pe aici (gesticulează). Lumea era strânsă în fața blocului în formă de U. Eu acolo m-am dus să vorbesc. În momentul în care am ajuns acolo, niște băieți, nu conteză ai cui sunt că oricum nu am nicio probă, dar știm cu tiții cine utea să fie, au blocat cu mașini cele două intrări, respectiv ieșiri din acea curte interioară și pe bloc s-a suit un puști ca să-mi arunce cu bolovani în cap. Așa și Bodu murea în campanie și ar fi zis „Cine l-a pus să se ducă în ghetou? Nu-l iubește lumea. Dacă-i prost”. Și era un amărât care intra la pușcărie, poate nici atât că poate era minor și Bodu era mort că „Cine l-a pus să candideze la Sectorul 5 dacă nu-l iubește lumea?”.

Cred că i-ați supărat că i-ați dat lui Vanghelie un pește mort.

Da, a fost o campanie interesantă. Important e că în campanie trebuie să faci gesturi sau acțiuni care să fie vizibile fără a arunca cu bani în presă. Când ai bani, evident că poți să îți permiți orice. Când n-ai bani, trebuie să fii inventiv.

Și peștele mort era o chestie inventivă?

Da, era o chestie în sensul că presa în campanie este foarte solicitată și atunci tu trebuie să fii altfel dacă vrei să fii băgat în seamă de către presă.

Cât ați obținut atunci?

46%. Probabil c-aș fi câștigat, dar m-au furat de m-au rupt.

Ați mai fost după aia în Ferentari? Bănuiesc că la Ferentari vă refereați când ați zis că ați fost în ghetou. Ați mai trecut pe acolo?

Da, am stat în Pieptănari deci eram la doi pași de Ferentari, treceam tot timpul prin Ferentari.

Nu v-a mai fugărit nimeni, nu v-a mai aruncat nimeni în cap?

Nu, mă salutau țiganii.

Deci candidatura poate să fie și mortală câteodată, nu?

Da, da, chiar vorbeam…chiar nu bravez. Cum am scăpat? Bodyguarzii pe care eu îi aveam în…deci eram prieten cu proprietarul unei firme de bodyguarzi de mult, dinainte de campanie, sunt și acum. Și bodyguarzii, care nu sunt niște persoane foarte educate, se cunoșteau cu ăia care blocaseră și le-au zis „Bă, dați mașinile de aici să putem să ieșim sau ne omorâm unii pe ceilalți”. Și au dat mașinile la o parte și am ieșit. Și am plecat. N-am mai vorbit, n-am mai nimic. Am plecat.

Acum credeți că e situația la fel în zonele astea?

Eu vă spun că dacă faci o campanie în Sectorul 5 le vezi pe toate.

Adică cea de acum din 6 a fost ceva, așa…

N-a fost campanie, a fost pre-campanie.

Tot aia e. Din punct de vedere al loviturilor a fost subțire. Ok, am mai avut niște articole pe site-uri din acestea no-name denigratoare…

V-ați concentrat doar pe Drumul Taberei sau ați mers și în…? Că sunt zone nu tocmai bune și în Sectorul 6.

Am fost în Drumul Taberei, Moghioroș și din Moghioroș plecam spre Favorit, plecam spre Valea Oltului. Deci cam ăla era punctul din care plecam și mergeam cât puteam de mult să vorbesc cu oamenii. În Militari, în Gorjului și Lujerului. Deci la fel, în cele două piețe, înconjuram piațele până vorbeam cu un număr semnificativ de oameni. În Crângași am fost atât în piață, de mai multe ori în jurul pieței, cât și spre Giulești, spre stadion. A, și în Prelungirea Ghencea am fost o singură dată. În Prelungirea Ghencea e un pic mai complicat pentru că nu sunt piețe.

Vă spun, când ai timp limitat, trebuie să fii eficient și atunci trebuie să țintești piețele.

Păi de ce?

Pentru că e lume multă în piață, dar nu intram în piețe, mergeam în jurul piețelor. Omul la piață nu vrea să fie deranjat. Negociază ridichiile, n-are timp de tine, dar în drumul pe care omul îl face spre piață sau dinspre piață, atunci este abordabil.

Am înțeles. Spuneți-mi, dacă acum ați fost scos din cursă, cum mai continuați cu politica?

N-am să spun eșec pentru că nu este eșecul meu, haideți să spunem incident juridic m-a învățat un lucru foarte important: că nu poți singur. Deci independent n-ai nicio șansă. Nu se poate. În România nu se poate să faci ceva independent, mă rog, pur independent. Acum nu vorbim de Oprescu sau știu eu cine sau Vanghelie, care a fost primar atâția ani și are nu știu câte rețele. Eu vorbesc de omul care cu bună credință și care se bazează doar pe imaginea lui și pe fondurile limitate pe care le are să se bată cu greii politicii. Acest lucru m-a învățat că nu poți decât să te afiliezi unui astfel de jucător mare.

Încotro vă îndreptați atunci?

