Vârsta consumatorului de droguri român a scăzut foarte mult în ultima perioadă. Astăzi, copii cu vârsta de 12-13 ani ajung de la școală direct la spital cu supradoze. Această situație ridică o serie de probleme în legătură cu lipsa de securitate în interiorul unităților de învățământ, dar și absența unor programe de informare și de prevenție despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, dependența și consumul de droguri. Radu Țincu, medic primar la Secția de Terapie Intensivă – Toxicologie a Spitalului de Urgență Floreasca, a vorbit într-un interviu la GÂNDUL EXCLUSIV despre drumul lung și costurile aferente de la tratarea până la vindecarea adicțiilor cu care multe persoane ajung la secția de toxicologie din București.
Medicul pledează pentru introducerea screening-ului toxicologic la începerea anului școlar, despre care spune că nu înseamnă pedepsirea copilului, ci înștiințarea familiei și, implicit, salvarea pe termen lung a adolescentului care a început să consume substanțe psihoactive.
În lipsa unor programe de reabilitate pe termen lung, deși sunt tratați în Secția de Toxicologie și în spitale de psihiatrie, odată ce ajung din nou în mijlocul anturajului, consumatorii de droguri se reîntorc la această adicție.
Medicul Radu Țincu susține că testul toxicologic ar trebui introdus, așa cum se întâmplă în prezent în America, și pentru cei care lucrează în domenii critice, cum este cazul șoferilor de taxi sau al angajaților din alimentație publică.
Nimeni nu cred că-și dorește să meargă cu taxiul cu un șofer care este drogat și te poate omorî″, a subliniat Radu Țincu.
Medicul a precizat că aceste măsuri nu ar trebui introduse pentru a-i pedepsi pe cei care consumă, ci pentru a-i ajuta să scape de adicția respectivă.
Dacă un consumator este pedepsit de legea penală, nu înseamnă că i-am rezolvat problema. Adicția este o problemă medicală″, mai adăugat dr. Radu Țincu.
„Într-adevăr, a scăzut foarte mult vârsta consumatorului de droguri. Sunt astăzi copii de 12-13 ani care ajung la spital cu supradoze, ceea ce înseamnă că aceștia consumă și nu sunt, cel mai probabil, la primul consum. Ca să ajungi la o supradoză, înseamnă că ai ceva experiență în zona respectivă.
Cred că un copil la 12 ani nu are de ce să se drogheze, decât dacă are într-adevăr o problemă psiho-emoțională la bază. Cele mai frecvente astfel de probleme sunt cauzate de lipsa de comunicare a familiei sau de lipsa de implicare a familiei.
Al doilea element este legat de securitatea acestor copii la școală. Nu de puține ori, acești copii ajung direct din școală la spital, pentru că au luat o supradoză, ceea ce arată că, în interiorul instituției de învățământ, nu se oferă suficientă securitate acestor copii.
Al treilea element este legat de lipsa programelor educaționale. Acești copii nu știu decât fragmente din ceea ce înseamnă consumul de stupefiante și atunci nu au cum să tragă o concluzie corectă.
Și nu în ultimul rând – am tot propus, în ultima perioadă, în spațiul public -, este absolut necesară introducerea screening-ului toxicologic la începerea anului școlar.
Screeningul toxicologic nu înseamnă excluderea copilului din școală, nu înseamnă niciun fel de pedepsire a copilului, înseamnă doar o înștiințare a familiei cu privire la faptul că există acest obicei. Sunt convins că 90% dintre părinți vor lua măsuri, nu vor sta liniștiți văzând că au un copil care la 14 ani este pozitiv la canabis și cocaină″, a spus dr. Radu Țincu.
Deși despre toxicologie nu se vorbește foarte mult în România, dr. Radu Țincu a explicat, în interviul la GÂNDUL EXCLUSIV, de ce astăzi acest domeniu ar trebui să reprezinte o parte integrantă a actului medical.
Medicul susține că „multe din bolile cronice, cum ar fi cele neurologice, unele forme de cancer, au fost asociate unei expuneri la substanțe toxice”. De aceea, în tratamentul acestor pacienți trebuie să existe și o terapie antitoxică, cu scopul de a reduce aceste substanțe care pot să stimuleze, să genereze sau să amplifice evoluția unei boli cronice.
Secția de Toxicologie din București funcționează de peste 25 de ani, fiind înființată chiar cu mult înaintea altor secții de toxicologie din Europa.
„Toxicologia are foarte multe ramuri. Putem discuta de toxicologia mediului înconjurător, pentru că vorbim de poluare, de o serie de substanțe chimice care sunt eliminate în mediul înconjurător și care au un efect asupra ecosistemelor și asupra omului. Apoi, toxicologia se referă și la intoxicațiile acute, adică pacienți care se expun unor doze toxice de substanțe chimice sau de medicamente.
De asemenea, se referă la pacienții care sunt dependenți de anumite substanțe și care vin cu intoxicații acute, cu diferite droguri recreaționale sau discutăm chiar și de toxicologia profesională a celor care lucrează în medii toxice și dezvoltă anumite patologii specifice zonei în care lucrează.
În România, în conformitate cu legislația europeană, avem o secție de Toxicologie, cea din București. Legea spune că trebuie să fie o secție de toxicologie la 10 milioane de locuitori. România are mai puțin de 20 de milioane, dar este o secție care funcționează de peste 25 de ani și este o secție care a fost înființată cu mult înaintea multor secții de toxicologie chiar din Europa”, a explicat dr. Radu Țincu.
Medicul Radu Țincu susține că, deși, mulți dintre pacienții care ajung la secția de Toxicologie sunt salvați de la moarte, aceștia se apucă din nou să consume droguri, unii chiar din prima zi în care revin în societate. De aceea, este nevoie ca dependenții de stupefiante să fie cooptați pe termen lung în programe de reintegrare și de psihiatrie, un capitol la care România este deficitară.
”Sistemul sanitar se preocupă doar de primii doi pași. Acești pacienți sunt salvați de la moarte, ulterior sunt trimiți într-un centru de dezintoxicare într-un spital de psihiatrie, unde stau două-trei săptămâni și apoi sunt redați societății. În momentul în care sunt redați societății, foarte mulți dintre ei în prima zi se droghează, pentru că nu sunt incluși în programe de reintegrare, în programe de psihiatrie, în programe de lucru.
Din păcate, nu avem astfel de programe. Sunt câteva tentative în mediul privat, însă ele nu sunt complete, pentru că nu au capacitatea să realizeze un program de reintegrare complet. Ministerul Sănătății trebuie să dezvolte pentru pacienții cu adicții programele de reintegrare, pentru că recăderea acolo apare.
Degeaba îi tratăm, cheltuim zeci de mii de euro cu ei – pentru că un pacient de terapie intensivă costă foarte mult -, îl salvăm, îl ducem într-un spital de psihiatrie și după ce se cheltuie 50.000 de euro, se reîntoarce a doua zi și consumă din nou, pentru că nu am mai avut capacitatea să mai investim încă 10-15.000 de euro ca să-l putem supraveghea o perioadă de patru-șase luni”, explică medicul.
O altă problemă a consumului de droguri din România este aceea că mulți dependenți iau cocktailuri de substanțe. Când amestecă substanțele între ele, vor să obțină aceleași efecte ca la început, pe care însă nu le mai obțin pentru că apare fenomenul de toleranță.
La un moment dat, organismul se obișnuiește cu substanța respectivă și este nevoie de creșterea dozei progresiv, ca să obții același efect. Și pentru că nu poți să crești doza atât de mult, începi să combini cu alte substanțe.
Majoritatea pacienților pe care îi văd în spital sunt pozitivi la două-trei sau chiar mai multe substanțe psihoactive când vin și sunt evaluați″, a mai spus Radu Țincu.