Povestea celui mai vârstnic OLIMPIC al României. Leon Rotman, primul dublu laureat cu aur: ”Visasem că am câștigat, deși nu văzusem astfel de medalie”
În 1956, la Jocurile Olimpice de la Melbourne, Leon Rotman devenea primul dublu campion olimpic din istoria României, reușind să câștige două medalii de aur la canoe individual. Reușita sa venea după ani de muncă, discriminări și chiar piedici, despre care a povestit într-un interviu acordat pentru Gândul.
Condițiile grele de antrenament, parcursul sinuos până la Olimpiadă și chiar accidentarea suferită în timpul antrenamentelor premergătoare competiției sportive supreme nu i-au stat în calea către aur, în urmă cu aproape 70 de ani.
Deși în anii ’50 lucra în uzină, tânărul de atunci Leon Rotman se înscrie la lupte, în cadrul Asociație Tânărului Dinamovist, categoria juniori. Timp de trei ani își încearcă forțele cu adversarii săi, devenind „mai bunicel”, mărturisește, cu modestie, pentru Gândul.
În ’52, la faza de oraș, pe care am avut-o la Uzinele Vulcan, galeria lor era împotriva mea și susținea că am ajuns așa pentru că sunt dinamovist și jidan. Pe mine nu m-a deranjat. Cei mai mulți prieteni ai mei erau români, nu prea am avut prieteni evrei”, își amintește fostul mare sportiv.
Primele nedreptăți: „Mi s-a spus să îl las să mă bată”
Pregătit pentru competiția în care își reprezenta cu mândrie clubul sportiv, Leon Rotman se confruntă cu nedreptatea: i se cerea de către maestru să piardă un meci în favoarea adversarului său, Mihai Sârbu.
Fusesem coleg cu el la «Flacăra» și învățasem amândoi de la același antrenor. Mi s-a spus să îl las să mă bată, pentru că voiau să îl ia militar. Și i-am spus: «Maestre, care o fi mai bun». (…) Până la urmă mi-au furat și al treilea meci”, rememorează cu amar cel care avea să devină dublu campion olimpic.
În cele din urmă, tot din cauza unei nedreptăți, așa cum dezvăluie în interviul video, Leon Rotman decide să își concentreze puterile la secția de caiac-canoe. După ce își termina norma de lucru și alegea sarcinile cele mai grele pentru a-și antrena mușchii, sportivul mergea cu sfințenie la antrenamente, trecând peste oboseală și chinurile vieții de zi cu zi.
În București, după ce terminam serviciul, mergeam la antrenamentele de la Floreasca, cu ceilalți colegi, iar duminica aveam concursuri pe Herăstrău. Când mergeam în cantonament la Snagov, erau condiții bune. Făceam antrenament ca toți ceilalți, după program”, povestește Leon Rotman.
Pe culoarul celor mai mari canoiști
Chiar dacă drumul nu i-a fost ușor până la lotul național, caiacistul nu se lasă, deși colegul lui de la dublu prinde lotul. În cele din urmă, calitățile lui sportive sunt recunoscute, mai ales după ce obține rezultate excepționale la Festivalul Mondial al Tineretului din Polonia (1955) unde se luptă cot la cot cu cei mai buni caiaciști de la acel moment.
Rezultatul final a fost locul patru, însă după o cursă nu tocmai dreaptă. Prins fiind între bărci de către doi concurenți, canoea lui Rotman s-a răsturnat, dar arbitrul nu a oprit cursa așa cum ar fi trebuit să facă. Astfel, tânărul sportiv Rotman este nevoit să se întoarcă la start, să își golească singur barca (altfel ar fi fost descalificat) și să reînceapă cursa. Spre uimirea tuturor, reușește să recupereze două minute pierdute și să se claseze pe locul patru.
Spre aurul de la Melbourn, cu glezna scrântită
Văzând nivelul celor mai buni caiaciști ai lumii, Leon Rotman se antrenează asiduu, pregătindu-se pentru Jocurile Olimpice ce urmau să aibă loc în 1956, la Melbourne.
Nici de această dată, competiția nu avea să decurgă lin pentru caiacist. În timpul unor banale pase de minge, alunecă și își scrântește glezna.
Era un petic de pământ ud, iar când am dat în minge, am alunecat și am căzut. Mi-am scrântit glezna de la piciorul de sprijin (…) Nu mai puteam să merg. Ziua mergeam la antrenamente fără pansamente, cu piciorul legănat,”, povestește cel mai vârstnic campion olimpic în viață al României.
Chiar dacă era accidentat, în timpul pregătirilor obține cel mai bun timp și inclusiv adversarii încep să își dea seama că românul este mult mai bun decât credeau.
Primul dublu campion olimpic al României
Prima probă, desfășurată pe 30 noiembrie 1956, era cea de canoe individual la 10.000 de metri: un efort aproape supraomenesc. A doua zi, urma cea de 1.000.
Eu, noaptea visasem că am câștigat, deși nu văzusem în viața mea o astfel de medalie. Am dus-o pe mama la o librărie și i-am spus: «Hai să îți arăt care sunt medaliile mele». În librărie, erau două medalii mari puse pe perete și o cupă mare”, își amintește cu drag Leon Rotman, în interviul pentru Gândul.
Și înaintea celei de-a doua competiții, caiacistul a avut un vis prevestitor. Colegii începuseră să râdă de această întâmplare, după cum ne-a mărturisit Leon Rotman.
Însă visul s-a dovedit a fi una cu realitatea: Leon Rotman câștiga aurul și la proba de 1.000 de metri, devenind primul dublu campion olimpic al României în cadrul aceleiași ediții a Jocurilor Olimpice.
Detalii despre anii de început în caiac-canoe pentru Leon Rotman, parcursul până la lotul olimpic și participarea la Olimpiada din 1956, precum și urmările ei în țară, în INTERVIUL VIDEO.
O ultimă medalie olimpică
Leon Rotman avea să câștige încă o medalie olimpică, la canoe individual 1.000 de metri, de data aceasta de bronz, la Jocurile Olimpice din 1960, de la Roma. Aceasta avea să fie și ultima participare a marelui sportiv la Jocurile Olimpice.
După retragerea din competițiile sportive, olimpicul român a lucrat ca antrenor de canoe în București. Din 1965 a fost încadrat ca milițian (polițist), suferind chiar și un eveniment grav în 1972 când a fost lovit cu un topor în cap în timp ce intervenea pentru aplanarea unui scandal.
Distincțiile lui Leon Rotman:
- Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de ofițer, prin decret prezidențial (2000)
- „Meritul Sportiv”, prin decret prezidențial (2008);
- Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Comandor, prin decret prezidențial (2019);
- Colanul de Aur oferit de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (2023).
CITEȘTE ȘI: