Cum i-a pedepsit Nicolae CEAUȘESCU pe ofițerii de Securitate care i-au mâncat sarmalele. Dezvăluirile fabuloase ale pictorului familiei dictatoriale

La cei 72 de ani ai săi, artistul Mihai Dumitru Martalogu pare că sfidează trecerea vremii prin puterea extraordinară de muncă pe care o are. Timp de 15 ani, a fost unul dintre pictorii soților Ceaușescu, ceea ce i-a înlesnit o relație apropiată cu o parte din familia dictatorului. De numele său se leagă și tabloul gigant amplasat cu peste 35 de ani în urmă pe Dealul Grădiște, de la intrarea în Slatina. I-a imortalizat pe soții Ceaușescu în zeci de tablouri, iar tot el este cel care a semnat și lucrarea ”Vânătoare de mistreți”. Tabloul a fost expus în cabana de vânătoare de la Seaca, din județul Olt, un popas vânătoresc destinat relaxării dictatorului și acoliților săi.

• După Revoluție, tabloul a reintrat în posesia pictorului Mihai Dumitru Martalogu, care acum l-a scos la vânzare.
• Odată cu înlăturarea regimului comunist, artistul s-a reorientat spre pictura bisericească, sculptură și, mai nou, spre execuția de căsuțe cu o arhitectură de poveste.

Printr-o conjunctură, Mihai Dumitru Martalogu a ajuns în anturajul dictatorului Nicolae Ceaușescu. Totul a plecat după ce cumnatul lui Ceaușescu l-a solicitat pentru o lucrare în cinstea dictatorului, care venea în vizită la Slatina.

„Când m-am dus acolo, m-a luat tremuratul”

Lică Bărbulescu, soțul Elenei, sora lui Nicolae Ceaușescu, i-a propus să realizeze un portret gigant cu cuplului prezidențial, de 30 metri înălțime și 15 metri lățime. Cu puțin timp înainte de a se apuca de lucrare, artistul a realizat în ce s-a băgat.

”Lică Bărbulescu mi-a comandat portretul de pe Dealul Grădiște, a avut atât de multă încredere în mine, încât nu s-a băgat nimeni, nici chiar de la București. Aveam 64 de oameni pe Grădiște, cu două macarale tun. Când m-am dus acolo, m-a luat tremuratul, la portret am lucrat numai noaptea, ca să nu fac vreo greșeală și să vadă lumea. Am avut la dispoziție 3 zile și 3 nopți ca să termin întreaga lucrare”, își amintește cu nostalgie Mihai Dumitru Martalogu.

Lucrarea a fost pe placul mai-marilor vremii, iar așa a ajuns artistul la Scornicești, unde a stat 15 ani, perioadă în care i s-au comandat și a executat zeci de tablouri cu familia prezidențială.

”De la mine nu pleca niciunul trist”

Cât a stat la Scornicești, a pus pe picioare și a administrat, cu acordul partidului, și o video-discotecă unică la acea vreme, în care veneau să se distreze personalități importante ale vremii.

Am cunoscut toate valorile României din acea vreme, tot Comitetul Central, ambasadorii, consilierii. Am cunoscut întreaga familie prezidențială, în afară de Valentin. I-am avut ca musafiri acolo, aveam în fiecare zi protocoale. Erau niște oameni extraordinari, stăteau cu tine de vorbă, nici nu îți dădeai seama cu cine vorbești, se distrau ca și cum erau de acolo. De la mine nu pleca niciunul trist”, ne-a mai spus artistul, care s-a întâlnit o singură dată cu Nicolae Ceaușescu, la cabana de vânătoare de la Seaca.

”L-am văzut la ultima lui vizită, i-am făcut un perete de flori, cu garoafe, cu «La mulți ani», iar o ospătăriță a dat cu spatele și a stricat o cifră din data nașterii. Mă duceam să îl repar când Ceaușescu m-a prins chiar pe hol. A fost singura dată când l-am văzut și când m-a și felicitat prin organele de la Scornicești, dar nu am stat de vorbă cu el.

Când au murit părinții și bunicii lui, le-am făcut aranjamentele florale și tablourile pe care l-au pus pe catafalc”, a mai spus artistul.

”Îi plăceau mult sarmalele, pe care le mânca cu mâna”

Acesta își amintește ca și cum s-ar fi întâmplat ieri momentul în care a stat atât de aproape de Ceaușescu. Dincolo de imaginea despotică în cercul privat acesta se purta foarte degajat.

”Când a intrat și a văzut masa pusă, a zis «Ce ați făcut aici, pomană?». A venit și cu tovarășa Elena, era și Emil Bobu. Ei s-au așezat la masă la tabinet, că ea știa să joace numai tabinet, iar el a stat cât a stat la masă cu ei și apoi a urcat în camera lui. Îi plăceau mult sarmalele, pe care le mânca cu mâna. Când venea la Scornicești, nu venea cu bucătarul lui. Când a fost la vânătoare, Securitatea era cu el, prin pădure. Țin minte că ningea. Noaptea, după ce el s-a culcat, au venit băieții cu ochii albaștri și au mâncat toate sarmalele. El s-a trezit pe la 2.00-3.00 cu poftă de sarmale și nu a mai găsit niciuna. A fost un circ. De atunci, băieții cu ochii albaștri au mâncat numai biscuiți când erau cu el prin pădure.

În perioada în care a fost unul dintre pictorii dictatorului, Mihai Dumitru Martalogu câștiga bani buni, mai ales pentru acea perioadă.

Veneam acasă periodic cu câte 60.000 de lei, nu m-au lăsat neplătit niciodată. Doar la Grădiște nu m-au plătit, am plătit eu și materialul folosit, vreo 9.000 de lei”, își amintește pictorul, care a studiat pictura cu același profesor ca și Sabin Bălașa.

Prieten apropiat cu Sabin Bălașa

Astfel, în timp, cei doi artiști au legat o prietenie foarte strânsă, iar Mihai Dumitru Martalogu îl vizita adesea pe Bălașa în atelierul de la București.

”Când mă duceam la atelier la el, găseam numai femei goale, nu am găsit una îmbrăcată. Erau modelele lui. Eu, puștan, mă duceam de drag acolo. Am avut cu Sabin o relație de frăție”, mai spune artistul.

Odată ce regimul comunist a căzut, Mihai Dumitru Martalogu a fost nevoit să se reprofileze. Norocul a făcut că, la un moment dat, înainte de a fi detașat la Scornicești, studiase pictura bisericească, ceea ce l-a ajutat foarte mult. A început să picteze biserici împreună cu fosta sa soție, iar primul lăcaș de cult la care a lucrat a fost biserica de la Văleni, unde a avut de făcut o lucrare de nu mai puțin de 1.800 de metri pătrați.

De-a lungul anilor, a pictat 13 biserici, din mai multe zone ale țării.

Am stat în biserică 11 ani, zi și noapte, zi, cât nu stă un preot la aceeași biserică”, a spus maestrul.

”Nici comuniștii nu au putut să mă domesticească”

În paralel, a făcut sculpturi, a continuat cu tablourile, dar și-a diversificat activitatea și prin realizarea de căsuțe de vacanță inedite, fântâni arteziene, garduri ”ciudate”, cum spune el însuși, foișoare, uși sculptate, dar și alte lucrări ieșite din tipare, care poartă amprenta stilului său unic.

”Am fost ciudat tot timpul, nici comuniștii nu au putut să mă domesticească. Dacă vine cineva și spune vreau asta și asta, eu le zic «Dacă mă lăsați să fac ce vreau eu, bine, dacă nu, luați pe altul!». Nu am timp să mor la câte comenzi am, mai ales că toată vara nu am făcut nimic, nu suport soarele, nu am mai intrat în atelier de când a început căldura.

Tot anul ăsta este acoperit de comenzi. Eu trăiesc mai mult din portrete și îmi place să pictez copii, iar majoritatea tablourilor mele sunt cu ei zâmbind. Îmi plac oamenii fericiți. Mi-am iubit toate lucrările, nu am una preferată. Eu nu am nicio lucrare de-a mea în casă, nu am un tablou, am avut unul și l-a luat fiul meu. Am început un autoportret, dar sigur rămân și fără ăsta”, ne-a mărturisit artistul.

Tabloul ”Vânătoare de mistreți”, de la cabana Seaca, de vânzare

Mihai Dumitru Martalogu este autorul tabloului ”Vânătoare de mistreți”, expus în cabana de vânătoare de la Seaca, din județul Olt, un popas vânătoresc destinat relaxării lui Nicolae Ceaușescu și acoliților săi. După Revoluție, tabloul a reintrat în posesia pictorului, care acum l-a scos la vânzare.

Tabloul, care are și certificat de autenticitate, a fost evaluat de specialiști la 35.000 de euro-50.000 de euro, valoare raportată și la faptul că lucrarea s-a aflat în patrimoniul familiei Ceaușescu.

CITEȘTE ȘI:

Averea familiei CEAUȘESCU la Revoluție și unde își ascundea banii soția dictatorului, Elena

Ginerele și un nepot al lui Nicolae CEAUȘESCU cer REJUDECAREA procesului dictatorului comunist. „Justiția a rămas cu scheleții în dulap”