Băncile, la TERAPIE INTENSIVĂ. O cincime dintre salariații lor și din sucursale au dispărut, iar sistemul a revenit pe pierdere

Sectorul bancar, care finanțează în proporție de 90% economia, continuă să stea la „terapie intensivă” și după șase ani de criză din cauză că nu s-a restructurat la timp, motiv pentru care are în continuare costuri mari și venituri în scădere, se arată într-o analiză realizată de Ziarul Financiar.

Costurile administrative ale băncilor, de la salariile angajaților până la chiriile pentru sediile unităților teritoriale, se regăsesc în dobânzile creditelor, care deși s-au diminuat sunt încă la un nivel ridicat comparativ cu dobânda de politică monetară, ajustată la 2,75%.

Băncile nu au reușit să digere impactul declinului economic, fiind mai mult pe pierdere decât pe profit.

În anii de criză unul din cinci credite a ajuns să fie neperformant. Iar sectorul bancar s-a îndepărtat de rolul de asigurare a intermedierii financiare prin acordarea de credite, ponderea activelor nete bancare în PIB intrând sub pragul de 60% pentru prima dată din anul 2007.

Iar criza din sectorul bancar nu a rămas fără urmări nici la nivel de top management, doar patru dintre cele mai mari zece bănci locale trecând prin anii de criză cu același director executiv, în timp ce restul au schimbat doi sau chiar trei șefi în ultimul an.

Infrastructura industriei bancare a atins apogeul în 2008, când rețelele teritoriale au ajuns la un record de 6.552 de sucursale și agenții, în care lucrau peste 71.600 de angajați cu un salariu mediu net de circa 3.000 de lei, conform datelor BNR. După șase ani de la începutul crizei economice au dispărut o cincime din posturi și din unități, adică 13.637 de salariați au plecat din sistem și 1.215 unități au fost închise.

La finele lunii septembrie, numărul sucursalelor și agențiilor bancare ajungea la 5.337 de unități, iar numărul angajaților din sistemul bancar totaliza 57.985 de persoane.

În primele nouă luni din acest an numărul sucursalelor și agențiilor s-a redus cu 155 de unități, iar din sistemul bancar au plecat 627 de oameni.

Ritmul de restructurare a rețelelor a încetinit anul trecut și în 2014, după o abordare mai agresivă în anul 2012, când peste 300 de sucursale și agenții fuseseră închise.

Anii de criză nu au adus o corecție importantă a nivelului salariilor din bănci, între 2009 și 2013 salariul mediu net la nivelul lunii decembrie oscilând în intervalul 3.700 de lei și 4.000 de lei. În septembrie 2014 salariul mediu net în bănci a coborât spre 3.500 de lei.

Letargia care a marcat economia în anii de criză s-a reflectat în situația sistemului bancar în care rata creditelor neperformante a depășit chiar și pragul de 20%. Cu toate că situația macroeconomică s-a îmbunătățit, creditarea a avut o senzitivitate scăzută, rămânând în ultimul an în teritoriul negativ. Iar ponderea activelor nete bancare în PIB a scăzut până la nivelul din 2007, sistemul bancar întorcându-se în timp, înainte de nivelul de dinaintea aderării la Uniunea Europeană.

Bancherii au amintit frecvent în ultimii ani eforturile realizate pentru scăderea costurilor. Dar rămâne întrebarea dacă rețelele băncilor s-au ajustat pe măsura ajustării businessului lor cu clienții și dacă se poate vorbi despre eficiență sau nu.

În 2011 chiar oficiali din BNR spuneau că procesul de restructurare la nivelul sistemului bancar nu a fost atât de intens precum așteptările BNR, iar banca centrală a fost nevoită să ceară unor bănci închiderea acelor unități din țară care le aduceau pierderi majore.

Într-o industrie care își caută direcția, bancherii rămân reticenți să își asume riscuri și să dea credite, punând în discuție chiar filosofia acestui business.

În timp ce împrumuturile în monedă națională au dat în acest an semne de redresare, grație scăderii dobânzilor, cele în valută și-au continuat scăderea, astfel că în termeni anuali creditarea totală a rămas în teritoriul negativ până la sfârșitul verii. Stocul de credite a scăzut spre 48 miliarde de euro.

Criza economică și nivelul ridicat al NPL-urilor au lovit puternic profitabilitatea sistemului bancar, care a acumulat trei ani la rând pierderi, respectiv în 2010, 2011 și 2012. Anul trecut, în care economia a făcut un salt de 3,5%, a adus și primele semnale de refacere a profitabilității, însă revigorarea a fost anemică, profitul la nivelul întregului sistem bancar fiind de doar 49 milioane lei. În perioada 2010-2012 sistemul bancar a fost pe pierdere, circa 3,6 miliarde lei cumulat, în condițiile în care o cincime dintre credite au devenit neperformante.

Efortul de scoatere în afara bilanțurilor a creditelor neperformante și celelalte măsuri de provizionare legate de curățenia generală din sistemul bancar în pregătirea exercițiului de evaluare a calității activelor de anul viitor au făcut ca acest an să fie dificil pentru bănci.

Sistemul bancar urmează să înregistreze la sfârșitul anului o pierdere de peste două miliarde de lei, potrivit estimărilor lui Nicolae Cinteză, directorul Direcției Supraveghere din BNR. La sfârșitul primului trimestru, sistemul bancar avea un profit de 597 milioane lei, care s-a diminuat la 209 milioane lei la jumătatea anului, iar la sfârșitul lunii septembrie a revenit pe pierdere. „La 30 septembrie sistemul bancar a avut o pierdere de 1,6 miliarde lei. Era normal. Provizioanele masive înregistrate în trimestrul al treilea au condus la această pierdere. Și mai urmează. Atunci când s-a vehiculat cifra de peste 2 miliarde lei nu aveam încă cifrele comunicate de auditori în urma reevaluării colateralelor. Dar cred că pierderea va depăși lejer 2 miliarde de lei la sfârșitul anului”, a declarat Cinteză.

