Tribunalul de Arbitraj de la Washington a dat dreptate României în mega-procesul intentat de Gabriel Resources Ltd. Canada, în urma căruia compania reclamantă ar fi dorit să obțină, din partea statului român, daune de miliarde de dolari pentru că nu a putut exploata aurul de la Roșia Montană. Totuși, toate eforturile Gabriel Resources, desfășurate pe parcursul a mai mulți ani, au fost zadarnice.
Tribunalul de Arbitraj de la Washington le-a „ordonat” reclamanților –Gabriel Resources Ltd. Canada – „să ramburseze părții reclamate o fracțiune a costurilor legale în valoare de 1.154.774,34 de euro, 30.284.053,32 lei și 928.641,70 de dolari americani, cu o dobândă simplă, reprezentând rata dobânzii unui titlu pe trei luni al Trezoreriei SUA, începând de la data actualei decizii până la rambursarea totală”.
Se poate spune, fără teama de a greși, că României i-a trecut glontele pe lângă ureche, exprimarea metaforică transmițând exact ceea ce s-a întâmplat în toți acești ani.
Din păcate, statul român nu a avut de luptat numai cu compania Gabriel Resoruces Ltd. Canada – care deține pachetul majoritar de acțiuni, de 80,6858%, la compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) -, ci și cu deciziile unor oameni politici (foștii premieri ai României Ludovic Orban, Dacian Cioloș și Florin Cîțu), cu acțiunile duse constant de Nicușor Dan, actualul primar general al Capitalei, cu liderul USR Cătălin Drulă și, mai ales, cu rețeaua înființată pe teritoriul României de controversatul miliardar George Soros.
Acesta, de mai bine de 20 de ani, a preluat societatea civilă din România prin diverse asociații și organizații civice pe care le alimentează cu bani grei, iar Gândul prezintă dovezi distrugătoare pentru pionii Rețelei Soros.
Cătălin Drulă este liderul Uniunii Salvați România (USR) și, după ce România a câștigat procesul cu Gabriel Resources Ltd. Canada, a apărut în prim-plan în urma unei informații-șoc pe care a încercat să o infirme rapid.
Liderul USR a fost acuzat că deține acțiuni la Swiss Capital, companie care, de-a lungul timpului, a fost acuzată că manipulează piața de capital. În contextual în care acțiunile Gabriel Resources explodau în așteptarea verdictului Tribunalului de Arbitraj de la Washington, firește că au apărut semne mari de întrebare legate de această investiție a lui Drulă.
Și asta cu atât mai mult cu cât chiar Cătălin Drulă îl acuzase pe premierul Marcel Ciolacu că a „manipulat bursa” prin declarațiile făcute, iar premierul a ripostat.
„Eu de câte ori am avut intervenții pe acest proces, am spus că românii vor cunoaște adevărul. Nu am dat nicio informație, nu am dat niciun document din Guvernul României nu am dat de niciunde o motivare care să înfluențeze acest proces. Am spus foarte clar, toate documentele vor fi puse la dispoziția presei în momentul în care se finalizează procesul. Despre ce bursă vorbim, ce eu joc la Bursă? Poate dânșii joacă la bursă și știți bine că joacă la bursă, dar problema este că s-au jucat cu banii României. Cum adică, eu câștig un proces și nu las o datorie de miliarde de euro României și nu aduc o criză economică și o debusolare a sistemului fiscal și macroeconomic și eu sunt acuzat că de ce am câștigat procesul, chiar nu le e rușine?”, a declarat Marcel Ciolacu la Iași, după aflarea verdictului.
Potrivit declarației de avere, Cătălin Drulă este un investitor care deține mai multe conturi și este preocupat de fonduri de investiții.
Unul dintre acestea este Swiss Capital, care deține acțiuni la Roșia Montană. Însă Drulă a contestat informația, spunând că are acţiuni în valoare de 2.400 de lei, cumpărate în 2008, la un fond de investiţii numit Active Dinamic, gestionat de Swiss Capital, iar acel fond de investiţii nu ar deţine acţiuni la brokerul BRK.
„Nu mai răspândiți această minciună la adresa mea. Nu dețin și nu am deținut niciodată acțiuni la Gabriel Resources, direct sau indirect. Nu sunt acționar la Swiss Capital. Dețin din 2008 (de 16 ani), acțiuni de o valoare mică (2400 de lei) la un fond de investiții administrat de Swiss Capital. E ca diferența dintre a avea cont la BCR sau ING și a fi acționar la BCR sau ING. Acel fond de investiții (numit Active Dinamic), la rândul său nu deține acțiuni la BRK Finance sau la Gabriel Resources”, a spus Drulă după ce jurnalista Anca Alexandrescu de la Realitatea TV i-a prezentat declarația de avere.
„Cătălin Drulă, în ce consta dezinformarea? Nu scrie în declarația dv de avere Swiss Capital? Contează suma? P.S. Colegul dv Stefan Palarie va poate relata discuția cu mine în direct! Modificati declarația de avere înainte să certați presa!”, i-a transmis Anca Alexandrescu, pe pagina de Facebook.
Sursele Gândul din piața bursieră au declarat, în exclusivitate, că acuzațiile lui Cătălin Drulă la adresa lui Marcel Ciolacu sunt puerile.
„Unde este manipularea despre care vorbește Cătălin Drulă? Iată un exemplu referitor la tranzacțiile de acțiuni. Ultima coloană reprezintă volumul tranzactiilor, începand cu 31 ianuarie. Dacă le adunăm și apoi le împărțim la 1.45, cursul euro va da undeva puțin peste 3 milioane de euro. Asta e manipularea.
Un termen de comparație – BT tranzacționează lunar de 40 de milioane de euro. Alt exemplu sugestiv care spune că Drulă lansează acuzații fără acoperire – în data de de 8 februarie a acestui an, Microsoft (că tot e de dreapta ex-premierul Florin Cîțu) a avut rulaj de 7.4 miliarde dolari.
Deci la Gold Corporation s-a tranzactionat în doua luni 10% din cât tranzacționează BT intr-o lună, pe Bursa de la București, nu pe cea de la Toronto, care are mult mai multa deschidere”, au explicat sursele Gândul.
Fundația Soros, înființată de controversatul miliardar George Soros, a fost – de la bun început – în spatele tuturor mișcărilor de protest împotriva proiectului minier de la Roșia Montană.
Direct sau prin ONG‐uri intermediare, așa cum este Fundația pentru Parteneriat ‐ Miercurea Ciuc, aceștia trăiesc din banii primiți de la organizațiile și fundațiile lui Soros, implementând agenda intereselor acestuia în viața economică și politică din România. Pretextul pare a fi suportul social, dar țintă este controlul economic și politic, precum și urmărirea intereselor proprii în România.
1. Claudiu Crăciun
Claudiu Crăciun a fost coordonatorul protestelor din Piața Universității, din luna septembrie a anului 2013, îndreptate împotriva Proiectului Roșia Montană.
2. Mihail Bumbeș – Miliția Spirituală
Buget de 75.000 EUR pentru “Școala de Activism”, desfășurată până în septembrie 2013 inclusiv, constând printre altele în “campanii de graffiti”, “evenimente de stradă”, ”îmbunătățirea abilitaților de gândire critică, comunicare și negociere pentru 400 de tineri”, ”organizarea unei campanii de conștientizare pentru dezvoltarea conștiinței sociale și atitudinii civice în rândul a 3.000 de studenți și non‐studenți (absolvenți, profesori, alții)” ‐ această descriere sună, evident, a campanie de recrutare de personal pentru protestele de stradă.
3. Mihnea Blidariu – “Tinerii Mânioși” din Cluj
Este membru al grupului informal „Tinerii Mânioşi”, format în luna ianuarie a anului 2012 în Cluj – Napoca, cu ocazia protestelor împotriva Preşedintelui Băsescu şi a Guvernului Boc.
Acest grup face parte, ca şi „Miliția Spirituală” (Bucureşti), din rețeaua marxistă promovată de „Grupul pentru Acțiune Socială” (GAS), Cluj. „Tinerii Mânioşi” se revendică, inclusiv prin nume, de la „Zilele mâniei”, promovate de organizația americană teroristo‐comunistă „The Weathermen”.
Miliardarul George Soros a început să controleze societatea civilă din România încă de acum 20 de ani, în jurul Fundației Soros apărând organizații care au beneficiat de finanțări și parteneriate pe diverse teme și au acționat adesea împreună, ca un tot unitar, în abordarea politicienilor și a mass‐media.
Practic, Rețeaua Soros a confiscat societatea civilă din România, acționând ca o altă putere în stat. În lipsa unei legislații clare, finanțările și intențiile acestor organizații nu au fost niciodată declarate sau justificate în mod clar.
1. Alburnus Maior
2. Fundația Culturală Roșia Montană
Această fundație a primit finanțări de aproximativ 30.000 USD din partea CEE Trust, parte a Rețelei Soros.
3. Terra Mileniul III (Lavinia Andrei)
Terra Mileniul III a primit finanțări de peste 200.000 USD din partea rețelei Soros.
4. Fundația pentru Parteneriat
Este o fundație care colectează fonduri de la partenerii săi (printre altele … ) și le redistribuie ONG‐urilor din România pentru diverse programe de “întărire a societății civile”.
Primește finanțări de la fundațiile afiliate lui Soros (CEE Trust), precum și de la MOL România, Apemin Tușnad, Primăria Miercurea Ciuc, etc.
Numai în anul 2012 au primit:
5. Societatea Academică Română (Alina Mungiu Pippidi)
Societatea Academică Română a promit finanțări de aproximativ 350.000 USD de la CEE Trust, ONG controlat de miliardarul George Soros
Alina Mungiu Pippidi scrie, constant, articole și luări de poziție impotriva proiectului Roșia Montană.
6. Agenția de Monitorizare a Presei / Active Watch (Mircea Toma)
Mircea Toma primește finanțări de la Fundația Soros / CEE Trust de mulți ani, în toată aceasta perioadă luând poziții aproape zilnice împotriva Proiectului Roșia Montană.
7. Centrul pentru Resurse Juridice
Înființat de către Fundația Soros România în 1998 și condus, printre alții, de Renate Weber, fost europarlamentar PNL, acum Avocat al Poporului.
În același timp, toate ONG‐urile care “cer politicienilor să nu mai insinueze implicarea agenților străini în protestele împotriva proiectului Roșia Montană” au avut sau au colaborări cu fundațiile apropiate lui George Soros.
Gândul prezintă principalele fundații din Rețeaua Soros care finanțează activitățile ONG‐urilor, iar acestea sunt Open Society Institute, CEE Trust, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) și Fundația pentru Parteneriat.
1. Fundația Soros România
2. Asociația Salvați Dunărea şi Delta (Lider: Liviu Mihaiu)
3. Fundația PACT– Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare
4. Fundația Alături de Voi
5. Asociația Funky Citizens
6. RHRN
7. Societatea Academică din România (SAR)
8. Freedom House
9. Institutul pentru Politici Publice (IPP)
10. Centrul Român de Politici Europene (CRPE)
11. APADOR – CH ‐ Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki
12. Fundația pentru Dezvoltarea Societătii Civile (FDSC)
13. Asociația Pro Democrația
14. Expert Forum (EFOR)
15. Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi
16. Centrul pentru Politici Durabile ECOPOLIS
17. Fundația Vira
18. Centru de Resurse pentru Participare Publică
Ungaria a fost, de la bun început, adversar constant al proiectului Roșia Montană – fiind vorba depre interese nu numai istorice, ci și economice -, iar Gândul prezintă informații uluitoare, care demonstrează „războiul” purtat de țara vecină pe toate fronturile.
În anul 1997, statul român a decis exploatarea modernă a zăcământului de la Roșia Montană, intrând în asociere cu investitorul Gabriel Resources și constituind compania de proiect mixtă, Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC)
În calitate de titular al Licentei de exploatare Roșia Montană, RMGC a efectuat cercetări geologice intensive, folosind tehnologii moderne, care au pus în evidența existența unui zăcământ de peste 300 tone de aur și 1500 tone de argint, exponențial mai mare decât indicau datele geologice existente până atunci.
Publicare noii dimensiuni a zăcământului de aur și argint de la Roșia Montană la Bursa din Toronto în noiembrie 2001, au determinat calificarea zăcământului ca “World Class Deposit” acesta devenind cea mai mare resursă de aur și argint din Europa și printre cele mai mari depozite auro-argentifere existente la nivel global.
În data de 2 noiembrie 2001, după publicarea noii dimensiuni a zăcământului de aur și argint de la Roșia Montană la Bursa de acțiuni din Toronto, zăcământul a fost calificat “World Class Deposit”.
Ungaria, în consecință, și-a angajat întreaga sa capacitate, oficială și neoficială, de influențare mediatică, lobby politic și diplomatic, împotriva implementării Proiectului Roșia Montană și a blocării exploatării resursei de aur și argint din Roșia Montană.
Lupta Ungariei pentru blocarea exploatării resurselor de aur și argint de la Roșia Montană a avut loc sub pretextul unor îngrijorări de mediu provocate de accidentul de la Baia Mare din anul 2000, când prăbușirea unui perete al iazului de decantare al sterilelor aparținând societății Aurul S.A. a provocat deversarea unor sterile cu cianură, care au ajuns in râul Tisa, accident al căror efecte au fost amplificate masiv de propaganda maghiară.
Ironia sorții a facut ca în anul 2015, în Ungaria la Kolontar, s-a produs cu adevărat cea mai mare catastofă ecologică din Europa de după Cernobîl, când pe 4 octombrie 2010, a avut loc la Ajka (vestul Ungariei) ruperea unui perete al iazului de decantare care depozita deșeuri chimice rezultate din procesul de purificare a bauxitei în alumină, ce a provocat deversarea a aproximativ 1.000.000 de metri cubi de deșeuri lichide toxice și un val de noroi roșu a inundat satul Kolontar, afectand direct comunele Somlovasarhely, Tuskevar, Apacatorna, Kisberszeni și orașul Devecser.
Aproximativ 40 de Km² de teren a fost direct poluat de deșeuri caustice și metale grele, iar valul de poluare al lichidul toxic a ajuns în Dunăre pe data de 7 octombrie 2010, poluând considerabil apele fluviului.
Spre deosebire de autoritățile ungare, care nu precupețeau nici un efort pentru a face propagandă negativă României în legatură cu accidentul de la Baia Mare petrecut în urmă cu 10 ani, în mod surprinzător, ministrul român al mediului Lazlo Borbely a fost solidar cu guvernul de la Budapesta, refuzând să comenteze afirmațiile critice ale Greenpeace referitoare la accidentul de la Kolontar, declarând în schimb că „apa va fi comestibilă”, referindu-se la unda de poluare cu compuși toxici alcalini deversați la Kolontari in 4 octombrie, urma sa prin Dunăre în România a doua zi, după calculele specialiștilor de la Apele Române.
În ciuda adoptării rapide de către Comisia Europeană a unui cadru legal extensiv în ceea ce privește protejarea apelor și managementul deșeurilor industriilor extractive, Ungaria a rămas consecventă și determinată în efortul său de coagula un front comun împotriva implementarii proiectului minier de la Roșia Montană.
În anul 2006 a existat un moment politic favorabil in cadrul relatiilor romano-maghiare, în care Proiectul Minier Roșia Montană ar fi putut să constituie moneda de schimb a României în schimbul avizării României a extinderii duratei de viața a centralei nucleare de la Paks – similara cu cea de la Cernobîl, ajunsa la final de exploatare – existând discuții avansate în acest sens.
Centrala Nucleara Paks se află la 1 km vest de fluviul Dunărea şi la 120 km nord-vest de graniţa României, iar cele patru reactoare (de tipul VVER – 440, răcite cu apă sub presiune), de producţie sovietică, fuseseră date în funcţiune în anii 1982, 1984, 1986 şi 1987, cu un ciclu de viaţă proiectat pentru 30 de ani.
Distanţa dintre centrala nucleara Paks până la graniţa cu România este de 120 km, iar distanţa pe apă de la Roşia Montană, până la graniţa cu Ungaria este de 595 de km, nemaivorbind despre viteza și consecințele propagării radiației radioactive în atmosferă, în comparație cu o potențială poluare a Tisei cu cianuri, imposibilă în cazul proiectului Minier Roșia Montană.
