Cotidianul brtianic The Guardian face o analiză a situației culegătorilor de sparanghel români care au plecat în Germania în urma unui acord între Guvernul de la Berlin și cel de la București, în ciuda pandemiei de coronavirus.
Pentru că Germania ține enorm la cultura de sparanghel, dar are nevoie de lucrători sezonieri, a cerut țărilor din Europa de Est, înclusiv României, să facă excepții de la regulile stării de urgență și să îi lase pe cetățeni să participle la munca de recoltare.
Astfel, Costi Rogozanu, jurnalist şi Daniela Gabor, profesor de economie la UWE Bristol, sunt autorii articolului care aduce în prim-plan problema unei inegalități sociale între țările estice și vestice ale aceleiași Uniuni Europene.
„De ce migrația a milioane de oameni care intră și ies din carantină, pentru a desfășura o muncă esențială, dar subevaluată, nu o problemă europeană?”, se întreabă autorii articolului cu titlul, de asemenea interogativ „Sunt mai importante recoltele din Vestul Europei decât sănătatea muncitorilor din Est?”
„Sparanghelul alb este delicatesa lunii aprilie în nord-vestul Europei. În Germania, sparanghelul este considerat aurul alb și se organizează în fiecare an festivaluri pentru a-l celebra. Totuși, Germania are nevoie de 300.000 de muncitori sezonieri pentru a reuși să strângă întreaga cultură de sparanghel. În ultimii 10 ani cei mai mulți muncitori au venit din satele României, unde migrația sezonieră este una dintre cele mai importante surse de venit”, este contextul economic prezentat de autorii articolului.
Publicația britanciă prezintă modul în care, Guvernul german a reușit să-și salveze cultura de sparanghel cerând țărilor estice să trimită lucrători sezonieri:
„În această primăvară, cultura de sparnaghel se lovește de o mare problemă: izolarea României în contextul stării de urgență cauzată de pandemia de coronavirus. Poliția și armata patrulează pe străzi și amendează pe oricine nu are la el o declarație pe propria răspundere, sau o adeverință de la angajatori, sau medici. Se pare că aceste măsuri au protejat sistemul de sănătate românesc de un tsunami de cazuri de infectare. În ciuda numărului mare de muncitori migranţi români care se întorc din Spania şi Italia, exact din țările cele mai afectate de coronavirus din sudul Europei, procentul infecţiei cu noul coronavirus şi cel al mortalităţii în România sunt, în mare mare parte, ţinute sub control. Până când, au fost lansate cererile lanțului de aprovizionare cu sparanghel. Presat de lobby-urile germane pentru agricultură, Guvernul de la Berlin a cerut guvernului de la București să acorde o derogare de la izolarea naţională şi să asigure transporturi aeriene cu lucrători sezonieri”.
Guvernul român a fost de acord, recunoscând că nu are un sistem de asistență de venit pentru acest grup de lucrători, care sunt de obicei invizibili pentru mass-media, exceptând momentul în care sunt un obiect al disprețului lansat de clasa superioară. Așadar, sparanghelul a bătut pandemia, deși Germania a interzis anterior muncitorii străini, iar starea de urgență din România urma să fie prelungită cu încă o lună.
„Ceea ce a urmat a fost o epică debandadă cu mii de muncitori care s-au înghesuit pentru a se îmbarca la zboruri low-cost. Mulți și-au primit contractele pe aplicațiile de social media, alții au fost angajați de intermediari. Toți au ajuns înghesuiți înaceleași autobuze care mergeau noaptea spre aeropert. Imaginile care au urmat au fost șocante: o țară aflată în carantină strictă a privit mii de compatrioți ieșind din autobuze înghesuite într-un mic aeroport regional pentru a se îmbarca în avion. Având în vedere că mulți lucrători provin din Suceava, focarul de Covid-19 al României, nu putem decât să sperăm că acesta nu va fi un moment în care coronavirusul se va răspândi accelerat în Europa.
„Acest aranjament german, un acord între angajatorii germani şi guvernul federal pentru a aduce forță de muncă în sezonul sparanghelului, i-a inspirat şi pe cultivatorii din Marea Britanie şi Italia, unde recoltele de fructe şi legume de primăvară şi de vară sunt la un pas de colaps, din cauza lipsei de muncitori sezonieri. Astfel, au fost programate zboruri de la București la Marea Britanie, care vor duce săptămâna viitoare muncitoti sezonieri români la fermele britanice”.
Publicația britanică atrage atenția asupra tratamentelor umiilitoare cu care sunt primiți muncitorii estici, care nici măcar nu îndrăznesc să ceară o primă de pandemie, pentru că își pun viața în pericol.
„Se pare că, pe lângă un spate puternic, românii şi bulgarii trebuie, de asemenea, să fie disperaţi să muncească, deoarece nu îndrăznesc să ceară un spor sau o primă de pandemie, chiar dacă angajatorul le cere să muncească şi 12 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Pe durata contractului, muncitorii rămân la mila angajatorului, cel care poate organiza și întoarcerea în ţările de provenienţă ale acestor lucrători.
Sindicatele germane au denunţat pactul şi cer salarii decente, condiţii de muncă adecvate şi măsuri de protecţie împotriva coronavirusului. Dar, atunci când muncitorii români vor contacta virusul sau când le va ceda spatele din cauza muncii grele, serviciul de sănătate german nu va trebui să aibă grijă de ei. Angajatorii germani îi vor trimite înapoi acasă, înainte că cele 115 zile de scutire de la contribuţiile de securitate socială să expire. Povara tratamentelor va fi suportată de sistemul medical din România, acelaşi sistem care a pierdut doctori şi asistente medicale care au emigrat în Germania”, mai scriu cei doi autori în The Guardian.
Autorii amplifică situația inegalității sociale între estici și vestici:
„În multe feluri, tăietorii de sparanghel și culegătorii de salate reprezintă cea mai eficientă forță de muncă din Europa: ieftină, extrem de productivă, chiar dacă în momentul de față este un potențial pericol pentru sănătatea publică.
Economia politică din Europa a creat soldatul universal post-comunist, capabil să se transforme din muncitor agricol în îngrijitor, sau în lucrător în construcții pe măsură ce se schimbă anotimpul. Libertatea de circulație s-a transformat în migrație pentru supraviețuire.
De ce nu putem cere o Europă diferită și renegociem contractul social cu aceasta? De ce migrația a milioane de oameni care intră și ies din carantină și desfășoară o muncă esențială, dar subevaluată, nu o problemă europeană? Extinderea UE către est a oferit milioane de lucrători posibilitatea de a supraviețui. Dar nu este un dar generos.