Un număr de 22 de state din UE au stabilit, prin legislație, un salariu minim la nivel național.
„Aproape toate statele incluse în studiu au o formă de salariu minim, dar aspectele specifice variază foarte mult de la un stat la altul. În unele state, cum e România, există un salariu minim unic la nivel național, iar altele au mai multe niveluri de salariu minim, care depind de factori precum industria în care activează angajatorul, funcția deținută de angajat, vârsta acestuia, sau de alte criterii. În aceste cazuri, salariile minime sunt stabilite adesea în baza unor contracte colective de muncă”, a spus Mădălina Racovițan, Partener și Coordonator al Diviziei People Services din cadrul KPMG în România.
Ea a mai spus că, și în cele mai simple cazuri, atunci când legislația definește un salariu minim unic la nivel național, pot exista o serie de complicații, mai ales pentru angajatorii care detașează personal în acel stat.
„De exemplu, ce se consideră a fi parte a salariului minim? Dacă angajatorul suportă costurile de cazare pe perioada detașării, acestea pot fi luate în calcul la determinarea încadrării în nivelul salariului minim? De multe ori, modul de definire a salariului minim variază semnificativ de la un stat la altul. Mai mult decât atât, dacă este necesară o suplimentare a salariului din statul de origine pentru a îndeplini cerințele de salariu minim în statul gazdă, sub ce formă se poate face? Poate fi o soluție creșterea salariului de bază în statul de origine, sau ar putea o asemenea creștere să genereze probleme la întoarcerea salariatului din detașare, când se va impune o reducere a salariului?”, a mai spus Racovițan.