Dacă voi rămâne în politică, ceea ce nu știu la momentul ăsta, nu am luat o decizie și nici nu o voi lua, nu știu, o să mă gândesc…

Dacă ați vrut să candidați e clar că vreți să faceți totuși politică, n-ați renunțat de tot la ideea asta.

Nu, nu am renunțat la idee, dar este o dezamăgire în momentul în care vezi că singur nu poți. Adică e frustrant, mai ales că, vă spuneam mai devreme, uitându-mă pe sondaje, vedem cum cresc. Și am crescut foarte mult. Adică se vedea că lumea are nevoie și de profilul meu. Nu zic că eu sunt genial și că eu sunt cel mai bun. Eu vă spun că fiecare candidat are propriul corp electoral și eu îl aveam pe al meu, care creștea.

Cât? Cât aveați?

Nu contează cât, dar mult mai mult decât mi s-a spus atunci când am intrat în cursă. Când mi s-a zis „Mă, hai c-o să iei X%” și eu am zis „Bă, hai să vedem”.

Una e să ai 1% când intri în cursă și după aia să vezi că ai 2%, pentru că era o creștere mare…

Haideți să vă spun un lucru care vă va convinge. Dacă aș fi avut 2%, n-aș fi venit la emisiunea asta, n-aș fi făcut scandal, n-aș fi contestat. M-aș fi bucurat că am ieșit din cursă elegant, fără să ajung pe buletinul de vot unde să iau un scor rușinos. Ar fi fost un exit foarte frumos, plăcut și comod, dar, din păcate, nu a fost. Deci pentru mine a fost frustrant pentru că voiam să ajung pe buletinul de vot. Pentru că acele sondaje, făcute de oameni care nu m-ar fi mințit, de aceeași oameni care mi-au spus „Bă, nu cred că ai șanse” și după o lună de zile să-mi spună „Bă, te miști bine! Keep going!”

Repet – către cine vă îndreptați?

Nu pot să vă dau răspunsul pentru că nici eu nu știu către cine mă îndrept. Deci, dacă iau decizia să rămân în politică, evident că mă îndrept către un partid și îl voi alege pe niște criterii pe care mi le voi defini. Evident că atunci când voi alege un partid, oricare va fi acela, nu va fi o decizie care să mulțumească pe toți simpatizanții mei. Nu are cum, dar toți acești simpatizanți trebuie să înțeleagă că singur nu pot. Nu se poate, efectiv. Deci de aici plecăm, de la premisa asta. Unde mă voi duce, evident că unii vor fi mulțumiți, alții vor fi nemulțumiți. Ar fi vrut să mă duc în altă parte. Dacă mă duceam în altă parte, erau alții nemulțmiți. Deci nu există soluția perfectă.

Domnul Vanghelie, care este candidat, spunea că dacă nu ești suspect ăn Romania, ești prost.

Din păcate este o situație pe care a sesizat-o nu numai Vanghelie, ci însăși premierul Cioloș a sesizat-o. Este vorba despre blocarea administrației publice datorită fricii funcționarilor publici de a fi acuzați de abuz în serviciu. Și asta este trist pentru că pentru românul pentru care se blochează Administrația Publică, se blochează economia. În momentul în care te duci să iei o autorizație și nu ți-o dă, deși ai toată dreptatea, pentru că acel funcționar public e speriat că îți face un favor. Poate nu-ți face niciun favor, dar n-ai de unde să știi cum înterpretează pe urma altcineva. În acel moment Administrația se blochează. O să auziți argumentul „Domn-le, dacă faci legal, de ce ți-e frică?”. Nu există așa ceva. Tu ai impresia că faci legal, dar cineva vine și-ți spune „N-ai făcut legal”. Spun asta din 2005 spun eu asta. Funcționarul public, ca și magistratul, trebuie să răspundă doar pentru intenție, doar când a urmărit un scop ilegal, nu când cu bună credință ți-a dat un act care se dovedește că e nelegal, dar el n-a știut, el a crezut ca face un act legal, din prostie, din slabă pregătire, din neatenție.

Deci e mai bine să fii suspect decât prost în momentul de față în politică, să înțeleg?

În momentul de față, eu vorbesc de Adinistrație Publică în general, nu contează dacă respectivii funcționari sunt demnitari sau funcționari publici, există o teamă de a semna orice. Deci am o prietenă care de un an de zile încearcă să ia autorizația pentru un gard și nu i se dă. Nu, nu, un certificat de urbanism și zic „Stai un an, du-te și judecă-te și după ce te judeci un an pe un certificat de urbanism, mai judecă-te încă un an pentru autorizația de construcție”. „Păi da, dar eu am un câine care o să muște pe cineva”. „Răspunzi.” „Păi eu ce vină am?” „Păi e câinele tău, așa spune legea”. „Păi dar n-am gard”. N-ai gard pentru că probabil, și când spun probabil o spun cu ghilimelele de rigoare, n-ai îndeplinit condițiile legii pentru a primi această autorizație.

Succes cu politica în continuare!

Sau cu altceva.

Sau cu altceva

Să fie!