Analiza istoricului Adrian Cioroianu înaintea alegerilor PREZIDENȚIALE 2024. „Dacă apărea o femeie gen Merkel, se juca cu candidații. Nu a apărut!“
România se pregătește de vot. Pe 24 noiembrie, 1 decembrie și 8 decembrie, la închiderea urnelor și după numărarea voturilor se va vedea cât de mult a contat prestația fiecăruia dintre candidații la Președinție în dezbaterile televizate. Ce efect a avut sinceritatea unora sau altora dintre ei, pregătirea, experiența în politică, mesajele suveraniste, atacurile la persoană sau partid, circul, tacticile abordate sau strategiile eșuate, drama și comedia acestei campanii în urma căreia românii vor alege noul Legislativ și un președinte altfel decât Klaus Iohannis.
Este a doua a oară, din 1989 până astăzi, când o femeie încearcă să ”escaladeze muntele” până la scaunul prezidențial. Prima a fost Viorica Dăncilă, fost premier, care a pierdut în fața contracandidatului Klaus Iohannis, dovedind poate și că electoratul nu era pregătit pentru o femeie la conducerea țării.
Acum, pe lista candidaților la prezidențiale apare din nou o femeie. Despre acest moment și despre cât de pregătiți sau nu sunt românii să aleagă o femeie-președinte, despre vulnerabilități și cât de bună a fost prestația fiecăruia dintre candidați în campania electorală, cât de importantă este istoria și cunoașterea ei, veți afla detalii importante în analiza realizată, într-un interviu la Gândul Exclusiv, de profesorul universitar Adrian Cioroianu.
Călcâiul vulnerabil al Elenei Lasconi
Istoricul Adrian Cioroianu, profesor universitar, fost ministru de Externe și actualul director al Bibliotecii Naționale a României, a făcut, la Gândul Exclusiv, o analiză pragmatică a șanselor candidaților la alegerile prezidențiale. Profesorul Cioroianu a explicat de ce șansele de a fi aleasă o femeie președinte sunt minime.
“Cred că povestea e puțin mai veche. Eu cred că o femeie care avea, realmente, șansele să candideze la prezidențiale în România era Mona Muscă. În 2006, am participat la Constanța, la o ședință. Era ședința Biroului Politic al PNL-ului. Acolo, Mona Muscă a fost exclusă practic din… În fine, asta a fost reglarea de conturi din interiorul partidului. Dar a existat o reglare de conturi și în afara partidului în legătură cu Mona Muscă.
Mona Muscă nu știu dacă putea să-i pună probleme unui Traian Băsescu la al doilea mandat. Nu știu dacă realmente ar fi câștigat Mona Muscă. Dar Mona Muscă avea o popularitate reală mult mai mare decât a avut doamna Dăncilă și mult mai mare decât o are acum doamna Lasconi. Deci, noi am mai avut femei cu potențial, dar, dintr-un motiv sau altul, s-a ajuns la deznodământul de care vorbeam.
Mona Muscă a fost, cred eu, dată afară și pe o greșeală de-a ei, în fine, da, și pe multe reglări de conturi. Ea putea să fi vorbit înainte, nu știu, la doamna Tatu, la o emisiune putea să-i spună: «Dragă Mihaela, uite ce mi s-a întâmplat mie când eram asistentă: a venit Securitatea la mine și-mi spunea să-i urmăresc pe studenții arabi». Mona Muscă putea să facă lucrul acesta, dar, vedeți, nu a anticipat.
Dar, altfel, românii să știți că votează femei. Gândiți-vă la doamna Firea, a fost aleasă la București. Doamna Olguța Vasilescu a fost aleasă la Craiova.
Dacă apărea o femeie stăpână și cu vorbele la ea, nu știu, gen, hai să nu zic Merkel, dar gen Ursula von der Leyen, eu vă spun că se juca ușor cu distinșii noștri candidați. Dar n-a apărut! Asta nu înseamnă că nu va apărea.
Cât privește pe doamna Lasconi, are un farmec categoric. Eu am văzut-o, apropo, în calitatea de primar, și mi-a făcut o foarte bună impresie. Dacă vă puteți imagina, ea a venit la o lansare de carte de-a mea sau de-a unui prieten de-al meu. În fine, am fost de mai multe ori la Câmpulung, dar m-am întâlnit cu dânsa într-o librărie. Venise la lansarea de carte, ceea ce pentru un primar e admirabil.
Acum, sigur că mi se pare că e mai curând nepregătită, mai ales că e ușor s-o prinzi cu subiecte de politică externă. La administrație bănuiesc că e mult mai bună decât la politica externă. Partea proastă e că președintele cu asta se ocupă. E călcâiul vulnerabil la doamna Lasconi!”, a spus Adrian Cioroianu.
