Un veteran cu misiuni ONU în Afganistan a dat SPP-ul în judecată. „Nu ni s-au plătit drepturile, nu am fost MERCENARI”/ Despre ce sumă uriașă e vorba
Cristian Ristea a fost cadru militar activ al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) în perioada 20 august 1994 – 27 iunie 2014 și a participat la acțiuni militare, în Afganistan, sub egida Organizației Națiunilor Unite (ONU). Fostul subofițer a efectuat două tururi în teatrul de operații, între 2006 – 2007 și 2008 – 2009, iar acum acuză conducerea SPP că nu i-a plătit drepturile bănești în valută cuvenite, aferente diurnei, cazării și hranei. Mai mult, Cristian Ristea spune că alte sute de foste cadre SPP s-ar afla în aceeași situație.
UDATE – 17 aprilie 2024 – 13:55
În urma articolului publicat de Gândul, Compartimentul Informare şi Relaţii Publice al SPP a transmis următorul punct de vedere.
„Ca urmare a solicitării dumneavoastră din data de 16.04.2024, Compartimentul Relații Publice al SPP este împuternicit să comunice următoarele :
Persoana la care faceți referire v-a prezentat date și fapte, care au fost demonstrate de justiție ca fiind neadevărate, urmărind să inducă în eroare opinia publică prin încercarea de a obține venituri necuvenite. Acest fapt a fost demonstrat prin hotărârile emise de instanțele de judecată, în două procese civile soluționate în favoarea S.P.P., și de soluția de clasare emisă de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, cu privire la plângerea penală formulată împotriva instituției noastre.
Instituția noastră respectă și va respecta întotdeauna constituția României prevederile actelor normative cât și hotărârile instanțelor de judecată”, a precizat SPP, prin Compartimentul Informare şi Relaţii Publice.
Articolul inițial
În exclusivitate pentru Gândul, Cristian Ristea – care încearcă să își obțină în instanță aceste drepturi bănești, aproximativ 160.000 de dolari, fără a lua în calcul eventualele dobânzi și penalități – spune că o astfel de situație este halucinantă, că legea este încălcată și se simte înșelat de SPP, iar în situația sa se află foarte multe alte cadre ale instituției care, în numele României, au fost în teatrele de operații din Afganistan pentru a executa misiuni de menținere a păcii pe lângă Misiunea de Asistență a Națiunilor Unite în Afganistan (UNAMA).
UNAMA a fost înființată la 28 martie 2002, prin Rezoluția 1401 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Revizuit anual, acest mandat a fost modificat de-a lungul timpului pentru a reflecta nevoile țării și a fost prelungit cu un an, la 16 martie 2023, prin Rezoluția 2678 (2023) a Consiliului de Securitate al ONU .
Sediul UNAMA este la Kabul și menține o prezență pe teren în Afganistan, precum și birouri de legătură în Pakistan și Iran. Misiunea are aproximativ 1187 de oameni: 799 de cetățeni afgani, 293 de personal internațional, 75 de UNV internaționali și 20 de UNV naționale. Misiunea are birouri în Bamyan, Faizabad, Gardez, Herat, Mazar-e-Sharif, Kabul, Kandahar, Kunduz, Maimana, Pul-i-Khumri și Jalalabad. UNAMA a deschis un birou temporar la distanță în Almaty, Kazahstan, în septembrie 2021, pentru a continua cooperarea umanitară internațională ca urmare a preluării puterii de către talibani.
„Nouă nu ne-au fost aduse la cunoștință, niciodată, aceste drepturi”
Cristian Ristea a precizat, în exclusivitate pentru Gândul, că a fost în Afganistan timp de doi ani și jumătate, asigurând protecția a doi ambasadori ONU, unul dintre aceștia fiind Kai Age Eide, reprezentantul special al secretarului general al ONU și șef al Misiunii de Asistență a Națiunilor Unite în Afganistan (UNAMA).
Fostul subofițer SPP a explicat și cum se pun în aplicare astfel de misiuni de menținere a păcii, solicitarea către România venind din partea ONU, fiind stabilite și reguli foarte clare în ceea ce privește plata, hrana și cazarea militarilor români din teatrele de operații.
„Am fost doi ani și jumătate în Afganistan, în două tururi. Solicitarea pentru astfel de misiuni de menținere a păcii vine, a venit și atunci, de la ONU. Există o lege care reglementează astfel de misiuni și am fost trimiși acolo.
Pentru cei care execută astfel de misiuni, statul s-a gândit să le ofere drepturi bănești suplimentare. Cele în valută sunt stabilite printr-o Hotărâre de Guvern (HG 1086/2004 – integral AICI), modificată și completată prin Hotărârea nr. S-639 din 18 iunie 2008, ca pentru orice salariat, de la orice instituție, care pleacă într-o delegație sau este detașat.
Numai că informațiile referitoare la aceste drepturi bănești în valută au fost clasificate, la vremea respectivă.
De ce? O astfel de decizie a fost luată, practic, împotriva noastră. Înțeleg că s-a dorit să nu știe instalatorul, ca să dau un exemplu, cât câștigă militarul. Sau nu vrei să afle rușii, chinezii etc… Dar de ce nu știe chiar beneficiarul? Nouă nu ne-au fost aduse la cunoștință, niciodată, aceste drepturi.
Drepturile bănești în lei au fost plătite, nu a fost nicio problemă cu ele. Abia după 15 ani am aflat și noi, cei care am executat acele misiuni de menținere a păcii în Afganistan – unii dintre colegi au fost și în Sudan -, că trebuia să beneficiem de diurnă, că statul trebuia să se îngrijească de hrană și cazarea lor, sub o formă sau alta, în natură sau, dacă nu, în bani, o indemnizație suplimentară. Dar asta nu s-a întâmplat. Un coleg a descoperit primul aceste informații și i-am dat în judecată pe cei de la SPP.
Toate drepturile financiare le-am primit în continuare, dar este vorba doar de cele în lei, chiar și banii pentru întreținerea copilului, spre exemplu, pentru cei care aveau copil în țară.
„Drepturile bănești în valută, pentru diurnă, reprezintă marea problemă a SPP-ului”, a mai declarat Cristian Ristea.
„De când a început SPP-ul să execute astfel de misiuni – din 2004 – și până în anul 2020, timp de 16 ani, niciun cadru militar al SPP care a fost în aceste misiuni nu a primit aceste drepturi în valută. Eu m-am pensionat în anul 2017”, dezvăluie Cristian Ristea, în exclusivitate pentru Gândul.
Cristian Ristea a primit medalia „Bărbăție și Credință” din partea președintelui României
Veteranul Cristian Ristea, în urma misiunilor de menținere a păcii pe care le-a efectuat – trimis de SPP – în Afganistan, a primit medalia „Bărbăție și Credință”, în anul 2009, din partea președintelui Traian Băsescu.
„Președintele României, dorind a răsplăti meritele domnului plutonier adjutant Ristea Ion Cristian – Serviciul de Protecție și Pază -, în semn de recunoștință și apreciere pentru înaltul profesionalism dovedit pe timpul executării misiunilor de protecție și pază a înalților demnitari ai ONU din Afganistan, conferă Medalia „Bărbăție și Credință” în clasa I, cu însemne pentru război, pentru militari”, se menționează în actul oficial prin care lui Cristian Ristea i-a fost conferită această medalie.
„SPP nu a transferat obligațiile financiare către ONU, iar ONU nu-și asumă obligațiile financiare ale SPP”
Veteranul Cristian Ristea a mai spus, în exclusivitate pentru Gândul, că motivația SPP este aceea că nu poate plăti de două ori. Numai că fostul subofițer spune că este vorba despre două spețe diferite, frepturi bănești în lei și drepturi bănești în valută.
„Cei de la SPP spun că nu ne pot plăti de două ori. Dar ne-au plătit doar drepturile bănești în lei, nu au nicio legătură cu cele în valută. SPP lasă să se înțeleagă faptul că banii pe care noi i-am luat de la UE, pe contract, cum s-ar spune pe persoană fizică, sunt de fapt banii pe care ar fi trebuit să ni-i dea SPP-ul.
Noi nu eram acolo pe persoană fizică, eram trimiși de SPP. S-au făcut două înțelegeri, una la nivelul României, cu ONU – țara noastră a contribuit cu militari în teatrele de operații, la solicitarea ONU -, iar apoi apare o înțelegere în plan intern, pentru a se vedea cine îi duce acolo pe militari, cine îi plătește, hrănește, cazează etc.
Aceste informații sunt prinse, obligatoriu, într-un memorandum. SPP-ul ar trebui să prezinte acel memorandum, pentru că acolo se văd foarte clar obligațiile părților. Cei de la ONU au transmis că fiecare parte își păstrează obligațiile financiare față de luptătorii respectivi. România își plătea, în continuare, drepturile financiare prevăzute în legislație, iar ONU plătea drepturile bănești care au fost stabilite prin contract. SPP-ul nu arată acest memorandum.
Pentru că SPP nu a transferat obligațiile financiare către ONU, iar ONU nu-și asumă obligațiile financiare ale SPP. În cazul nostru cu siguranță nu au făcut-o…”, mai spune fostul SPP-ist Cristian Ristea.
„Noi cum am ajuns în curtea ONU din Afganistan, cu Kalashnikov-ul în spinare, sărind gardul?”
După ce a fost declanșată acțiunea în instanță, SPP, prin directorul Lucian Pahonțu, a transmis către Tribunalul București o adresă în care precizează că un astfel de memorandum nu a existat.
„Nu există un Memorandum încheiat între ONU și Guvernul României, în anul 2004, având ca obiect participarea personalului SPP la misiuni internaționale de menținere a păcii.
- Memorandul de Înțelegere din 5 august 2009 dintre ONU și Guvernul României stabilește modalitățile de desfășurare ale unui program comun de pregătire a personalului de securitate al Națiunilor Unite în domeniul protecției nemijlocite în cadrul Centrului de Excelență pentru Protecție și Securitate al SPP.
- În cuprinsul acestuia nu se face referire la niciun al Memorandum, ci doar la faptul că – începând cu anul 2004 – SPP a sprijinit Națiunile Unite prin furnizarea de personal de protecție nemijlocită.
Având în vedere prevederile Legii 191/1998, privind organizarea și funcționarea SPP, nu se putea încheia un Memorandum având ca obiect participarea SPP la misiuni de menținere a păcii, instituția noastră neavând atribuții legale în acest sens”, a transmis SPP către Tribunalul București în anul 2023.
În astfel de condiții, spune Cristian Ristea, în exclusivitate pentru Gândul, se pune întrebarea care a fost modalitatea prin care angajații SPP au ajuns în Afganistan
„Dacă nu exista un acord de detalii, atunci noi cum am ajuns în curtea ONU din Afganistan, cu Kalashnikov-ul în spinare, sărind gardul?”, se întreabă fost SPP-ist Cristian Ristea.
„Din 2004, ONU – Departamentul Siguranţă şi Securitate a semnat un Memorandum cu Guvernul României, prin intermediul Serviciului de Protecţie şi Pază, pentru asigurarea protecţiei demnitarilor acestui organism internaţional care îşi desfăşoară activitatea în teatrele de operaţii din Sudan si Afganistan.
Prima misiune a SPP a început în Sudan, în anul 2004, când au fost trimişi în teatrul de operaţii 11 militari. Aceştia aveau sarcina de a asigura protecţia demnitarilor ONU aflaţi în misiune diplomatică în Sudan. De atunci, Serviciul de Protecţie şi Pază a dislocat 25 de grupuri de protecţie a demnitarilor ONU, 300 de cadre ale SPP executând până în prezent misiuni în teatrele de operaţii din Sudan, Afganistan şi Siria”, transmitea SPP, pe pagina de Facebook, în data de 17 ianuarie 2014.
„Informațiile trebuiau date publicității, nu afectează siguranța națională”
Fostul subofițer SPP a mai declarat că, în timpul acestor misiuni de menținere a păcii în Afganistan, a asigurat protecția a doi ambasadori ONU, iar acum – alături de alți colegi ai săi – se simte înșelat.
„Eu am asigurat protecția a doi ambasadori ONU. Noi eram detașați, drepturile bănești în lei ne-au fost plătite de SPP, nu a fost plătită diurna respectivă, în valută.
Noi nu am fost mercenari în Afganistan, am fost trimiși acolo de SPP, de instituție. Nu am plecat de capul nostru.
Am deschis acțiunea în instanță în anul 2023. Le-am solicitat memorandumul, dacă ar fi trebuit să ne dea niște bani, cum să nu ni-i dea, mi-am spus? Inițial mi s-a răspuns în doi peri, că informațiile solicitate nu sunt de interes public. Apoi au trimis în instanță că nu aveau competența să încheie un astfel de memorandum.
Informațiile trebuiau date publicității, nu afectează siguranța națională. Au răspuns că informațiile sunt clasificate. SPP-ul spune că n-a știut, pentru că nu era instituție abilitată. SPP-ul nu are un regim juridic special, trebuie să se supună legii. În instanță au spus că se bucură de un regim juridic special. Cum adică?
În fața judecătorilor, SPP lasă să se înțeleagă că nu a fost vorba despre misiuni de menținere a păcii, ci misiuni organizate sub incidența legii de organizare și funcționare a SPP, ca și cum ai pleca, dau un exemplu, cu președintele țării la Bruxelles. Așa lasă să se înțeleagă, că am executat genul acesta de misiuni. De ce? Pentru că drepturile în valută pentru o astfel de misiune au fost publicate în Monitorul Oficial.
Pentru teatrele de operații, drepturile bănești în valută erau clasificate, nu erau destinate publicității. Și nu ne-au fost aduse la cunoștință niciodată. Este vorba despre aproximativ 200 de dolari pe zi, în cazul meu fiind vorba despre doi ani și jumătate.
Ne-au zis să ne ducem și să ne facem treaba, am semnat angajamente, dar am fost ca și singuri, ne-am căutat singuri chirie. Dacă ONU nu îți poate asigura cazarea respectivă – pentru că tu trebuie să fie alături de demnitarul pe care îl protejezi – sau masa, trebuie ca instituția din România, respectiv SPP să își protejeze angajații trimiși în teatrul de operații.
Poți să angajezi catering din Kabul, poți să îi cazezi la hotel, poți să le angajezi bucătar. E greu în Kabul, e riscant, trebuie să fii sigur că mâncarea nu este infestată, sunt riscuri foarte mari. Nu au făcut asta, și atunci oamenii trebuiau să primească bani pentru hrană – 20 de dolari – și compensație pentru cazare, 180 de dolari, pe zi.
Noi ne-am ocupat singuri de hrana noastră, ONU nu s-a ocupat, și am închiriat o casă unde am stat. Cei de la ONU au spus că nu pot asigura cazarea în zona respectivă, dacă vrem acolo trebuie să plătim noi. Aveau niște spații pe care le închiriau, dar nu puteai să stai acolo dacă demnitarul tău era în altă parte. Trebuie să stai cu el, 24 din 24”, mai spune Cristian Ristea.
„Mă voi adresa CEDO”
Fostul SPP-ist Cristian Ristea a mai dezvăluit, în exclusivitate pentru Gândul, că intenționează să meargă și la CEDO pentru a-și primi drepturile bănești cuvenite.
„Mie mi s-a spus, în instanță, că n-aș fi fost în misiune de menținere a păcii, ci într-una ordinară, a SPP-ului, drepturile acelea au fost publicate în Monitorul Oficial și trebuia să îmi cer drepturile. Că acum s-ar fi prescris, că a trecut mult timp…
Eu pot să accept că poate greșesc, că nu mai judec logic, dar una este o misiune ordinară, una este o misiune de menținere a păcii. Dar nu poți uita drepturile bănești, adică le ceream înainte și nu le-am mai cerut după misiunile de menținere a păcii? E absurd.
Dacă nu a fost misiune de menținere a păcii, așa cum spun ei, atunci e ciudat cum eu, azi, încasez o indemnizație – se spune așa pentru că sunt pensionar – de veteran teatre operații, 1.000 lei. Pentru că am fost în misiune de menținere a păcii în teatrele de operații, de-asta o încasez.
De ce o iau atunci, dacă nu a fost misiune de menținere a păcii? De ce primesc acești bani, lună de lună?
Bugetul pentru misiunile de menținere a păcii este susținut de ONU. Cei care contribuie cu trupe, armament, muniție etc. taie factură la ONU, ca să spun așa, iar ONU dă banii statului respectiv sau i se scade din contribuție. SPP, cred eu, a spus să nu ne dea drepturile bănești în valută, apoi au tăiat factură la ONU cu cheltuieli ale României. Impozitele pentru banii încasați de noi de la ONU merg tot în contul României.
Am deschis două acțiuni, deja doi colegi de-ai mei au fost puși în plată, unul la Curtea de Apel Suceava, altul la Curtea de Apel Brașov. Culmea este că în cazul meu lucrurile stau altfel. Am fost împreună, am mâncat împreună, am dormit în același pat, am băut din aceeași sticlă cu apă, aceeași perioadă.
Cum spuneam, am deschis două acțiuni, pentru diurna în valută și pentru cazare/hrană. La procesul cu hrana și cazarea s-a respins acțiunea, pentru că n-ar fi fost misiune de menținere a păcii, s-a prescris și trebuia să cer mai demult drepturile. Curtea de Apel a menținut, definitiv, decizia Tribunalului București. Pe cale extraordinară de atac am pierdut din nou.
La diurnă, Tribunalul București mi-a stopat entuziasmul. SPP-ul a transmis că nu știe că trebuia să efectueze aceste plăți. S-a judecat pe fond și s-a decis că cererea mea este nefondată. Voi face apel, bineînțeles… În această fază mă aflu acum.
Sunt decis, totuși, să ajung până la CEDO”, a mai spus veteranul Cristian Ristea, în exclusivitate pentru Gândul.
Citește și: