ANALIZĂ ZF. Bilanțul economic al USL. Ce a promis și ce a făcut guvernul Ponta 2

La nici doi ani de la preluarea puterii (sfârșitul guvernului Ungureanu în aprilie 2012 în urma unei moțiuni de cenzură), iată că premierul Victor Ponta se pregătește să vină în fața Parlamentului cu o nouă formulă de guvernare – în fapt un guvern Ponta 3.

Problema nu este că o alianță făcută să dureze după cum s-a spus la început două cicluri de guvernare – opt ani adică – se rupe după doar un an și două luni (nu socotim primul guvern Ponta pentru că el nu a rezultat din alegeri). Ci că, din această nouă construcție, ar putea lipsi componenta liberală. Or, faptul că USL (Uniunea Social Liberală) este compus dintr-un partid social-democrat și unul liberal a condus spre un program de guvernare care conținea de toate. Și promisiuni de reducere a impozitelor, dar și cea de majorare a cheltuielilor sociale. Primul an de guvernare avea să dea câștig de cauză mai degrabă componentei social-demcrate a guvernării. Salariile bugetarilor au fost reîntregite, iar, din 2014, pensiile au fost indexate cu rata inflației, cum cere legea, profesorilor cu salarii mici le-au fost dați bani în plus, medicilor rezidenți o bursă de 160 de euro care să le mai crească veniturile. Anul trecut ponderea salariilor bugetarilor în PIB a ajuns la 7,4% față de 6,9% în 2012 pentru că volumul cheltuielilor cu salariile a crescut cu 13%. Dar aceste majorări de cheltuieli sociale s-au făcut nu cu restrângerea altor cheltuieli, cum s-a spus în programul de guvernare (în loc să fie restrânse cu 50% cheltuielile cu bunurile și serviciile au crescut cu 12% în 2013, la 6,2% din PIB, cu 0,3% mai mult decât în 2012), ci cu majorarea unor taxe. Trei valuri de majorări de taxe au fost până acum – două în 2013 și una de la începutul acestui an. Or, programul de guvernare nu vorbea despre majorări de taxe, eventual de o lărgire a bazei de impozitare. TVA redus la produsele de panificație a fost singurul aspect care a privit o reducere a poverii fiscale. Promisiunea reducerii CAS la angajator cu 5%, prevăzută în programul de guvernare, a rămas la stadiul de promisiune. Ea urma să fie operată din vară, dar va mai fi operată, acum că liberalii își pun pe masă demisia din guvern, iar aceștia au fost cei mai vocali în susținerea ei?

De fapt, un guvern fără liberali pune chiar această problemă – spre ce se orientează/reorientează programul de guvernare și acțiunea administrativă. Pentru că, fără a cântări dacă este mai bine o politică liberală sau una social-democrată, fără a judeca dacă este mai bine o cotă unică de impozitare sau una progresivă, devine esențial ca o măsură sau alta să fie anunțate și pregătite din timp. Dovadă sunt frământările pe care le-au adus mediului de afaceri noile taxe impuse de la începutul acestui an și anunțate peste noapte – taxa pe stâlp și noua acciză de 7 eurocenți. Iată că unele măsuri anulează și deciziile bune – exemplu este prăbușirea interesului pentru Nuclear­electrica abia scoasă pe bursă, după introducerea noii taxe pe stâlp.

Premierul Victor Ponta susține că se așteaptă să fie sprijinit în guvern de toți reprezentanții USL pentru că, afirmă el, va continua politicile aprobate în USL. Dar premierul social-democrat este adeptul cotei progresive de impozitare. Programul USL prevedea pentru venitul salarial o impozitare în trepte – 16%, 12% și 8% – pentru că doar așa au acceptat liberalii să renunțe la cota unică de 16%. Însă, în toamnă, premierul voia o cotă de 22%, 20% și 18%. Acum nu mai au presiunea liberalilor în spate și rămâne de văzut cum va proceda guvernul Ponta 3 – va merge pe programul de guvernare sau pe dorința premierului.

Iată cum o schimbare care aparent nu ar modifica mai nimic poate fi în măsură să schimbe cu totul sensul unei guvernări. În alegeri partidele își fac programe și lansează oferte de guvernare pentru ca oamenii să știe la ce să se aștepte în următorii patru ani, în cazul în care partidul X ajunge să guverneze. Este confuză și contraproductivă schimbarea politicilor de guvernare în timpul guvernării pentru că, oricât s-ar crede că oamenii votează emoțional, votul merge și spre programe și politici.

Judecând performanțele guvernului Ponta 2, sunt prea puține lucruri realizate din ce s-a promis ca politică generală, tocmai pentru că viața acestui guvern se arată acum a fi scurtă. Dar dacă la nivel de politici fiscale judecăm că intenția de reducere a poverii taxelor nu s-a realizat, dar s-a realizat în parte cea a creșterii veniturilor mici cu ajutorul altor taxe, rezultă că acest guvern a rămas înțepenit în pragul marilor promisiuni, iar acestea sunt chiar promisiunile liberale.

Care este situația la Ministerul Economiei

Ministerul Economiei are în actuala conjuncture o situație grea, pentru că are pe cap multe găuri negre. A fost împărțit în ultimul an între liberali și social-democrați (cu preluarea companiilor din energie de către Departamentul Energiei condus de Constantin Niță).

Doi  miniștri liberali s-au perindat pe la conducerea lui în guvernul Ponta 2 – Varujan Vosganian și Andrei Gerea. Chiar dacă țin de Departamentul Energiei, marile companii tot la Ministerul Economiei sunt practice – indiferent că vorbim doar despre cele în care statul este acționar majoritar precum Romgaz, Transgaz, Petrotrans, Termoelectrica, complexele energetice Oltenia și Hunedoara, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica, CN Huilei, SNLO, CN Uraniului, Minvest, AN Apele Minerale, Salrom, SN Cărbunelui, Cupru Min, RA Activități Nucleare.

O parte urma să fie privatizate sau listate pe piața de capital, dar puține s-au făcut. De pildă, Gerea a susținut că prioritatea sa este privatizarea Oltchim, dar nu a apucat să-și ducă promisiunea la capăt. De asemenea, vânzarea concentratului de cupru al Cupru Min a eșuat anul trecut, cele două companii interesate, Trafigura (Singapore) și Yildirim (Turcia), nedepunând oferte.

Au fost însă și câteva succese în guvernul Ponta 2, în cazul listărilor.

În noiembrie 2013 a avut loc cea mai mare listare din ultimul deceniu, cea a Romgaz, prin care statul a vândut 15% din companie pentru 391 milioane de euro. IPO-ul Romgaz a fost cea mai mare ofertă de acțiuni adresată publicului larg.

Nuclearelectrica a ieșit și ea pe bursă, dar acțiunile sale s-au prăbușit după introducerea taxei pe stâlp.

Hidroelectrica, după ieșirea din insolvență, a raportat anul trecut un profit substanțial de 200 mil. euro, iar mult amânata sa listare este așteptată cu un interes major.

În ce situație se află Ministerul Finanțelor

La plecarea din minister Daniel Chițoiu a făcut o lungă listă de „realizări” ale scurtului său mandat. Un material publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor vorbește despre faptul că ministrul demisionar a stimulat prin măsuri fiscale mediul de afaceri și a asigurat  stabilitatea  macroeconomică în vederea adoptării măsurilor de relaxare fiscală.

Doar că relaxarea fiscală nu a venit, ci dimpotrivă. Trei valuri de noi taxe au fost adoptate în mandatul lui Daniel Chițoiu, iar despre majorări de taxe nu era vorba în programul de guvernare. În ciuda majorării taxelor, încasările la buget nu au crescut în 2013, ci chiar au scăzut ca pondere în PIB.

Ministerul Finanțelor spune că în mandatul lui Chițoiu a fost rescris Codul fiscal și au fost unificate actele normative din domeniul fiscal, o premieră în ultimii 24 de ani. Dar procesul nu este încheiat; documentul trebuie aprobat de Parlament.

Ministrul se mai laudă cu reducerea TVA la produsele de panificație, de la 24% la 9%. Dar aceasta este singura măsură de reducere a fiscalității și nici nu-i cunoaștem efectul la 7 luni de la introducerea ei.

Dintre măsurile de relaxare fiscală și dezvoltare economică așteptate, scăderea CAS cu 5 puncte procentuale și neimpozitarea profitului reinvestit rămân promsiuni.

În ciuda faptului că fostul ministru își atribuie nenumărate merite, este mult mai probabil ca el să rămână în amintire ca o persoană mai mult decât discretă.

În tot timpul în care a ocupat funcția de ministru de finanțe nu a făcut conferințe de presă la minister, vorbind doar, uneori, la guvern. Stabilitatea și predictibilitatea politicii fiscale au rămas subiecte sensibile în mandatul lui Chițoiu. Pe de altă parte, trebuie admis că în mandatul său deficitul bugetar a fost ținut sub control, dar cu prețul sacrificării investițiilor (-7% în 2013).