An de an, cu o săptămână înainte de Paști, creștinii ortodocși sărbătoresc Floriile. Este ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, cu o săptămână înainte de patimile sale.
Duminica Floriilor este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Totodată, Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de „Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post.
Părintele Emil Cărămizaru, parohul Bisericii Voievodale Sfântul Gheorghe-Nou din București, a vorbit, pentru Gândul, despre ziua în care ortodocșii prăznuiesc Floriile.
„În logica lui Dumnezeu, toate sunt rânduite spre folosul nostru și întrucât sărbătorile fac parte din sufletele noastre, ele sunt, într-un fel, nu numai temporale, ci și atemporale, sunt dincolo de timp. De aceea, noi, credincioșii, le trăim deplin, ca și cum am gusta din dulceața lor pentru întâia dată. Nu se repetă și nu ne plictisim niciodată întâlnindu-ne cu sărbătoarea, pentru că de fiecare dată vom întâlni noi și noi lumini. Și atunci, logica lui Dumnezeu era prestabilită: veșnicie. Și această intrare este denumită triumfală a Mântuitorului în Cetatea Ierusalimului. Sigur că îi vedem ca cei mai sinceri proclamatori pe copii. «Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului».
Ceilalți, mai mari, nu știm dacă erau atât de sinceri sau dacă înțelegeau semnificația acestei intrări, acestei veniri de bunăvoie a Domnului în Ierusalim, căci nu venea să fie proclamat rege pământesc, ci ceea ce era el, un Împărat al cerului.
Oamenii strigau și-l aclamau ca pe un împărat pământesc. De aceea spun mulți din marii predicatori că Domnul era trist, pentru că nu se regăsea în mințile lor. Ei așteptau un salvator pământesc, iar El era unul ceresc și atunci poate mulți dintre cei care îl aclamau, peste câteva zile strigau să fie răstignit și sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri. Așadar, întâlnim aici deplin slăbiciunea firii umane și duplicitatea ei. Ea se consolidează numai la o întâlnire reală cu Domnul Iisus Hristos, cu Dumnezeu, cu sfințenia.
Biserica rememorează liturgic și nu numai această sărbătoare a Floriilor – cum este denumită sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim – pentru a ne aminti câtă dragoste are Dumnezeu pentru noi și, reamintindu-ne, să avem un pic de recunoștință”, a precizat părintele Emil Cărămizaru.
În această zi, oamenii care l-au întâmpinat pe Hristos aveau în mâini ramuri verzi de finic. În funcție de clima ţării în care s-a statornicit această tradiție, s-au folosit şi alte ramuri: de salcie, măslin sau chiar liliac.
„Referatul biblic ne arată lămurit faptul că așa a fost primit, cu ramuri de finic. Întrucât aici, cel puțin în anii din urmă, nu prea găseam ramuri de finic, au fost înlocuite cu ceea ce avem noi în natură, ramurile de salcie, dar acum se găsesc și ramuri de finic, sunt aduse din import. Sunt binecuvântate în biserică, stropite cu agheasmă, pentru ca ei, credincioșii, să ia din această binecuvântare și să ducă în casele lor, pregătindu-se pentru Săptămâna Mare și mai apoi pentru apoteoză, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos”, a explicat părintele Cărămizaru.
CITEȘTE ȘI:
Ce nu este bine să faci de FLORII. Poți avea ghinion tot anul
PELERINAJ de Florii în București, programul anunțat de Arhiepiscopie
Prognoza meteo pentru Florii, 1 Mai și Paşte. Va NINGE de sărbători?!