EXCLUSIV | 20 de ani de „război” pentru averea uriașă! Fiul celebrului afacerist român continuă lupta cu mama vitregă: „Doresc rejudecarea dosarului!”
Au trecut aproape două decenii de când Paul Banu, fiul omului de afaceri Emilian Banu, decedat în anul 2004, se luptă cu mama sa vitregă. O moștenire de zeci de milioane de euro se află în centrul acestor procese care par deja interminabile, iar instanțele de judecată nu au reușit, încă, să finalizeze speța și să decidă cum va fi împărțită valoarea imensă a societăților înființate de Emilian Banu.
Acest tensionat ”război juridic” se află, acum, în cel de-al treilea ciclu procesual, iar verdictul rămâne, încă, un mister. După 20 de ani, o prezentare succintă a acestui caz este o reală provocare.
”Actorii” scenariului complex în care se intersectează acuzațiile, termenele de judecată date de diferite instanțe, recursuri și apeluri, iar miza o constituie zeci de milioane de euro, sunt Emilian Banu – fost profesor universitar și unul dintre primii întreprinzători de anvergură din România, după Revoluția din 1989 – Paul Banu, fiul acestuia, și Georgeta Banu, văduva omului de afaceri.
- Anul 1972 – Emilian Banu se căsătorește cu mama vitregă a lui Paul Banu. Rămân împreună până în anul 1991, atunci când afaceristul se decide să divorțeze din cauza unor probleme conjugale. Separarea soților nu este consfințită și prin acte.
- Anul 1992 – Emilian Banu începe o viață nouă alături de Emilia Chiosev – mama naturală a lui Paul Banu.
- Anul 1994 – Se naște Paul Banu, dar Emilian Banu era încă, legal, căsătorit cu Georgeta Banu.
- Anul 2004 – Emilian Banu, tatăl lui Paul Banu, intentează acțiune de divorț, numai că omul de afaceri moare în urma unui accident vascular cerebral chiar înainte de finalizarea divorțului.
- Soția ”cu acte”, Georgeta Banu – implicată, la rândul său, în afacerile soțului și deținând 30% din acțiuni la una dintre societăți – rămâne văduvă, dar preia poziția de ”jucător de forță” în acest scenariu.
- Georgeta Banu a contestat paternitatea, dar – după deshumarea lui Emilian Banu și după efectuarea testului ADN – s-a demonstrat că Paul Banu era fiul defunctului om de afaceri.
Societățile înființate de afaceristul Emilian Banu au dus la ”tensiuni” de decenii între fiu și mama vitregă
Paul Banu se declară, în ultimă instanță, ”dezmoștenit parțial” de mama vitregă și își cere drepturile în fața judecătorilor de 20 de ani, deocamdată fără succes, iar Gândul prezintă informații de ultimă oră, în exclusivitate.
”Ostilitățile” s-au mutat, acum, la Curtea de Apel București, în faza de recurs, următorul termen de judecată fiind fixat pentru data de 25 septembrie 2023, iar Paul Banu dorește ca acest dosar să fie rejudecat.
Emilian Banu a făcut avere după Revoluția din 1989. Avea spirit de întreprinzător și a decis să se lanseze în afaceri care s-au dovedit a fi extrem de profitabile.
După ce afaceristul a încetat din viață, fără ca divorțul de Georgeta Banu să fie finalizat, o moștenire impresionantă – societățile înființate de Emilian Banu ar valora zeci de milioane de euro, spune fiul acestuia – a devenit obiectul disputei de decenii dintre fiului lui Emilian Banu și mama sa vitregă, Georgeta Banu. (detalii uluitoare AICI)
- Astra Holding S.R.L – asociați: Banu Emilian (70%), Banu Georgeta (n.red. – soția lui Emilian Banu) – 30% din părțile sociale.
- Metalurgica S.A – asociați: Astra Holding S.R.L (85%), Banu Emilian (2%), S.I.F Muntenia (9%), alti actionari (4%) – Metalurgica se afla în posesia societății și este administrată de Astra Holding, care la rândul ei este administrată de Banu Georgeta.
- Feroviara Grup S.R.L.–asociați: Banu Emilian (70%), Chiosev Emilia (n.red. – mama naturală a lui Paul Banu) – 30%.