Spre deosebire de dezbaterile publice din Ungaria pe tema Proiectului Roșia Montană, unde autoritățile române au răspuns în 4 volume cu 750 de pagini, la dezbaterile publice de la Oradea pe tema prelungirii duratei de viața a centralei nucleare Paks, autoritățile maghiare au formulat 10 răspunsuri într-un document de 41 de pagini.
Au existat mai multe direcții de acțiune prin care Ungaria a exercitat presiuni asupra factorilor de decizie români, europeni și chiar canadieni pentru a bloca procesul de autorizare a Proiectului Roșia Montană.
În anul 2007, Budapesta a pus în aplicare 4 direcții principale de actiune prin care să prevină implementarea proiectului de la Roșia Montană și a oricăror alte proiecte miniere auro-argentifere din Transilvania.
Listarea UNESCO, considerată ca fiind „Glonțul de Argint” împotriva proiectului minier Roșia Montană, a fost pregătită încă de la începutul ofensivei maghiare și a fost declanșată în momentul în care influența Ungariei în guvernul Romaniei a fost suficient de puternică încât să determine blocarea definitivă a zăcământului de aur și argint de la Roșia Montană prin includerea acestuia în Lista Patrimoniului Mondial, la „solicitarea României”.
Partea maghiară a transformat Proiectul Roșia Montană într-o problemă de prim rang pe agenda relațiilor dintre cele două țări, Ungaria recurgând inclusiv la amenințări voalate cu actiuni la Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg sau cu blocarea negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană, dacă nu se renunță la implementarea proiectul minier.
Cea de a doua direcție de atac a Budapestei a constat în efectuarea de acțiuni în vederea blocării procedurii de evaluare a proiectul minier Roșia Montană în cadrul guvernului României, întreaga procedura de evaluare de mediu aflându-se sub coordonarea Ministerului Mediului.
Încercările guvernului maghiar de blocare a procedurii de mediu a proiectului minier Roșia Montană existaseră încă din anul 2006, când Ministerul Maghiar al Mediului și Gospodăririi Apelor recomandă autorităților române să respingă evaluarea impactului asupra mediului pentru mina de aur Roșia Montană33, însă Budapesta nu găsise persoana care să pună în executare aceste actiuni, însă își pregatea terenul acționând prin intermediul organizațiilor deb protecția mediului.
În cadrul acestei ședinte, Președintele UDMR Marko Bela a afirmat ca UDMR-ul este împotriva proiectului Roșia Montana și consideră această investiție inutilă și riscantă.
Un an mai tarziu, oportunitatea blocării evaluării de mediu s-a ivit odată cu numirea lui Attila Korodi ca Ministru al Mediului în Guvernul Tăriceanu, ocazie cu care a suspendat în mod ilegal procedura de evaluare a raportului de mediu pentru Proiectul Minier Roșia Montană, în 12 septembrie 2007, motivând inexistența unui certificat de urbanism valid.
A doua zi după suspendarea ilegală a procedurii evaluării de mediu de către ministrul Attila Korodi, ministrul mediului ungar Fodor Gabor a declarat ca salută suspendarea procedurii de autorizare a proiectului Roșia Montană, anunțând totodată intenția Ungariei de a participa și la procedura de evaluare strategică a impactului asupra mediului (SEA) aferenta planului urbanistic zonal.36
În urma acestei acțiuni de blocare a procedurii de mediu, Roșia Montană Gold Corporation a atacat decizia în instanța de judecată solicitând despăgubiri din partea ministrului, în toata această perioadă Attila Korodi fiind puternic susținut de ONG-urile din Rețeaua Soros.
Oficialii maghiari și-au manifestat deschis ostilitatea față de proiectul Roșia Montană, în numeroase rânduri, inclusiv în timpul vizitelor făcute în România.
Pe parcursul mai multor ani, în Roșia Montană a fost cantonată o echipă de documentare a tuturor evenimentelor din Roșia Montană, folosindu-se un car de reportaj cu însemnele „Duna TV”, care străbatea întreaga localitate, filmând tot ceea ce se întamplă în comunitate.
Aceasta echipă a înregistrat toate dezbaterile publice în legatură cu Proiectul Minier, ședintele Consiliului Local Roșia Montană, consultările și prezentările făcute de Roșia Montană Gold Corporation în comunitate, consultările publice, și evenimentele organizate de opozanții proiectului, transmițând în timp real guvernului maghiar toate evenimentele legate de procesul de autorizare al proiectului Roșia Montană la nivel local.
Surse din apropierea echipei Duna TV au declarat – sub protecția anonimatului – că Tibor Kocsis – conducatorul „echipei Duna TV” din Roșia Montană, ar fi fost ofițer sub acoperire al serviciilor secrete maghiare și că săptămânal înregistrările echipei din teren erau preluate din Rosia Montană de către o mașină cu numere de inmatriculare din Ungaria, care ajungea în localitate in cursul serii și pleca la putin timp după aceea.
Acest lucru ar putea fi confirmat de faptul că miile de ore de înregistrări audio și video realizate de echipa de televiziune maghiară în Roșia Montană, nu au fost niciodată prezentate pe postul Duna TV, iar Tibor Kocsis nu a facut niciodată parte din Duna TV, fiind regizor de film și proprietarul unei agenții de film private51, și doar câteva fragmente din înregistrările făcute în comunitate au fost integate în cadrul unui documentar de propagandă anti- Roșia Montană, intitulat: „New Eldorado / Aurul – Blestemul Roșiei Montane”, difuzat în Statele Unite și Canada și promovat de statul maghiar în cadrul a 32 de Festivale de film internaționale.
De-a lungul timpului au existat acțiuni iredentiste asociate cu proiectul Roșia Montană, atât în România, cât și în plan internațional.
Încă din anul 2004, au fost organizate miscări de protest cu caracter iredentist în Statele Unite ale Americii, la New York, asociate cu proiectul minier Roșia Montană (Verespatak) prin care i se solicită României retrocedarea proprietăților maghiare, oprirea reprimării maghiarior și interzicerea folosirii cianurii la Roșia Montană (Verespatak).
Acțiuni iredentise maghiare au avut loc și în Roșia Montană, în numeroare situații au fost lipite mesaje iredentiste pe clădirile companiei miniere prin care se solicită „justitie pentru Ungaria.
Simbolismul folosit în campania împotriva proiectului Roșia Montană a fost inspirat din culorile tricolorului maghiar Roș-Alb-Verde și simbolul Ungariei Mari.
Opoziția Ungariei față de exploatarea resurselor naturale din Roșia Montană, rezultă din contextul mai larg al lipsirii de resurse a statului maghiar în urma semnării în 5 iunie 1920 a tratatului de la Trianon, așa cum rezultă din declarațiile Prim Ministrului maghiar Victor Orban, facute în iunie 2020, în contextul comemorării Tratatului de la Trianon.
Cu acesta ocazie, Prim Ministrul Victor Orban a reiterat (printre altele) poziția iredentistă a Ungariei, atât în ceea ce priveste noile granițe ale statului maghiar cât și privarea de resursele naturale avute până la momentul semnării Tratatului de la Trianon, declarând: „Occidentul a violat granițele vechi de o mie de ani ale Europei Centrale. Ne-au obligat să trăim între granițe pe care nu le putem apara. Ne-au lipsit de comorile noastre naturale, de resurse și au trasat un coridor al mortii prin țara noastră”.
Includerea Roșiei Montane în lista patrimoniului Mondial UNESCO nu va “salva patrimoniul” ci va steriliza cea mai mare resursă de aur și argint a României, care nu va mai putea fi exploatată de către statul român.
Patrimoniul Roşiei Montane este deja salvat, obiectivele de patrimoniu din Roșia Montană au fost cercetate, conservate și incluse în planuri de restaurare și valorificare turistică ale proiectului minier Roșia Montană, urmând ca implementarea proiectului minier să asigure finanţarea restaurării și punerii în valoare a patrimoniului cultural și istoric, asigurând totodatĂ un input anual de miliarde de dolari în bugetul de stat al României.
Roșia Montană s-a născut și a existat datorită mineritului, mineritul fiind cel care a generat patrimoniul istoric și cultural existent și tot el este cel care poate asigura în continuare o soluție socio-economică-culturală completă, punând în valoare patrimoniul istoric și cultural al localității miniere, oferindu-i totodată beneficiile economice, locurile de muncă și stabilitatea, asigurată de exploatarea resursei auro-argentifere.