EXCLUSIV VIDEO | Expertul în aviație Sorin Stoicescu, dezvăluiri despre operațiunea ALIA, catastrofa de la Balotești și culisele profesiei de aviator

Despre aviația civilă din România și impasul major în care a ajuns s-a vorbit sporadic, s-a scris mai mult când au avut loc evenimente nedorite sau mișcări politice pe tabla de șah a managementului companiei naționale TAROM sau când au avut loc mari scandaluri legate de companiile private. Azi, TAROM abia mai supraviețuiește, iar în privatul aviației locul e aproape total ocupat de două companii străine. S-a abordat mai puțin subiectul legat de profesia piloților, a personalului navigant, care duce în spate tot greul, dar comentarii au existat mereu cu privire la așa-zisele lor “pensii speciale”, fără ca cineva să explice ce înseamnă profesia aceasta cu adevărat, care sunt riscurile și bolile profesionale la care este supus personalul navigant.

Invitat în platoul de la Gândul Exclusiv, expertul în aviație Sorin Stoicescu a făcut dezvăluiri care vin să alcătuiască un tablou necunoscut opiniei publice, inclusiv în privința anchetei legată de catastrofa aviatică de la Balotești și a enigmelor neelucidate peste timp. Aceste dezvăluiri, pe alocuri, sunt veritabile „bombe cu kerosen”.

Transferul evreilor, o „misiune deosebită”!

Înainte de toate, fostul director general al Aviației Civile din România a avut de lămurit, din trecutul său, două chestiuni importante: cum a ajuns de la aviația militară la aviația civilă și de ce a fost etichetat la un moment dat, de unii jurnaliști, drept agent Mossad. Referindu-se la primul moment în care a trecut de la Ministerul Apărării la Aviația Civilă, Stoicescu a afirmat că trecerea a fost una foarte rapidă. Era în 1990, imediat după Revoluție.

SPORT Simona Halep s-a retras de la două turnee. Când poate juca fostul lider WTA

20:00

POLITICĂ Primarul Nicușor Dan: „Crăciunul la Făgăraș mi-a amintit de anii fericiți ai copilăriei”

19:41

“Trecerea a fost foarte rapidă. Mi-am permis ca, alături de alți colegi din Ministerul Apărării Naționale și Direcțiile centrale ale Ministerului Apărării, să luăm cuvântul la două sesiuni, în 6 și 07/01/1990. Într-un fel, i-am dat afară din armată pe cei care veniseră atunci și care aveam suspiciunea. Erau exact acești generali, acei ofițeri care fuseseră trecuți în rezervă, că aveau academia făcută în Rusia și altă parte din ei pentru chiolhanuri. Toți veniseră acolo ca să ne educe. În momentul când au venit reprezentanții Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, dl. Aurel Dragoș Munteanu, Virgil Măgureanu, au citit o anonimă și o scrisoare în care noi criticam aceste probleme, nu eu. Și exact asta a fost, că atunci am ridicat mâna: «Domnule, dacă n-are cine să semneze, eu sunt gata să semnez acum!».

În momentul acela s-a creat o emulație. Toți am luat pe rând cuvântul, i-am întrebat pe oamenii ăia ce caută acolo și, în sfârșit, ne-am făcut de lucru. În aproximativ 20 de zile, toți am ajuns în afara Ministerului Apărării Naționale. Eu am ajuns la Aviația Civilă. Nu mi-a părut rău niciodată. Nu mi-a fost nici teamă. M-am apucat și am învățat pe rupte. Adică muncind. Am învățat pur și simplu tot timpul. Am căutat să fiu aproape de oamenii deosebiți care erau în aviația civilă, mai ales la Tarom, și am avut satisfacția, uneori chiar după un an și ceva să mi se spună: de astăzi îmi zici Relu sau… asta însemna să mă depășesc pe mine însumi într-un fel, să fiu capabil ca să fac față unor probleme cărora nu le făcea față oricine”.

Operațiunea ALIA a avut loc în perioada 1990-1995 și a constat în  transferul emigranților evrei din Rusia cu trenul la București și apoi cu avioanele la Tel Aviv din cauza faptului că autoritățile ruse interziseseră plecarea lor direct cu avioanele în Israel. Pe vremea aceea se ajunsese să se scrie prin ziare că maiorul Sorin Stoicescu, ofițer al Armatei române, era agent Mossad.

Fostul șef al Aviației Civile a dezvăluit, la Gândul Exclusiv, toate detaliile despre această poveste:

“A fost o misiune deosebită, adică e o problemă și religioasă și de altă natură din punct de vedere al israelienilor. Adică se numește ALIA. E o operațiune prin care evreii se întorc la pământul făgăduit de Dumnezeu. Această operațiune nu se putea face direct cu avioanele din fosta Uniune Sovietică pentru că nu dădeau voie pur și simplu. Și așa îi aduceau cu trenul în colaborare cu noi în Gara de Nord, îi parcau la hotărârile PARC și Flora. Îi aduceau acolo evreii prin Sohnut – minister al imigrării, care ei erau cei care celor care solicitau le îi ajutau să-și facă formalitățile, să-și facă toate și inclusiv pentru călătorie și îi aduceau aici, iar de aici plecau cu avioanele de la Otopeni, cu EL AL-ul sau cu Tarom-ul, după caz și se duceau în Israel. Asta s-a întâmplat între ’90 și ’95-’96, cam așa. În ’95, în ziarul Europa – nu pot să uit pe două pagini mari.., maiorul Sorin Stoicescu, ofițer al Armatei române, agent al Mossad. De unde până unde? M-am dus la ăștia să stăm de vorbă, să vedem chiar așa?”.

“Antiterorismul este o știință, iar contraterorismul este lupta adevărată!”

Întrebat dacă a cunoscut vreodată pe cineva de la Mossad, Sorin Stoicescu a spus că nimeni nu i s-a recomandat așa, dar că a cunoscut mulți ofițeri de securitate, adică cei care însoțesc aeronavele în zbor.

“Am cunoscut din toate părțile autorități ale statului Israel cu care colaboram pentru a face acest transfer. Nu am știut de nimeni să fie explicit agent al Mossad. Eu îi știam că erau ofițeri de securitate. Da cei care însoțesc aeronavele în zbor, cum erau „Șoimii”. În sfârșit au fost prieteni, prieteni, ne-am ajutat, am făcut totul ca la carte. O făceam pe baza atribuțiilor pe care le aveam. Adică nu scria în atribuții că trebuie să transporți evrei, spuneau că trebuie să transporți pasageri în deplină siguranță și securitate. Pasagerul aviației este stăpânul nostru.

Toate serviciile noastre sunt destinate pasagerului. Cel puțin așa am învățat eu să gândesc. Pe unde am învățat aviație, așa am învățat. Sunt măsuri și proceduri de prevenire și ripostă care se iau pe baza analizei amenințării, nimic nu se ia în mod gratuit, că vrem noi. Se face analiza amenințării. Ca urmare a analizei amenințării teroriste se stabilesc măsuri de prevenire și ripostă, deci ele sunt elastice, diferă de la caz la caz. Dacă ar fi la fel, întotdeauna ar profita dușmanul de ele, deci nu se face.

Adică vreau să vă spun că această, deci, pe de o parte, antiterorismul este o știință, iar contraterorismul este lupta adevărată. La televizor confundă lumea, habar n-au despre ce e vorba. Deci, în momentul de față ce se întâmplă în Gaza este contraterorism. Antiterorism este ansamblul măsurilor care se iau pentru prevenirea și eradicarea pericolului terorist. Dar, în sfârșit, unii confundă, nu știu…”, a explicat Sorin Stoicescu.

Despre aviatori: „Au un câmp aptitudinal nativ. Nu e doar curaj, e și știință”

Despre acei oameni minunați și aparatele lor zburătoare numiți aviatori, fostul șef al Aviației Civile vorbește cu admirație, explicând de ce ei reprezintă o elită care trebuie respectată.

“Îi știam pe cei de la Aurel Vlaicu, de la Bobocu. Toți mi-au fost colegi, majoritatea care erau promoțiile în forță la vremea respectivă. Erau foști colegi de-ai mei, însă a trebuit ca să mă apropii de domeniul abordat și am căutat să o fac. Am făcut-o cu prietenie, am făcut-o încercând să insuflu încredere în măsura în care puteam eu, de pe poziția pe care eram, atunci când n-am știut, am întrebat. Am învățat foarte mult întrebând, pentru că așa se face. Am reușit să intru, să mă integrez în colectiv, bineînțeles colectiv cu specificitățile lui, mai ales, repet, ce ați spus dvs. despre piloți. Piloții sunt niște oameni deosebiți, ei au un câmp aptitudinal nativ care le permite să-și însușească niște cunoștințe și deprinderi pe care alți oameni nu pot să le facă. Și curajul face parte tot din aceste calități și nu e ultimul așa. Dar problema e că nu e doar curaj, e și știință, pentru că aici, venind la aviația civilă, de la aviația militară, unde ești Dumnezeu, singur în avion sus, și când ai aici 200 de pasageri în spate este o responsabilitate. E altă dimensiune a responsabilității pe care ei o cunosc, pe care o trăiesc și nu că neapărat că-și mănâncă pâinea, bucură oamenii cu asta”.