Pe ”frontul de luptă” dus în fața instanțelor de judecată au rămas, în cele din urmă, două societăți – Astra Holding SRL și Metalurgica SA. Paul Banu acuză că aceste două societăți sunt subevaluate – ”valoarea declarată fiind de 100 sau de 200 de ori mai mică” -, mama vitregă, Georgeta Banu, ajungând în poziția din care controlează, în urma decesului soțului său, ambele societăți.
”Se încalcă pașii procesuali, nu ți se dă cuvântul pe probe, asta se întâmplă…”
În exclusivitate pentru Gândul, Paul Banu și-a exprimat nedumerirea legată de faptul că de două decenii nu se ajunge la un verdict în această speță, aflându-se deja la cel de-al treilea ciclu procesual în lupta cu mama vitregă.
Paul Banu consideră că acest proces ”nu ar fi judecat așa cum trebuie”, cu atât mai mult cu cât, spune acesta, instanțe inferioare par a nu lua în calcul decizii ale instanțelor superioare atunci când dosarul este rejudecat.
Fiul omului de afaceri Emilian Banu a mai declarat că speră, acum, ca acest dosar cu o vechime de două decenii să ajungă, din nou, la rejudecare, iar masa succesorală să fie evaluată, finalmente, corect.
”Noi am fost la fond. La judecătoria de sector, la Sectorul 2, de-a lungul timpului, vă spun cu toată sinceritatea, au șters cu mine pe jos. Nu vreau să acuz pe nimeni, probabil că grefierele știu mai multe, cu ghilimelele de rigoare. Problema este că deja suntem în cel de-al treilea ciclu procesual. Se decide ceva, iar instanțele următoare ignoră ce s-a decis.
Acum suntem în recurs. Eu sper să ajungem, din nou, la rejudecarea acestui caz, doresc rejudecarea dosarului. Și sper să nu se mai întâmple cum s-a întâmplat. Te judeci la fond, pierzi complet, în apel și recurs vin instanțele superioare și spun că nu s-a judecat bine, din cauză că trebuiau administrate probe, trebuia rezolvată problema cu valoarea societății. Dosarul este trimis înapoi la rejudecare.
Când ajungi înapoi la rejudecare, instanța de fond – iar acum instanța de apel – ignoră cu totul deciziile instanțelor superioare. Pur și simplu, se prefac că nici măcar nu există decizia care spunea că trebuie administrate probe, trebuie făcute expertize și așa mai departe.
Judecă și spun că nu sunt necesare expertize și gata, s-a rezolvat… Nu se întâmplă absolut nimic de atâta vreme. Se încalcă pașii procesuali, nu ți se dă cuvântul pe probe, asta se întâmplă, din păcate”, a declarat Paul Banu, în exclusivitate pentru Gândul.
”Societățile nu au fost evaluate corect. Mama mea vitregă controlează aceste societăți – până la finalizarea dosarelor -, și nu au fost depuse la dosar actele contabile solicitate de experți. Cum să le inventariezi și să afli, cu adevărat, cât valorează? Două societăți cu active care reprezintă terenuri, clădiri, hăli industriale, respectiv o suprafață de 50.000 de metri pătrați ar avea o valoare, potrivit unul bilanț din anul 2003, de doar maxim 200.000 de euro, adică 2,5 euro pe metru pătrat, ceea ce este absurd. Este vorba despre active subevaluate, poate, și de 1.000 de ori față de valoarea reală a acestora”
Paul Banu
”Instanța de apel a decis să admită, în parte, apelul meu”
Gândul i-a solicitat lui Paul Banu să prezinte, punctual, toate problemele cu care s-a confruntat, în instanță, în ultima perioadă, iar acesta a prezentat un istoric al acestei ”saga judiciare”, cu accent pe ultimele luni ale acestui an.
În apel, spune Paul Banu, în exclusivitate pentru Gândul, instanța de apel, încă de la primul termen de judecată, ”a cerut să precizăm probele la care facem referire și care trebuie administrate în dosarul cauzei, aceasta rămânând în pronunțare asupra probelor”.
”… după ce a analizat cauza și a văzut faptul că instanța de fond nu a făcut nimic în dosar – nu a administrat nici o probă – și probabil văzându-se în fața volumului de lucru destul de consistent la care s-ar supune în situația posibilității preluării de la instanța de fond a acestui volum de muncă, în integralitatea sa – în ce privește administrarea probatoriului în dosar lucru ce trebuia făcut în primul rând de către instanță de fond -, instanța de fond practic nesoluționând nimic în dosar, a decis să respingă probele că neutile soluționării apelului.
