Familiile europene se clasează pe primul loc în acest top cu 2.600 de miliarde localizate în state în care fiscalitatea slabă cooperează cu opacitatea financiară, afirmă francezul Gabriel Zucman, profesor asistent la London School of Economics.
În urma lor, contribuablilii asiatici (1.300 miliarde) se distanțează puțin de cei americani (1.200 miliarde), urmați de persoane particulare din țările Golfului Persic (700 de miliarde), afirmă Zucman, autor și al ‘Bogăției ascunse a națiunilor. Anchetă asupra paradisurilor fiscale’ (2013).
Studiul nu ține cont decât de activele financiare, nu și de bunurile mobile și imobiliare, care pot fi de asemenea ascunse serviciilor fiscale naționale.
‘Dacă pare clar că averea deținută offshore este în creștere, principala incertitudine ține de partea care relevă evaziunea fiscală’, indică Zucman, potrivit căruia unii contribuabili declară ‘în stare bună și oficială’ conturile lor în Elveția sau în Insulele Caiman.
Ținând seama de această incertitudine, Zacman estimează la ‘190 de miliarde’ de dolari anual pierderea veniturilor fiscale sustrase statelor, în profitul ‘cvasiexclusiv’ al contribuabililor cei mai bogați.
Studiul său arată, de asemenea, că multinaționalele americane utilizează tot mai mult paradisuri fiscale pentru a se sustrage impozitării. În 2013, 55 % din veniturile lor realizate în străinătate erau localizate în aceste jurisdicții, în special în Luxemburg și Singapore, față de mai puțin de 20 % în urmă cu 30 de ani.
Acest studiu apare într-un moment în care polemica asupra optimizării fiscale a marilor întreprinderi a căpătat amploare o dată cu dezvăluirile din scandalul ‘LuxLeaks’ despre rolul de placă turnantă jucat de Luxemburg.