Când va face Chevron PRIMUL FORAJ la Pungești. PLANUL americanilor privind gazele de șist din România

Protestele din ultimele luni față de explorarea și exploatarea gazelor de șist nu fac Chevron să renunțe. Compania americană plănuiește să finalizeze, în două luni, instalarea primei sonde la Pungești (Vaslui), și să înceapă forările la adâncimi cuprinse între doi și patru kilometri, reiese din informațiile furnizate gândul de reprezentanții Chevron.

După ce au încercat să blocheze accesul utilajelor Chevron pe terenul concesionat de companie la Pungești, sâmbătă, aproximativ 400 de protestatari au doborât gardurile care împrejmuiau proprietatea în încercarea de a bloca activitatea americanilor. Chevron a anunțat că își suspedă lucrările, pentru ca după numai o zi să anunțe reluarea acestora, precizând că intenționează „să realizeze exclusiv activități de explorare, folosind tehnologii convenționale”.

Rezervele de gaze de șist ale României sunt estimate la 1.444 miliarde metri cubi, ceea ce înseamnă că, pe baza unui consum mediu anual de 14 miliarde metri cubi, pot asigura autonomia țării timp de 100 de ani, se arată într-un un studiu al Agenției americane pentru informații din sectorul energiei (EIA). România ocupă locul al treilea în UE în funcție de rezervele de gaze de șist , după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) și Franța (3.879 miliarde metri cubi). Europa în total, exceptând Rusia și Ucraina, ar deține rezerve de gaze de șist de 13.308 miliarde metri cubi, susține EIA.

Chevron are concesionate perimetre, în suprafață totală de 9.050 kilometri pătrați, în județele Vaslui și Constanța.

„Avem aprobare pentru o singura sondă de explorare în blocul Bârlad, care poate fi mutată în 3 locații„

Din datele furnizate gândul de Chevron reiese că în aproximativ două luni vor putea începe activitățile de explorare propriu-zisă la Pungești.

„În general, construirea platformei folosind utilaje standard de îndepărtare a pământului durează aproximativ o lună. Pentru a proteja terenul, sub fiecare platformă poate fi instalată o căptușeală impermeabilă care are rol de barieră. După ce platforma sondei a fost instalată, este instalată sonda, etapă ce durează aproximativ o lună”, se arată în răspunsul primit de gândul de la reprezentanții Chevron.

La întrebarea gândul în ce loc, după Pungești, va fi instalată următoarea sondă, reprezentanții Chevron România au declarat că este prematur să se pronunțe. 

„Selectăm locațiile sondelor pentru forajul de explorare pe baza mai multor factori, inclusiv a rezultatelor prospectării seismice și a evaluărilor de mediu. Este prematur să estimam acum care va fi următoarea locație selectată.  Avem aprobare pentru o singura sondă de explorare în blocul Bârlad, care poate fi mutată în 3 locații”, se arată în răspunsul reprezentanților Chevron România.

„După obținerea unei mostre de rocă, va fi un proiect-pilot în care stratul de rocă va fi fracturat hidraulic pentru a vedea dacă proiectul comercial este fezabil”

Pe de altă parte, Chevron a precizat că va folosi „tehnologii convenționale” în activitatea de explorare – fază care va dura între 3 și 5 ani – dar a admis că pentru a vedea dacă zăcământul este comercial stratul de rocă va fi fracturat hidraulic.

„După obținerea unei mostre de rocă, va fi un proiect- pilot în care stratul de rocă va fi fracturat hidraulic pentru a vedea dacă proiectul comercial este fezabil”, a spus managerul Chevron România, Tom Holst, într-o intervenție la postul public. El a subliniat în mai multe rânduri că tehnologiile folosite sunt sigure și că au fost folosite în România de 50 de ani.

„Fracturarea hidraulică s-a folosit în România de ani de zile. Dacă ar exista aceste efecte negative, aceste efecte negative ar fi ieșit la iveală de 50 de ani în România”, crede managerul Tom Holst.

El a fost însă contrazis de geologul Georgeta Ionescu, membru fondator al Societății Geologice a României.

„Americanii o folosesc (fracturarea hidraulică n.n.) din anul 2000 la scara economică. Dacă românii ar fi făcut fracturare hidraulică în România nu mai aveau nevoie să concesioneze companiilor străine”, a spus Ionescu, care a precizat care sunt diferențele dintre tehnologiile folosite la zăcămintele convenționale de gaze, comparativ cu cele ce se utilizează pentru gazele de șist.

„La zăcămintele convenționale s-au folosit presiuni de  maximum 100 atmosfere. La zăcămintele neconvenționale discutăm de presiuni de 1.000 de atmostere. Fluidul de fracturare era de sute de metri cubi (la zacămintele convenționale), acum se discută de zeci de mii de metri cubi de fluid de fracturare”, spune Ionescu, adăugând că în SUA la fracturarea hidraulică se folosesc până la 700 de substanțe în lichidul de fracturare, unele dintre ele fiind considerate cancerigene.

În replică, Tom Holst a spus că Chevron va publica „în mod voluntar” compozitia fluidului folosit în fracturarea hidraulică. El a declarat că fluidul de fracturare hidraulică va conține 99,5% apă și nisip. Managerul Chevron a explicat că în fluidul de fracturare vor fi patru aditivi, între care a enumerat guma de guar și un reductor de vâscozitate.

Radu Dudău, președinte Romanian Energy Center, prezent și el la postul public de televiziune, a explicat și el diferența dintre cele două tehnologii.

„În România, din anii ’70 se utilizează metoda fracturării hidraulice pentru zăcăminte convenționale, utilizând debite de apă și presiuni la forare mai mici. Noutatea în exploatarea gazului de șist este combinația dintre fracturarea hidraulică și această nouă tehnologie a forajului orizontal. Se pătrunde la adâncimi mult mai mari, este un strat de rocă, de grosime de sute de metri întins pe mulți metri pătrați. Se forează orizontal. Se injectează lichid la foarte mare presiune”, a explicat Radu Dudău.

Întrebat de ce autoritățile din România se îndreaptă către gazele de șist, Dudău a făcut referire la epuizarea resurselor naturale și riscul creșterii dependenței de importuri.

„România are rezerve și de gaze naturale și de țiței în zăcăminte convenționale mature. Însă rata lor de epuizare este foarte rapidă. În câțiva ani am pierdut o cantitate importantă. La actuala rată de exploatare, dacă noi nu venim cu noi surse, în câțiva ani de zile dependența de importuri de gaze naturale o să crească de la 20% acum la 60%, iar in 20 de ani probabil că nu vom mai rămâne cu nimic”, a explicat el de ce este important ca România „să își joace șansele”.

În opinia lui Dudău, România are două șanse: gazele din platoul continental al Mării Negre și gazul de șist.

Ce resurse de gaze naturale mai are România

Rezervele naționale de gaze naturale sunt în continuă scădere, potrivit estimărilor Agenției Naționale pentru Resurse Minerale(ANRM). 

Potrivit unui studiu al BP realizat în acest an, rezervele de gaze naturale mai ajung pentru o perioadă de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru 19 ani, iar cele de cărbune, timp de 9 ani, în actualele condiții de producție

Spre comparație, Polonia are rezerve de gaze naturale estimate să îi ajungă timp de 28,3 ani, Norvegia pentru 18,2 ani, iar Germania pentru 6,1 ani. Arabia Saudită are rezerve pentru încă 80 de ani, în ritmul actual de producție, relevă studiul citat.

Cât timp ajung rezervele estimate de gaze naturale 

Polonia – 28,3 ani
Norvegia – 18,2 ani
Olanda  – 16,3 ani
Romania – 9,3 ani
Italia  – 7 ani
Germania  – 6,1 ani
Marea Britanie  – 6 ani
Danemarca – 5,9 ani

Arabia Saudită  – 80,1 ani
Kazakhstan  – 65,6 ani
Azerbaidjan – 57,1 ani
Federatia Rusă – 55,6 ani
Ucraina – 34,6 ani
Uzbekistan  – 19,7 ani
Canada – 12,7 ani
SUA – 12,5 ani

Sursa studiu BP

Alexandru Pătruți, fost președinte al ANRM, este de părere că singura soluție pentru România o reprezintă descoperirea de noi resurse de gaze naturale.

„Dacă ne limităm la exploatarea rezervelor omologate de gaze naturale pe care le avem, probabil că nu le vom termina în 10 ani, dar acestea vor descrește foarte repede, de la an la an. Singura soluție este descoperirea de noi rezerve. Exploatarea de gaze naturale s-a făcut la nivel relativ constant în ultimii ani datorită aplicării unor tehnologii noi la vechile sonde”, a declarat pentru gândul Alexandru Pătruți, fost președinte al ANRM.

Rezervele de gaze naturale ale României au scăzut de la 0,5 trilioane de metri cubi (500 miliarde de metri cubi) la sfârșitul anului 1992, la 0,3 trilioane de metri cubi la sfârșitul anului 2002 și la 0,1 trilioane metri cubi la finele anului 2012, relevă studiul BP.

Producția de gaze naturale din România

Producția de gaze naturale a României a scăzut în ultimii 10 ani cu 17%, de la 13,2 miliarde metri cubi în 2002, la 10,9 miliarde metri cubi în 2012.

Evoluția producției de gaze naturale în România
(miliarde mc)

2002 – 13,2
2005 – 12,4
2007 – 11,5
2009 – 11,3
2010- 10,9
2011 – 10,9
2012 – 10,9

sursa studiu BP

În 2014 producția internă de gaze naturale este estimată la 10,6 miliarde de mc, același volum fiind preconizat și în 2015, conform estimării autorității de reglementare în domeniu, menționate în Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 actualizată pentru perioada 2011-2020.

Consumul de gaze naturale din România

În ultimii 10 ani, consumul de gaze naturale în România a scăzut cu 21%.

„În ceea ce privește consumul de gaze naturale, este de așteptat ca acesta să crească ușor până în anul 2015. După anul 2015 raportul între importuri și producția internă se va inversa, pe fondul epuizării treptate a rezervelor interne de gaze naturale”, se arată în Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 actualizată pentru perioada 2011-2020.

Evoluția consumului de gaze naturale (miliarde mc)

2002 – 17,2
2005 – 17,6
2007 – 16,1
2009 – 13,3
2010 – 13,6
2011 – 13,9
2012 – 13,5

sursa studiu BP

În România, gazele naturale sunt produse în proporție de 98% de două companii, Romgaz și Petrom în timp ce restul de 2% este reprezentat de alte companii. Aproximativ 62,5% din totalul producției naționale este extrasă pe teritoriul județului Mureș. 

Rezerve de gaze naturale la nivel mondial

Rezervele de gaze naturale la nivel mondial la finele anului 2012 erau estimate la 187,3 trilioane metri cubi, suficiente pentru a acoperi 55,7 de ani de producție la nivel mondial.

Rezervele dovedite de gaze naturale la nivel mondial au scăzut la finele lui 2012 cu 0,3% față de finele anului 2011.

Consumul de gaze naturale la nivel mondial a crescut cu 2,2%, puțin sub pragul istoric de 2,7%. Cea mai mare creștere a consumului s-a înregistrat în China (9,9%) și Japonia (10,3%). Scăderi ale consumului s-au inregistrat în UE (-2,3%) și țările din fosta Uniune Sovietică (-2,6%).

Producția de gaze naturale la nivel mondial a crescut cu 1,9%. Cea mai mare creștere în volum a producției de gaze au avut-o Statele Unite ale Americii, cu 4,7%, care rămân cel mai mare producător mondial de gaze naturale. Norvegia, Qatar și Arabia Saudită au avut, de asemenea, creșteri semnificative de producție în 2012. În schimb, Federația Rusă a avut cea mai mare scădere în volum, de 2,7%, la nivel mondial.

Totalul producției de gaze naturale în lume în 2012 a fost de 3.363,9 miliarde metri cubi.