În lumea civilizată, profesia de aviator este respectată și răsplătită. Cu mult mai mult decât în România. Puțini sunt cei care cunosc riscurile, bolile profesionale cu care se confruntă și, la 50 de ani (vârsta pensionării) resimt major stresul maxim, schimbările de fus orar și radiațiile la care au fost supuși atâția ani cât s-au aflat la manșă. În schimb, sunt mulți analiști de platouri de televiziune care, deși necunoscători ai măruntaielor acestei profesii, lansează mesaje legate de pensiile lor, alăturându-le celor “nesimțite”.

Sorin Stoicescu, expert în aviație oferă detalii de care ar trebui să se țină cont atunci când se comentează un astfel de subiect:

“Ce aș vrea să vă spun? Revenind la ce am spus, piloții sunt, prin definiție, niște oameni aleși, aleși prin ei înșiși. Ulterior devin din ce în ce mai buni. Ei își însușesc niște regulamente, niște proceduri, niște deprinderi, altele diferite decât de cele normale ale oamenilor, pe care unii ajung să le exercite la un nivel foarte înalt. În același timp, toate acestea, tot ceea ce fac ei necesită un efort deosebit, nu vorbesc de cel intelectual, care este foarte clar, dar și fizic și combinate împreună, ele conduc la o anumită oboseală mai rapidă, atât din punct de vedere fizic cât și psihic a individului respectiv. Dar ei trec și peste astea, pentru că am văzut piloți la 60 de ani zburând. Deci nu e o problemă, iar Anexa 1 la Convenția de la Chicago permite ca, până la 60 de ani, să poată să fie comandant. Unii nu ajung din anumite motive. Adică se poate să cedeze organismul, nu neapărat doar organismul, și psihicul la anumiți factori perturbanți care țin de mediul profesional în care își desfășoară activitatea, de eforturile îndelungate la care sunt supuși. Nimeni nu-i obligă, ei înșiși au în suflet dăruirea, pasiunea care-i face să uite de ei. Deci știu doar ce au de făcut. Niciodată nu se gândesc la consecințele eforturilor pe care le prestează”.

Cazul BALOTEȘTI.  “Noi am demonstrat că nu a fost atac terorist!”

Catastrofa aviatică de la Balotești a avut loc în 31 martie 1995 și constituie cea mai neagră filă postdecembristă a aviației civile din România. 60 de oameni (11 membri ai echipajului și 49 de pasageri) și-au pierdut viața după ce aeronava Airbus A 310-324 aparținând TAROM, care decolase de pe Otopeni și care trebuia să îi ducă spre Belgia s-a prăbușit după nici două minute de zbor. La acea vreme, s-au scris tone de pagini despre această tragedie. Raportul final a fost dat publicități abia în 2014.

Intervievat despre enigmele rămase neelucidate despre acest caz, Sorin Stoicescu, expert care a făcut parte din comisia de anchetă la acea vreme, a subliniat câteva dintre aspectele necunoscute până acum, mai ales că s-a știut încă de atunci că tipul acela de aeronavă avea un așa numit defect din fabricație la un sistem.

“O să vă explic exact ce era. Aceasta nu e o eroare de fabricație, este un incident de fabricație, se numește viciu ascuns. Acest viciu ascuns care a existat în sistemul automat de tracțiune al motoarelor a condus la reducerea unuia dintre motoare la un moment dat, problemă sesizată la acest avion, nu doar la TAROM, el era un avion care a fost și la Delta, care a fost în nordul Scoției. Un avion bun, un avion pe care piloții noștri au făcut performanță, adică avioanele din această categorie. S-a dat la organismul tehnic de întreținere care era la vremea respectivă Swiss Air Technic, care Swiss Air Technic a emis un buletin operațional prin care a indicat că la acel avion, în situația în care motorul se reduce, maneta din stânga, ea să fie ținută de unul dintre cei doi piloți, să nu se mai reducă. Aș vrea să vă spun. Noi nu știm ce s-a întâmplat cu pilotul, cu comandantul Bătănoiu, Dumnezeu să-l odihnească, deci nu știm cum a dispărut. N-am reușit să aflăm. Ne-am zbătut în toate felurile.

Au fost niște zgomote care au trebuit analizate, nu știam dacă sunt umane sau dacă sunt de la mecanice. În sfârșit, mai multe necunoscute au rămas după acest act, însă cu certitudine, la momentul producerii catastrofei, copilotul era singur la bord și în 9 secunde a trebuit să analizeze niște situații complexe, la joasă altitudine, în timpul virajului, i se reducea un motor și nu avea posibilitatea ca să lucreze și într-o parte și în alta, adică să țină și maneta. În aceste condiții, a trebuit ca să ia o decizie.

El probabil a luat o decizie bună, dar nu s-a potrivit cu reacțiile aeronavei și aeronava s-a angajat și a intrat. N-a putut să spună nimeni, deși vreau să vă spun că această investigație tehnică am făcut-o ca la carte, toată lumea era cu ochii pe noi și am stat cu Anexa 13 la Convenția de la Chicago în mână. Am invitat în comisie, ca reprezentanți acreditați, pe toți cei care aveau de-a face cu acest avion, adică mă refer la reprezentanții statului care au produs aeronava, reprezentanții statului care a produs motoarele, reprezentanții statului care a avut cele mai multe victime în avion. L-am invitat și i-am dat rangul de reprezentant acreditat – deși Anexa spunea observator, din respect pentru pierderea suferită.

Deci a fost o participare internațională extraordinară. Am avut suportul organismului de investigații american, vă dați seama ce înseamnă național la americani, care sunt un stat federal, adică e un organism deosebit de important. Am avut sprijinul FBI-ului pentru că la un moment dat se punea problema că a fost un atac terorist. Noi am demonstrat că nu a fost atac terorist, noi cu forțele noastre. După aceea au venit belgienii, care ar fi avut nevoie să fi fost un atac terorist, că tocmai se luptau cu o organizație islamică. Au venit aici, au făcut ce au vrut ei. Vorbeam la RFI, vorbeam la BBC și spuneam, în primul rând, spuneam despre piloții noștri cum sunt, că mă întrebau dacă avem piloți buni. Am ajuns ca să le povestesc inclusiv ce înseamnă ciocârlia, că atunci când se ridică sus de tot, acolo scoate trilurile cele mai frumoase. Așa este și românul care alege să fie pilot.

E deosebit, nu pot ca să pun la îndoială capacitatea lor de a face față. Deci a fost perioada aia mai romantică, așa eram și eu, mai tânăr. În sfârșit. Dar vreau să vă spun că niciodată nu am făcut rabat de la faptul că noi eram gestionarii acestei investigații, chiar dacă aveam somități, colegi de-ai mei din grupul de experți pentru investigația evenimentelor de aviație, de la Conferința Europeană de Aviație Civilă. Deci erau șefii biroului de anchete aeronautice din țările europene și ne cunoaștem. Lucrasem împreună, adică învățasem împreună”.

“Venise Măgureanu cu un elicopter și împrăștia probele!”

Ancheta s-a finalizat, expertul în aviație Sorin Stoicescu afirmă că au fost efectuate niște plăți ca despăgubire.

“S-a plătit, TAROM a luat bani. De fapt, se întâmplase, că am dat de urmele unora care doreau să se încheie altfel, nu s-a făcut ca ei. Cine dorea să se încheie altfel? Nu pot să vă spun. Au fost oameni. Am schimbat toată comisia. Deci, haideți să vă spun cum a fost cu comisia asta. Eram acolo, la Balotești, în noroaiele respective. Volvo-ul premierului era rupt într-un șanț, acolo avionul cu toate nenorocirile pe lângă el, nu pot să redau pentru că e dureros așa și acolo eram un pic supărat că venise dl. Măgureanu cu un elicopter și împrăștia probele. Ministrul Transporturilor, regretatul Aurel Novac era la Londra în lift. Aveam telefoanele mobile.

Erau la începuturile lor atunci și mi-a dat telefon și a zis «Sorine, preiei conducerea investigației, te ocupi de tot, de raport cum vin, tot să fie!». În momentul ăla am luat măsuri pentru conservarea probelor. Adică aveam soldați la dispoziție pe vremea aceea, aveam armată și noi. Am făcut tot ce trebuia. Vă aduceți aminte că ați fost pe acolo? Așa și am făcut. Exact cum scria la carte. Nu am făcut nimic de la mine. Adică aveam pregătit pentru oricine să-i arăt. Uite așa scrie în Anexa 13. Asta e procedura, procedura pe care noi o adaptăm și o dezvoltăm”, a povestit Sorin Stoicescu.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV. Expert în aviație, despre tragedia de la Milano: „Niciodată nu se îndreaptă avionul spre o clădire. Asta explică ce s-ar fi putut întâmpla la bord”

Incident grav pe Aeroportul Băneasa! Un avion cu o „misiune specială” a aterizat cu trenul rupt! La bord erau 84 de pasageri / Primele declarații! – FOTO/VIDEO

Autor

Adina Anghelescu

Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor ... vezi toate articolele