Ulterior, la următorul termen de judecată, trăind cu speranța că instanța de apel va trimite totuși la rejudecare dosarul către instanța de fond pentru administrarea probatoriului, după cum au dispus și instanțele superioare, am pledat pentru acest aspect, instanța de apel rămânând încă odată în pronunțarea deciziei.
Instanța de apel – spre deosebire de instanța de fond care m-a dezmoștenit complet – a decis să admită în parte apelul meu, în sensul în care obligă societațile la plată. Este vorba despre aceleași valori infime din dosarul de succesiune preluate din ultimul bilanț contabil, dar actualizate, în mod corect, cu indicele de inflație din anul 2003 până la momentul plății efective.
Instanțele de fond și apel au încălcat ce au spus instanțele superioare din primul ciclu procesual care au trasat și norma de casare și au trimis dosarul la rejudecare, respectiv ambele precizează și menționează faptul că autoritatea de lucru judecat și implicit și puterea care derivă din aceasta nu poate fi decât strict între părți. Autoritatea de lucru judecat presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză”, precizează Paul Banu.
”Instanța de fond vine și zice ca nu trebuie să fie neapărat între părți, nu e necesar să existe tripla identitate. Au tras concluzia cu funcționează și altfel decât între părți, fără să indice care este argumentul pentru care trag această concluzie complet contrară unui text de lege care este clar stabilit și statuat. Hotărârea nu are la bază un text de lege care să meargă în contra textului de lege pe care noi l-am invocat, este lipsită de fundament legal. Pur și simplu, instanța de apel a zis că nu este nevoie de identitate de părți, făcând referire doar la doctrina pe noul cod civil, care nu este aplicabil în cauza noastră, noi fiind pe vechiul cod civil”
Paul Banu
”Hotărârea instanței de apel nu se bazează pe nicio lege, invocă doar o doctrină”
În continuare, Paul Banu a explicat și de ce consideră că hotărârea instanței de apel nu ar avea la bază nicio lege, ”fiind invocată doar o doctrină”, spunând că s-a consultat cu avocații săi, iar concluziile sunt absolut surprinzătoare.
”În urma discuțiilor pe care le-am avut cu avocații pot spune că hotărârea instanței de apel nu se bazează pe nicio lege. Instanța de apel invocă doar o doctrină, care nu este izvor de drept, ceea ce este foarte grav. Mai mult, înțeleg că acea doctrină privește un comentariu la Codul nou de procedură civilă, fără a afirma măcar că această lege ar fi aplicabilă. Dimpotrivă, instanța de fond arătase că aplicabil este articolul 1201 Cod civil 1864, așa cum am afirmat și noi în fața instanței de judecată, adică o altă lege.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și doctrina aplicabilă Codului civil 1864, nu au consacrat niciodată cele afirmate de către instanța de apel. Pentru un motiv simplu, legea aplicabilă este clară și cuprinsă într-o lege fundamentală – Codul civil 1864.
Instanța de apel a spus că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune identitatea de părți între procesul anterior și procesul actual. Or, înțeleg că asta încalcă evident ce prevede articolul 1201 Cod civil 1864, care spune că autoritatea de lucru judecat există numai între aceleași părți, în aceeași calitate juridică. De aceea, probabil, instanța de apel nici nu menționează vreun text de lege în motivarea sa, pentru că nu există o astfel de lege care să prevadă concluzia la care ea a ajuns, dimpotrivă, legea prevede fix invers.
Apoi, considerentele instanțelor de apel și de recurs din primul ciclu procesual sunt obligatorii în rejudecare, iar Tribunalul în rejudecare nu le-a respectat. În cel puțin 5-6 locuri, Tribunalul și Curtea de apel au stabilit negru pe alb că puterea de lucru judeca – ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat – funcționează «între părți».
Instanța de apel nu spune nimic despre aceste dezlegări, ci se rezumă a interpreta, greșit – cred eu – fraza care afirmă că puterea de lucru judecat nu presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză. Or, această formulare, pe limba română, arată că nu trebuie să existe toate cele trei elemente identice, iar nu că nu trebuie să existe niciunul”, a mai precizat Paul Banu, în exclusivitate pentru Gândul.
”Li s-a cerut să se pronunțe cu privire la puterea de lucru judecat, și derivă din 1201 codul civil, acolo spune negru pe alb că puterea de lucru judecat funcționeză doar și strict între părți, legea spune în mod clar că puterea de lucru judecat este un concept doctrinal care surprinde o fațetă a autorității de lucru judecat, și anume efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, deci dacă autoritatea merge pe 1201, iar puterea este un aspect al autorității (o fațetă) atunci chestiunea puterii de lucru judecat trebuie întemeiat tot pe 1201, nici o instanță nu a zis că nu este aplicabil 1201 și este aplicabil altceva”
Paul Banu
”Unul dintre moștenitori este prejudiciat cu zeci de milioane de euro, altul este premiat cu 99% din întreaga moștenire”
Paul Banu a declarat recurs, numai că se declară dezamăgit și spune că ”după un întreg nou ciclu procesual”, ajunge din nou la recurs ”fără a se fi administrat nici o probă, nici de data aceasta, în dosar, și ajungând practic în același punct că acum 4 ani”.
Totuși, mai spune Paul Banu, speranțe există și se așteaptă ca acest caz complex să fie judecat corect, astfel încât ambele părți să se declare mulțumite.
”Aștept cu speranță, în momentul de față, recursul, sperând că de aceasta data instanța de recurs va înțelege problema în profunzime și va proceda la rectificarea greșelilor instanțelor inferioare care nu au ținut cont de norma de casare și de lucrurile trasate de prima instanță de recurs, care a înțeles cauza.
Sper, astfel, că instanța de recurs din acest al doilea ciclu procesual va fi cel puțin la fel de competentă și cu experiență și că va analiza cauza în profunzime și va trimite din nou dosarul la rejudecare cu norma de casare către instanțele inferioare, în vederea judecării acestei spețe în singurul mod corect și compatibil cu o justiție corectă.
În realitate, o mare parte din juriștii și avocații cu care am mai discutat speța de-a lungul timpului au precizat faptul că numai o instanță superioară atât ierarhic, dar și ca experiență, poate obliga o instanță inferioară la judecarea unei astfel de cauze în modul corect, acela de a administra probatoriul necesar aflării adevărului, și de a nu permite ca unul dintre moștenitori să fie prejudiciat cu zeci de milioane de euro, iar celălalt să fie premiat cu 99% din întreaga moștenire”, a încheiat Paul Banu, în exclusivitate pentru Gândul.
Cum s-a transformat profesorul universitar Emilian Banu într-un prosper om de afaceri
Emilian Banu a devenit un om de afaceri de succes după anul 1991. A mers în Republica Moldova, acolo unde l-a cunoscut pe Victor Chiosev – profesor universitar, la rândul său -, soțul Emiliei Chiosev.
Aceasta avea în spate o carieră de succes în televiziune, parcurgând drumul de la moderator la regizor de televiziune, fiind totodată și un membru important în partidul socialist moldovenesc. Împreună, cei trei au pus bazele unei afaceri de succes.
”Prin intermediul și datorită cunoștințelor din mediul academic și de muncă ale lui Victor Chiosev – acesta fiind prieten și fost coleg de facultate cu directorul uzinei de locomotive de la Kaluga, din Rusia, tatăl meu, în anul 1992 – tata a călătorit împreună cu mama mea, Emilia Chiosev, la fabrica de locomotive din Kaluga.
Acolo, discutând cu directorul fabricii și bazându-se pe prietenia acestuia cu Victor Chiosev și pe statutul și reputația mamei mele, aceștia l-au convins de faptul că vor să cumpere mai multe locomotive, capete de sudură, locomotive de sudat șine și alte utilaje pentru și în vederea aducerii și folosirii acestora de către noul stat înființat, Republica Moldova.
Practic, afacerea a constat în cumpărarea de mai multe locomotive și capete de sudură la preț unional (aprox. 30-50.000 USD), aducerea lor în România, iar de acolo vânzarea lor în diferite țări din întreaga lume (Egipt, Italia, Maroc, etc.), la prețuri și de 20-30 de ori mai mari decât prețul achiziției inițiale (600.000-900.000 USD), profitul realizat fiind de peste 300%”, a declarat Paul Banu, în exclusivitate pentru Gândul.
Citește și: