ANALIZĂ. Organizațiile de fermieri propun ca măsurile de interzicere a exporturilor de cereale să fie limitate în timp și aplicabile stocurilor din recolta 2019

Liderii Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă propun Executivului de la București ca măsurile de interzicere a exporturilor de cereale prin ordonanță militară să fie limitate în timp și aplicabile stocurilor din recolta 2019, în baza analizei Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), astfel încât să nu fie afectată securitatea alimentară a populației.

Potrivit unui amplu document de analiză transmis Gândul.ro, o altă propunere a membrilor Clubului este reprezentată de aplicabilitatea Ordonanței Militare nr. 8/2020 (OM8), astfel încât aceasta să nu privească recolta nouă din 2020, lăsând procesul de contractare traderi – fermieri să se desfășoare nealterat. Astfel, susține organizația de producători agricoli, va fi evitată influențarea negativă, artificială, a pieței cerealelor în România și pierderea de către țara noastră a unor contracte importante.

Nu în ultimul rând, organizația propune ca autoritățile să aibă în vedere impactul acestor măsuri și costurile suplimentare/adiacente acestora, precum și menținerea unora dintre aceste măsuri doar pe baza unei consultări reale și sistematice cu sectorul economic.

„Considerăm că este necesară o analiză economică amplă, care să identifice impactul imediat și pe termen mediu generat de restricționarea exportului de cereale, inclusiv în ceea ce privește menținerea competitivității producătorilor și a procesatorilor care ar fi afectați de o astfel de măsură”, susține sursa citată.

Fermierii cer un Grup de Analiză Operativă

Având în vedere consecințele asupra mai multor actori ai sectorului agricol, cu impact previzibil asupra stabilității și sustenabilității acestora, cei din Club propun crearea cu maximă celeritate de către MADR a unui Grup de Analiză Operativă (GAO) a evoluțiilor legate de valorificarea pe piață a cerealelor românești. La aceste întruniri ar urma să participe, alături de reprezentanții Ministerului, specialiști desemnați de asociații de producători, furnizori de servicii din agricultură, traderi de cereale.

Analizele rezultate din activitatea GAO să fie puse la dispoziția factorilor decidenți pentru securitatea și stabilitatea economică a țării, în vederea elaborării planurilor de acțiune anticipative în vederea gestionării riscurilor legate de valorificarea eficientă a producției cerealiere a României.

„Rugăm autoritățile să aibă în vedere că timpul este esențial și fiecare zi aduce pierderi iremediabile (și fără justificare obiectivă) unui întreg sector al economiei naționale”, afirmă liderii Clubului.

Analiză preliminară privind impactul măsurilor de interzicere a exporturilor de cereale asupra pieței și activității agricole în România

România produce anual circa 9-9,4 milioane tone grâu

Potrivit datelor vehiculate de liderii Clubului, consumul intern agregat, de grâu panificabil și grâu furajer, este de 3,1 milioane tone grâu. Lunar, materia-primă care are ca destinație consumul intern totalizează aproximativ 260.000 tone.

Potrivit analizei organizației, rezerva de stat a României este de aproximativ 300.000 tone grâu, cu obligativitatea reîmprospătării între 3-7 ani maxim (acest lucru se efectuează numai prin concomitență/se scoate din Rezerva de Stat doar după recoltă).

România este exportator net de grâu în destinații extracomunitare (Orientul Mijlociu, Nordul Africii)

Potrivit balanței comerciale actuale, totalul estimat al exportului anual de grâu este de 5,5 milioane tone grâu. Cei din Club își susțin afirmațiile pe baza analizei datelor istorice și a estimării pentru sezonul iulie 2019 – 15 iunie 2020.

Exportul de grâu (estimat) până în prezent este de aproximativ 4,2 – 4,4 milioane tone grâu (aprilie 2020), conform datelor statistice de la traderi de cereale, dar și pe baza analizei datelor istorice.

Stocurile de grâu ce rămân de la un sezon la altul (pe baza analizei datelor istorice) sunt între 300.000 – 700.000 tone de grâu, în funcție de volumul exporturilor. Stocurile estimate rămase în prezent la fermieri sunt de 600.000 tone grâu nevândute, planificate să se vândă parțial până la noua recoltă.

Caracterizarea pieței interne

Piața internă este caracterizată de o zonă spot. Aceasta este dictată de cererea și de oferta pe termen scurt. Astfel, nu pot fi achiziționate cantități ce asigură necesarul pentru un an întreg sau măcar pentru șase luni. Acest proces este definit ca flotabilitate și este generat de lipsa spațiilor de depozitare, de reluctanța la volatilitatea prețurilor cerealelor, de lipsa cash flow-ului în industrie (creșterea puilor, panificația, fermele de porci, fabricile furaje etc.), aceasta având un cash flow blocat în ceea ce produce, până la încasare.

Procesatorii de materie primă (grâu în această analiză) au capacitate logistică de transport a mărfurilor foarte redusă, ei rezumându-se în general la a cumpăra în paritatea CPT, adică livrat la unitatea de procesare/producție.

De asemenea, piața internă a României este o piață de credit. Procesatorul plătește fermierul cu termene de plată între 30-120 zile. Spre exemplu, fermele de pui plătesc la 90 de zile, justificând că ciclul lor reproductiv este situat la 42 zile, la care se adaugă fazele operaționale și încasarea târzie.

Același model de lucru se aplică și relației dintre fermierul vânzător de grâu și toată industria procesatoare, industria furajeră și a premix-urilor, fermele de porci și vite de carne și lapte.

Totodată, piața internă este una cu cerințe speciale în privința calității materiei prime. Foarte multe loturi de marfă sunt penalizate în preț și/sau refuzate. Aceste lucruri sunt unilateral introduse în contracte, fără a avea un mecanism real de negociere și verificare din partea fermierilor.

Piața exportului

Zona pieței de export generează în contrapartidă competiție în piață, prin alinierea la burse de mărfuri (Euronext, CBOT-Chicago Board of Trade), prețurile României fiind astfel aliniate la prețurile mondiale.

Piața exportului generează cash flow imediat în ferme, datorită facilităților de plată. Vorbim aici de Cash Against Documents (CAD) în 48 ore sau Certificat de depozit în fermă cu plata a 90% din contravaloarea mărfurilor.

Sunt condiții calitative mai relaxate, astfel că loturile de marfă sunt achiziționate ca și medie calitativă, în foarte multe cazuri trimit companii independente de survey pentru certificarea calității în ferme, cu instrumentarul fermei respective.

Operatorii au capacități logistice superioare, nu numai pentru transport, ci și facilități de depozitare (angajează flote mari de camioane, vagoane – cale ferată și barje/navigație, permanent la dispoziția traderilor).

Nu în ultimul rând, piața de export generează anual un flux de vânzări de circa 3,2 – 3,4 miliarde euro, fiind un contributor foarte important la PIB-ul României.

Impactul în ferme

Lipsa de opțiuni în ceea ce privește vânzarea mărfurilor, prin stoparea exporturilor extracomunitare, va genera pierderi financiare importante pentru fermieri, susțin analiștii Clubului. În plus, susțin aceștia, condițiile calitative superioare vor impacta negativ veniturile din contractele generate cu piața internă.

Termenele de plată de 30-120 zile (mai mari pe piața internă decât pe cea de export) vor dezechilibra balanța de venituri și cheltuieli la nivel de fermă, producând astfel pe lângă o decapitalizare evidentă (conform celor de mai sus) și depășirea scadențelor la inputuri, pierderea discount-urilor, rate depășite la credite/utilaje, greutăți foarte mari în retenția de personal și limitarea până la stopare a cheltuielilor curente în ferme.

Apar totodată costuri financiare și penalizări din partea creditorilor, iar riscul insolvenței fermelor se poate materializa rapid în condițiile menționate.

Fermierii care mai au în stoc cereale la această dată trebuie să elibereze urgent magaziile pentru a efectua dezinsecția pentru primirea noii recolte. Această dezinsecție a spațiilor de depozitare trebuie efectuată cu minim o lună de zile înainte, pentru a avea eficacitate tratamentul și a evita contaminarea noii recolte cu dăunătorii de depozit (pierderea calității însemnând pierderea mărfii).

Chiar și în condițiile interzicerii limitate în timp a exporturilor, potrivit OM8, logistica transportului din zona de Vest a României către Constanța (principalul hub de export) nu va permite livrarea produselor rămase pe stoc într-un timp scurt, conducând la blocaje pe spațiu de depozitare în zonă, în vederea primirii recoltei noi 2020.

Pentru fermierii mici, fără posibilitate de stocare, va fi o presiune foarte mare pe preț (vor câștiga din această pierdere intermediarii cu posibilități de depozitare).

În plus, producătorii agricoli nu pot face contractele pentru noua recoltă la un preț adecvat, deoarece nu își asumă nimeni contracte fără posibilitate de export.

Fermierii care încă au marfa nelivrată (deja contractată) nu pot încasa banii din cauza blocajului exportului, cu impact extrem negativ asupra capitalului de lucru în fermă.

Producătorilor agricoli care încă au marfă în stoc necontractată li se va oferi un preț mult prea mic, neacoperind costurile producției.

Imediat după emiterea OM8, prețul grâului la intern deja a manifestat tendință de scădere importantă, un exemplu în acest sens fiind contractarea de la 920-950 lei/tonă la 700-730 lei/tonă.

Impactul asupra exportatorilor (traderii de cereale)

Mărfurile achiziționate și stocate care sunt supuse suspendării în acest moment vor suferi devalorizări importante datorită apropierii de momentul recoltării când se șterge efectiv diferența de preț între recolta veche și recolta nouă, pierdere estimată de circa 20 euro/tonă.

Se vor constata, de asemenea, pierderi financiare identificate pentru exportatori. Acestea ar urma să fie cauzate de nelivrarea de mărfuri sau de clauza de wash-out (anularea contractului de export atrage după sine o penalizare plătită de trader cumpărătorului extern, de 15-20 euro /tonă grâu).

Mai mult, vor apărea plata despăgubirilor către armatori prin angajarea navelor de capacitate mare, costuri neplanficate de depozitare a mărfurilor blocate la export, costuri logistice din cauza angajării și a neonorării contractelor cu flote de autocamioane, transport pe calea ferată, barje (navigabil) – „Take-or-Pay”, dar și operarea și costurile cu angajații în terminalele portuare, precum și în silozurile interioare.

Totodată, vorbim de costuri financiare pentru exportatori, pentru mărfurile achiziționate (plătite la fermieri) și nelivrate (către cumpărătorul extern).

„Neîncasând, nu vor putea să returneze creditele la scadențe”, susțin specialiștii din Club.

Impact asupra poziției României pe piețele externe de grâu (extracomunitare)

România riscă foarte mult să piardă o poziție importantă, câștigată în foarte mulți ani, pe piețele internaționale, în particular pe piața extracomunitară, afirmă liderii Clubului.

Cota României de piață doar în destinația Egipt este de 18 % (aproximativ un milion tone grâu) din totalul furnizat către acest stat de țările din Bazinul Mării Negre. Concret, România livrează 1-1,2 milioane tone, Rusia: 4-4,3 milioane tone, iar Ucraina 500.000 tone.

Cele trei țări exportă în Egipt aproximativ șase milioane de tone de grâu, jumătate din ceea ce importă Egiptul de pe piețele externe anual.

Impact în industrii conexe

Terminalele portuare cu circa 200-250 de angajați nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține costurile minim opt terminale. Terminalele dunărene vor fi în aceeași situație de risc. Flotele de transport cu 30-200 unități de transport nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține costurile cu angajații, precum și cele de întreținere. Silozurile interne fără activitate nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține angajații, circa 15-30 angajați pe unitate. Nu în ultimul rând, companiile de certificare a calității nu vor mai avea venituri să își susțină cheltuielile cu angajații.

Impact pe piața națională

Lipsa competivității va genera o subapreciere a prețurilor mărfurilor, acestea urmând a fi achiziționate la un nivel de preț redus, prin absența mecanismelor de reglare generate de bursele de mărfuri (prin trader și exportatori), fără certitudinea că se va reflecta într-un preț mai redus pentru beneficiarul final (populația României).

Condițiile de calitate ridicate impuse de piața internă vor cauza penalizări contractuale aplicate fermierilor (vânzătorilor de cereale).

Există tendința ca termenele de plată către fermieri (în prezent termenele sunt de 30 – 120 de zile) să fie extinse până la dublarea acestor termene, generând astfel venituri suplimentare pentru procesatori, dar producând un impact negativ asupra cash flow-ului fermierilor (asupra capitalului de lucru din fermă).

Eventualele costuri în depozite terțe (ale fermierilor) vor fi diminuate, sau chiar șterse, în contextul actual (absența pieței externe) și vor fi convertite în venituri pentru procesatori.

Impactul financiar

Termenele de plată de 30-120 de zile vor conduce la un blocaj al capitalului de lucru al fermelor.

Se vor înregistra credite scadente neplătite ce vor genera dobânzi și penalizări în contul fermelor și ale industriilor conexe.

Contribuția la PIB-ul României a exportului se va diminua. Astfel, exportul generează circa 3,2 – 3,5 miliarde de Euro anual, pentru circa 17 – 18 milioane de tone de cereale exportate.

Măsuri luate de principalii competitori ai României (din Bazinul Mării Negre) pe piețe extracomunitare

În ceea ce privește Rusia, exporturile de grâu anuale ale acestui stat se cifrează în jurul a 38 – 40 milioane de tone. Până la această oră, Rusia a exportat cca 34,5 milioane de tone. Rusia a acordat o cotă maximă de export până la noua recoltă de șapte milioane de tone. Agregat cu ceea ce a exportat deja, Rusia va ajunge la 41,5 milioane de tone, deci peste media anuală de export.

Rusia a aplicat acest plafon din cauza devalorizării rublei cu 18 % în raport cu dolarul american, consecință a războiului țițeiului cu Arabia Saudită. În această situație, procesatorii ruși pentru piața internă nu mai sunt competitivi d.p.d.v. al conversiei valutare Rubla – USD și nicidecum din cauza protecției stocurilor.

România, pe de altă parte, este o țară net exportatoare de cereale, oleaginoase și produse rezultante (șroturi). Noi nu am atins potențialul de export cifrat pe anul 2019 – 2020 (estimat la 5.5 milioane tone grâu).

În fine, procesatorii interni au stocuri care le acoperă necesarul până la recolta nouă 2020 (bazat pe date istorice).

Sursă foto: Shutterstock/caracter ilustrativ