146 de ani de când LEUL a ajuns moneda națională a României

În urmă cu 146 de ani, leul a devenit moneda națională a Principatelor Române, pe al căror teritoriu circulau până la acea dată în jur de 80 de monede străine, precum napoleonul, galbenul austriac, ducatul olandez, piastrul, rubla sau francul.

Pe 22 aprilie 1867 s-a promulgat prima lege monetară prin care s-a stabilit că moneda națională este leul, iar diviziunea sa se numește ban și este egală cu a suta parte din leu. 

„Pierzând jus monetae, ca urmare a regimului dominației otomane, Principatele Române au devenit un spațiu deschis pentru pătrunderea unui număr foarte mare de monede străine”, se arată într-o prezentare susținută de Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), în 2010.

Românul și romanatul, primele propuneri pentru denumirea noii monede

Primele negocieri pentru baterea unei monede naționale au avut loc după venirea pe tronul Principatelor Unite a lui Alexandru Ioan Cuza.

În 1859, Victor Place, consulul francez la Iași a negociat, în numele guvernului român, baterea unei monede naționale care să aibă aceeași valoare cu cea a francului francez. Denumirea primilor bani românești a stârnit numeroase dezbateri, variantele luate în calcul fiind românul, după modelul francez (francul), statul reușind să obțină permisiunea unei bănci din Franța pentru creditarea primei emisiuni.

Ulterior s-a stabilit un alt nume, acela de romanat, care era divizat în decime sau bani (a zecea partea dintr-un romanat) și centime sau bănișori (a suta parte dintr-un romanat). Proiectul nu a fost însă finalizat deoare „Napoleon III nu a sprijinit până la capăt emiterea unei monede naționale românești, deoarece nu dorea să provoace o reacție ostilă a Imperiului Otoman„, se arată pe pagina BNR.

Leul – ales ca să-i facă concurență thalerului olandez de argint

Discuțiile au fost realuate în timpul domniei lui Carol I. Denumirea de leu s-a ales pe fondul popularității thalerului olandez care avea pe revers un leu ridicat pe două labe. Thalerul avea o largă circulație e teritoriul Principatelor datorită relațiilor comerciale dintre Imperiul Otoman și Vestul Europei

La jumătatea secolului al XVII-lea, notorietatea thalerului era atât de mare încât în spațiul balcanic acesta este confundat cu noțiunea de monedă. Cu toate că a ieșit din circulație în jurul anului 1750, talerul de argint intrase atât de bine în conștiința publică, încât românii au continuat să calculeze prețurile în această monedă. De aceea s-a decis ca leul să devină denumirea oficială a noii monede naționale românești.

Thalerul olandez

„Moneda va avea pe o parte armele țării și pe alta indicațiunea valoarei nominale și anul”, se arată în legea pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale din 22 aprilie / 4 mai 1867.

După promulgarea legii, s-au bătut monedele de aur de 5,10 și 20 de lei, monedele de argint de 50 de bani, 1 leu și 2 lei și monedele de cupru de 1, 2, 5 și 10 bani.

„Monedele de aur și de argint ale Franței, Belgiei, Italiei și Elveției fabricate după același sistem monetar se vor primi în țară în toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a țării”, se mai precizează în documentul promulgat în urmă cu un secol și jumătate.

Știrile economice de ultimă oră, de acum și pe Facebook, pe pagina Gândul Financiar