“Electoratul se îndreaptă către cel care spune că sistemul nu e bun”
Modul în care electoratul se poziționează la urne față de candidați, fie în ceea ce privește listele partidelor pentru Camera Deputaților și Senat, fie în alegerea președintelui, este rezultatul percepției individuale față de prestația acestora atât înainte, cât și în timpul campaniei.
Istoricul Adrian Cioroianu a explicat, la Gândul Exclusiv, cât de importantă este, pentru alegătorul român, evoluția personală, profesională a candidaților, cât contează “poleiala” în care s-au afișat mulți dintre aspiranții aflați pe listele parlamentare și prezidențiale și cât de mult cântărește la vot șmecheria cu care au jonglat unii dintre ei în timpul campaniei.
“Eu cred că noi subevaluăm electorul român. Repet, aș putea, dar nu e momentul (n.r. – de făcut o analiză pe acest subiect), că ne-ar lua ceva timp și s-ar transforma totul într-o demonstrație sociologică din partea mea.
Dar cei care îl votează efectiv pe George Simion? Nu toți votează șmechereala sa? E o combinație mult mai profundă de dispreț față de sistem. Sunt oameni care nu mai au încredere în sistem. Poate că au fost, eu știu, înșelați fie de stat, fie în justiție, fie nu sunt încântați, nu știu ce li s-a întâmplat într-un spital. Să știți că în felul acesta s-a ajuns să dai votul unor oameni antisistem, chiar dacă tu ești mai educat decât ei.
Eu îmi aduc aminte de povestea asta de la începutul anilor 2000, când stăteam de vorbă cu un distins sociolog român, al cărui nume îl amintesc cu regret, că a dispărut, dar și cu bucuria de a-l fi cunoscut – Pavel Câmpeanu – și care mi-a explicat în acești termeni succesul de care dădea dovadă atunci Corneliu Vadim Tudor. Eu eram tânăr asistent și spuneam: cum e posibil, domnule, să voteze lumea genul ăsta de demagogie?! Și Pavel Câmpeanu mi-a spus că, de fapt, votul e și o manifestare a revoltei. Dacă nu-ți place nici de Ion Iliescu, dacă ești dezamăgit că Emil Constantinescu a renunțat la luptă dintr-un fel de dorință de a le da o palmă, îl votezi pe Vadim Tudor, ceea ce mie mi se părea destul de greu de conceput atunci. Dar au făcut-o, nu știu, habar n-am, o treime din români sau câți l-au votat.
Cam așa e și cu George Simion acum. Adică nu toți sunt duși cu pluta sau sunt din galeriile de fotbal, bătăuși, sunt și oameni care sunt dezamăgiți de sistem. La Trump a fost la fel. La toate voturile către extrema europeană sunt și oameni dezamăgiți de situația de fapt. Electoratul se îndreaptă către cel care spune că sistemul nu e bun.
Domnul Ciucă, de exemplu, în poziția domniei sale de general, ar fi fost clar avantajat într-un sistem în care armata era o instituție foarte prezentă. Or noi discutăm acuma, domnule, ce facem, că n-avem rezervă activă, băgăm voluntari sau nu, ce facem cu pensiile speciale. Deci, în legătură cu armata, la noi e un fel de discurs, în principal cu o conotație negativă, că avem impresia că n-avem destui oameni acolo, că dotarea e insuficientă, că dăm bani pe arme care ne vin peste cinci ani, că de ce una, de ce alta”, a spus istoricul Adrian Cioroianu.
Momentul “Churchill” cu Hunor și Lasconi. “Niciunul nu avea dreptate!”
Întrebat dacă l-a amuzat, în timpul dezbaterii televizate de la Digi 24, momentul în care Kelemen Hunor a corectat-o pe Elena Lasconi pe un citat din Churchill, istoricul Adrian Cioroianu a subliniat că niciunul n-avea dreptate.
“M-am gândit la un moment dat să-i fac un semn. Erau în raza mea, era și domnul Prelipceanu, și doamna Ruse, și am vrut să le fac un semn, dar zic: o să creadă lumea că vreau să le dau lecții, eu, ca profesor. Citatul ăla nu există. Citatul a apărut în 2017, într-o postare, se pare, din Statele Unite, în care era criticat Trump, care tăia nu știu ce bugete pentru cultură, și a fost băgat acest presupus citat al lui Churchill.
Niciunul dintre ei nu a citit Churchill in extenso. Nici eu nu l-am citit, dar măcar era simplu să facă un checking. Nu fac checking, sunt deja făcute și sunt oameni care se pricep la Churchill, care spun că el n-a zis niciodată așa ceva. Deci, da, asta e cultura Google. Nu contează dacă ești român sau maghiar, cultura Google este covârșitoare”, a detaliat Adrian Cioroianu.