Profitabilitatea băncilor a fost afectată de creșterea puternică a cheltuielilor cu provizioanele făcute în contul creditelor care au înregistrat probleme la plata ratelor.

La sfârșitul lunii septembrie, sistemul bancar a ajuns la o rată a creditelor neperformante de 15,3%, în scădere față de la vârful de 22,3% înregistrat în aprilie. Din rata totală a împrumuturilor neperformante, de 15,3%, mai mult de jumătate, respectiv 56,8%, reprezintă neperformante aferente unor firme aflate în insolvență.

Nota de plată a curățeniei sistemului bancar după anii de criză se anunță costisitoare fiind de așteptat ca bănci cu rate mari ale creditelor neperformante să înregistreze pierderi și să aibă nevoie eventual de capital suplimentar.

Rămân multe întrebări legate de perioada de boom. În anii care au precedat criza, expansiunea creditului a contribuit la rate înalte de creștere economică, generând și vulnerabilități economiilor, după cum au repetat analiștii. Trei sferturi din stocul de credite neperformante au fost acordate în anii 2007 și 2008, conform statisticilor BNR. Creditele în valută – vândute de bancheri în condiții relaxate în perioada de boom, când primeau finanțare ieftină de la băncile-mamă din străinătate – au cea mai mare rată de neperformanță. Totodată, neperformanța ridicată din sectorul IMM-urilor a fost generată și de valul de insolvențe din economie din ultimii ani.

Dacă în anii de criză, când creșterea economică lipsea, activele bancare au crescut, în 2013 și în acest an – când economia a dat semne de redresare -activele au început să scadă. Activele totale administrate de bănci însumau 351,4 miliarde lei (circa 80 miliarde euro) la sfârșitul lunii septembrie, fiind în scădere cu echivalentul a 108,1 miliarde lei față de sfârșitul anului trecut, potrivit datelor BNR. 2013 a fost primul an din perioada de criză în care activele sistemului bancar au scăzut în termeni nominali în condițiile în care activitatea de creditare s-a prăbușit anul trecut.

Bancherii spun că nu se poate vorbi de o reluare serioasă a creditării înainte de curățarea bilanțurilor, tocmai acesta fiind și motivul pentru care banca centrală forțează acum curățarea rapidă a bilanțurilor. Deocamdată, băncile spun că nu se vede nici cerere foarte mare de credite din partea companiilor.

Acționarii străini ai băncilor locale au adus capital suplimentar în sistem în ultimii ani pentru a acoperi pierderile generate de cheltuielile cu provizioanele pentru credite neperformante, dar în ultima perioadă injecțiile de capital s-au domolit.

Scăderea continuă a creditării din ultimii ani și creșterea constantă a depozitelor au făcut ca în prezent economiile clienților să acopere în totalitate portofoliile de credite, în condițiile în care în perioada de boom economic liniile de finanțare de la băncile-mamă constituiau un sprijin real pentru afacerile subsidiarelor locale

Băncile deținute de străini, care controlează 80% din active și care și-au făcut loc pe piață pornind de la premisa că sistemul bancar și economia nu se pot dezvolta fără bani din afară, au ajuns practic să ruleze aproape numai fonduri locale, după ce au pierdut o treime din liniile din finanțare de la băncile-mamă în cinci ani, iar portofoliile de credite au fost egalizate de depozitele de la clientelă.

Ponderea activelor nete bancare în PIB a intrat sub pragul de 60% pentru prima dată din 2007, marcând o întoarcere în timp a industriei financiare locale. Ajustarea bilanțurilor băncilor a împins sectorul chiar la stadiul de dinaintea aderării României la Uniunea Europeană, când handicapul față de piețele dezvoltate era extrem de mare. În anii de criză, ponderea activelor bancare în PIB a scăzut cu aproape zece puncte procentuale, de la aproape 70%, în condițiile în care de-abia anul acesta ar urma să fie recuperată pierderea de PIB provocată de recesiunea din 2009 – 2010.

Supraviețuitorii crizei

Doar patru dintre cele mai mari zece bănci locale au traversat perioada de criză cu același director executiv, în timp ce restul au schimbat doi sau chiar trei șefi în ultimul an. Recordul schimbărilor de șefi este deținut de Bancpost, care a ajuns la un număr de șase directori executivi în ultimii șase ani.

Cea mai recentă schimbare a fost operată în această toamnă, când vicepreședintele pe retail George Georgakopoulos l-a înlocuit în funcția de CEO pe Anthony Hassiotis. BRD și Volksbank au traversat criza cu câte trei șefi, iar BCR, Banca Transilvania și ING Bank cu câte doi.

Băncile care au rămas cu același director general, ceea ce a însemnat implicit prelungirea mandatelor, sunt Raiffeisen, CEC Bank, UniCredit Țiriac și Alpha. Cel mai longeviv CEO al unei bănci locale este olandezul Steven van Groningen, aflat de 12 ani la conducerea Raiffeisen.

Puțini șefi de bancă au reușit să supraviețuiască crizei în condițiile unui sistem bancar cu pierderi de sute de milioane de euro și cu un portofoliu de credite neperformante reprezentând o cincime din împrumuturile acordate.