Despre “lipsa de încredere în patriotismul celui ales”
Războiul de agresiune a Rusiei asupra Ucrainei, care se desfășoară de peste 1.000 de zile, reprezintă una dintre problemele majore aflate pe agenda externă a fiecăreia dintre țările aflate în proximitatea acestui conflict. În legătură cu priceperea în problemele care țin de politica externă, cu alegerea unui președinte care să știe să ia decizii în caz de necesitate pentru apărarea integrității și a suveranității statului roman, profesorul Adrian Cioroianu a explicat ce exemplu trebuie să dea persoanele care ajung să conducă România.
„În ziua în care a avut loc dezbaterea prezidențială de care vorbim, am participat la o altă dezbatere legată de Securitate, unde era domnul general Bălăceanu, în care spunea: «Domnule, avem nevoie de serviciul ăsta de rezervă». Adică ar fi bine să fie cât mai mulți oameni încă tineri. E un serviciu de rezervă absolut voluntar, deci se face o pregătire minimală. La capătul câtorva săptămâni, ajungi sublocotenent în rezervă. Dar să știi lucruri de bază, care e stânga, care e dreapta, care e nordul, care e sudul. Să știți că dacă noi ieșim din Biblioteca Națională și iei un om de pe stradă și-l întrebi unde e nordul și unde e sudul, nu e chiar așa evident.
Nu vă spun că, în momentul în care am ajuns eu, în paranteză fie spus, prima dată în Canada, ca student, acolo pe străzi mai mari există numărul 12 vest și numărul 12 est. Aoleu, le confundam, că în mintea mea era numărul 12 strada cutare. Or, la noi lucrul acesta nu există.
Și, plecând de aici, nu cumva oare ar fi cazul ca toți cei care candidează, fie femei, fie bărbați, să facă primul gest de a se înscrie benevol în această rezervă voluntară? Și între noi fie vorba, eu cred că ar fi cazul și pentru cei care participă la alegerile parlamentare. Ei sunt reprezentanții noștri, dar trebuie să dea și un exemplu. Eu cred că și cei care vor să candideze la Camera Deputaților, la Senat… Practic, eu aștept și un exemplu, pentru că, iertați-mă, am avut oameni politici de marcă din țara asta ai căror copii au plecat pe front tocmai în ideea de a da exemple. Nu mai spun că în fruntea armatei mergea regele Carol sau Ferdinand.
Dar, una peste alta, eu văd ce se discută: «De ce să mă duc eu, domnule, să lupt pentru ministrul ăla cutare, care își trimite copiii în Anglia imediat și eu să mă duc să lupt? Nu mă duc». Or, este o mare problemă pentru noi această lipsă de încredere în faptul că cel ales ar putea să să-și arate patriotismul la nevoie, pentru că noi n-avem încredere în ei.
Uitați-vă la oricare dintre ei. Nu știi ce ar face. Adică nu ți-a dat niciunul siguranța faptului că, «domnule, în caz de restriște, sunt primul care mă duc pe front». Ideea este că cel care are putere, are și responsabilitate, cel care are responsabilitate, trebuie să se ofere ca exemplu”, a mai spus Adrian Cioroianu.
Problemele legate de cunoașterea istoriei
În interviul acordat pentru Gândul Exclusiv, profesorul universitar Adrian Cioroianu a subliniat importanța cunoașterii istoriei. Întrebat cât de reală este istoria pe care o învață copiii noștri astăzi și cât de reale sunt informațiile pe care le primesc ei de la profesori, Adrian Cioroianu a explicat:
“Manualele cuprind adevăruri, nu asta e problema. Doar că aceste adevăruri sunt, într-un fel, puse sub semnul întrebării de numărul mic de ore de istorie din școală și, în anumite cazuri, în anumite școli, de calitatea profesorilor.
Pentru că în România există la școlile bune, la liceele bune, profesori admirabili, deci știu despre ce vorbesc. După cum în alte școli există profesori de ți-e și jenă să-i asculți. Adică te pui în pielea elevului. Și mi s-a întâmplat să văd și din această speță. Directorul, dacă-l întrebi ce caută omul ăsta pe aici, îți va spune că nu are profesori, că nu vine nimeni. Noi nu vorbim numai de liceele de elită ale țării, de «Sfântul Sava» sau de «Mircea cel Bătrân» din Constanța, sau de «Elena Cuza», sau «Frații Buzești» din Craiova, sau Colegiul Carol, vorbim de licee care sunt la marginea Bucureștiului. Și dacă stai de vorbă cu directorul, îți va spune că nu găsește profesori. Deci asta e una. În al doilea rând, este totuși numărul mic de ore. Când ai o oră pe săptămână, dați-mi voie să vă spun că n-ai timp de nimic (…)”.
CITEȘTE ȘI: