Interviu exclusiv. Ramona Popeț, designer vestimentar, drumul de la tricoul alb la creații de top: „Hainele au devenit cartea noastră de vizită. Cu cât logo-ul este mai la vedere, cu atât mai mult ne împiedică să fim descoperiți altfel de către ceilalți” (GALERIE FOTO)

Cele mai frumoase povești – de la cele de succes, până la cele de viață – nu încep mereu cu a fost odată ca niciodată… Încept cu un strop de inspirație, de voință, de căutări, de regăsiri și de perseverență. Încep cu  o idee care se transformă zi de zi, se mărește și ajunge să fie un adevărat reper pentru oamenii din jur.  Poveștile înseamnă oameni și oamenii înseamnă povești. Oricum și de oriunde i-ai privi, un tot inseparabil.

Ramona Popeț, designer vestimentar din Timișoara, fondatoarea brandului Blue Bird, a vorbit într-un interviu exclusiv pentru gandul.ro despre stil, modă, vestimentație și gust. Despre ce înseamnă în societatea de astăzi – una care baleiază, nu de puține ori, între opulență și dorința de a epata vestimentar – o ținută cu stil, chiar și fără să scoți din buzunar mii de euro. Despre ce înseamnă să pornești o afacere și să ai succes. Despre simbolistica hainelor, adevărate cărți de vizită pentru fiecare dintre noi.

O discuție despre lumea de astăzi, despre prețul succesul, munca în echipă, dar și despre reperele și educația care construiesc temelia unei afaceri și a vieții în sine.

În căutarea tricoului alb…

Reporter: Cum a început călătoria designerului Ramona Popeț în lumea modei, a hainelor, a designului vestimentar?

Ramona Popet: Se împlinesc zilele acestea 10 ani de când am început călătoria Blue Bird. De la tricoul alb a pornit totul. Purtam des tricouri si jeanși. Căutam cu ardoare un brand care să îmi ofere confort si calitate, la un preț rezonabil. Nu găseam. Așa că am hotărât să il creez eu. Am pornit de la o cutie cu 100 de tricouri din bumbac, cumpărate din banii puși deoparte pentru a-mi lua o poșetă.

Într-o săptămână le-am vândut pe toate. Apoi, am cumparat 200. Și am început încet-încet, ca dintr-un gând răzlet să-mi construiesc o idee, o poveste, un plan, iar in timp Blue Bird a devenit o afacere care s-a susținut mereu singură, am învățat o meserie, toate articolele care ajung la clientele noastre sunt create 100% de noi, de la schiță până la împachetatul coletului, totul trece prin mâna mea.

Te jucai cu păpușile, le făceai hăinuțe sau nu te-a atras de mică lucrul ăsta?

Am fost un copil singuratic și retras, așa că prietenii imaginari au avut un rol important în copilaria mea. Ana si Ecaterina erau cele doua păpuși cu care îmi petreceam tot timpul. Nu imi plăceau papușile din comeț, tin minte că mi-a adus bunicul o păpușă blondă îmbrăcată cu o rochie roz, dar care nu coincidea cu simțul meu estetic timpuriu:) Așa că i-am tuns până la umeri părul lung, i-am făcut o rochie maro și cu diluant pentru unghii i-am sters buzele roz.

Ana si Ecaterina erau considerate de catre cei din jurul meu păpuși urâte, erau mici, vechi și ponosite, le găsisem într-un târg de vechituri, dar aveau o personalitate pe care eu le-o inventasem. Din cârpe vechi le făceam haine care să se potrivească cu felul lor de a fi și cu locurile imaginare pe care le vizitam împreună.

Chiar așa, care este meseria la care visai când erai mică?

Visam să fac exact ce fac acum. Eu eram profesoara celor două păpusi, pe care le îmbrăcam și le învățam cum să își aleagă hainele în functie de întâmplările inventate tot de mine. Într-o zi mergeam la biroul imaginar, le făceam o hăinuță cu cordon, iar pe cap le puneam un fes cusut de mine, care îmi închipuiam că este o pălărie. În altă zi erau școlărițe, tin minte că facusem din frunze – o încercare de ghiozdan, cu bretele din crenguțe de pom.

Nu aveam materiale și nici ustensile de cusut, decât un ac, o ață neagră și una albă. Îmi plăcea mult să le învăț pe ele ce învățam eu la scoala, practic era o modalitate de a învăța prin joacă, a doua zi știam lectia pentru că eu deja o predasem la rândul meu Anei și Ecaterinei. Aveam catalog unde le puneam note în funcție de răspunsurile lor, dar si de conduită și ținută. Mă jucam așa ore în șir, inventand diverse situații, un exercitiu care mi-a dezvoltat creativitatea foarte mult. Mama era ingrijorată că nu am prietene reale, dar eu eram foarte fericită în lumea mea.

Inspirație și perseverență

Care este prima haină pe care ai creat-o cu adevărat?

Primul articol vestimentar a fost tricoul, așa cum spuneam. Am avut multe încercari de modele, tipare și croiuri pentru tricouri. Nu imi placeau -ba pentru că erau prea scurte, ba pentru ca erau prea strâmte, nici croiul oversized nu mi se pare potrivit pentru oricine, bumbacul alb pe care îl visez se găsește foarte greu si e foarte scump, este un proces continuu de căutare și perfecționare. Î

Însă după tricou au urmat rochiile, fustele, jachetele, costumele casual/sport, chiar și paltoane am facut. Cu fiecare produs în parte am învățat lucruri importante, care apoi m-au ajutat să învăț cum să aleg materialele, ce să sfatuiesc clientele, cum să facem economie și să cream în mod sustenabil, multe aspecte despre care nu ai nicio idee la inceput.

De ce Blue Bird? Ce te-a inspirat și ce te inspiră?

Blue Bird vine de la titlul unui poem scris de Charles Bukowski-cu titlu omonim, care începe așa: “There’s a Blue Bird in my heart that wants to get out…” Cu o seara inainte de a stabili numele, pentru că trebuia să dăm în lucru etichetele, citeam Bukowski și am dat peste acest poem. Noaptea am visat că zburam, înconjurată de păsări albastre. M-am trezit cu o senzație de fericire intensă și am exclamat cu voce tare: “Am găsit numele!!!”

Deci într-o carte mi-am gasit inspirația, dar în general aceasta vine cel mai mult de la femeile din jurul meu. Oamenii sunt o sursă infinită de inspirație pentru mine. Când eram în liceu mergeam cu autobuzul la școală.Cele 40 de minute cât dura drumul mi le petreceam studiind femeile așezate pe scaunele din fata mea. Ce aș schimba la ele? Pe una aș îmbrăca-o într-o rochie lunga, aurie, ce ten masliniu frumos are!

Uneia i-as prinde parul la spate și i-aș pune cercei lungi, alta cred că ar fi tare frumoasă într-o rochie albă, purtând ruj roșu pe buze. Și, gândiți-vă, că toate acestea se întamplau în anii 1998-2000, când femeile din autobuz aveau părul vopsit roșcat-visină putredă sau chiar permanent mov, purtau haine în general în culori terne, încălțări odioase și unghii lungi,sidefate, cu dungă roșie de carmin.

Eu îmi închipuiam pentru fiecare un alt mod de viață, le surprindeam tristețea sau melancolia din priviri, felul în care își asezau mâinile în poală sau își tineau poșeta și în mintea mea le transformam pe una în actriță, pe alta într-o doamnă elegantă care coboară dintr-o mașină cu șofer, exact cum faceam cu Ana si Ecaterina, păpușile mele din copilarie. Și exact cum fac și acum – Eu nu creez haine, eu creez povești!

Schimbările modei și feminitatea din noi

Cum s-a schimbat de-a lungul timpului lumea modei? Este greu să te adaptezi fiecărei schimbări, fiecărei perioade?

Daca privim în urmă, constatăm că s-au schimbat atât trendurile, cât și felul în care ne raportam la modă. Nu mă voi duce foarte în urmă, e suficient să ne gaâdim cum era acum 10 ani, când am pătruns eu în această lume fascinantă. Se purtau tricourile cu slogane, era modalitatea de a ne exprima, pentru că rețelele de socializare nu aveau atât de mult impact ca acum. Am identificat acest curent și l-am exploatat câțiva ani buni. Apoi femeile, devenind tot mai ocupate și mai pe fugă, au început să își dorească ținute confortabile, dar totuși să nu renunțe la feminitate. Așa încât le-am oferit conceptul de casual-chic.

Adică o ținută în care să te simți bine, dar să și arăți bine. Rochiile simple din bumbac purtate cu sneakersi și accesorizate cu un colier statement au devenit best-selled items pentru noi. Apoi, chiar înainte de pandemie, a fost perioada pe fast-forward, o perioadă agitată și în care femeile păreau că vor tot. Am făcut de toate, de la tricou la palton, săptămânal aduceam ceva nou- mă îngrozeam pentru că nu știam încotro o luam în asemenea ritm.

După pandemie, lucrurile s-au liniștit și sesizez cu bucurie un echilibru din punct de vedere vestimentar. Se caută culori calde, linii simple, materiale de calitate, îmi pare că femeile au avut timp să se linișteasca și să se regăsească. Nu mi-e greu să fac față acestor schimbari, pentru că, în general, le prevăd. Ideea este să existe o colaborare armonioasă între ce își doresc femeile și ce oferim noi, designerii. Mecanismul nu este că ele cer- noi dăm și nici că noi oferim – ele cumpără. Tot acest proces psihologic de identificare a nevoilor lor în avans este cel mai placut aspect din meseria mea.

Despre stil și demonii lui

Ce înseamnă, în concepția designerului Ramona Popeț, o ținută cu stil?

Pentru mine o tinută cu stil e o ținuta care corespunde personalității și felului tău de a fi și de a trăi. Nu mi se pare stilat ca o femeie să poarte o poșetă de multe mii de euro, dar celelalte aspecte din viața ei să nu se alinieze la acel nivel.

Punctual însă, ca să raspund la intrebare, pentru mine și ce însemn eu, o ținută cu stil ar însemna acum un tricou alb din bumbac, nu slim și nici oversized, ci drept și dintr-un material opac, o pereche de jeanși cu talie înaltă, indigo, un colier din perle la baza gatului, o pereche de mocasini din piele întoarsa, o jacheta vintage din tweed, o posetă pe care o am de mulți ani și o iubesc la fel de mult și ruj rosu.

Logo-ul scris mare, mare de tot – așa cum vedem foarte des în zilele noastre – aduce validarea persoanei sau, din contră, depersonalizarea?

Oamenii nu se mai imbracă demult doar pentru a-și acoperi corpul, ci hainele au devenit cartea noastră de vizită. Practic, prin felul în care ne îmbrăcam transmitem non-verbal celorlalți informații despre noi. Exista modalitatea simplă de a o face și modalitatea care necesită mai mult timp și energie.

Prin asocierea cu anumite branduri, logo-uri nu facem decât să ne exprimam simbolic clasa socială din care facem sau ne dorim să facem parte în cel mai rapid și simplu mod. Cu cât logo-ul este mai la vedere sau cu mai multe conotații sociale, cu atât exprimîm mai rapid și mai usor informații despre noi.

Îi atragem pe cei ca noi, pe cei care își doresc afilierea la acel mod de viață pe care noi îl promovam prin simpla noastră apariție. De aceea mă mira când deopotrivă și barbatii și femeile care folosesc acest mod de expunere se plâng apoi că nu au găsit relații de lungă durată și profunzime în sentimente. Ei au ales calea simpă – și din pacate ce se obtine ușor, dureaza puțin.

Calea mai grea și mai puțin dorită de majoritate este să transmitem informații despre noi prin ceea ce facem/suntem. Asta presupune, ca să rămânem la subiect, haine mai simple, mai discrete și focusul pe alte aspecte: postura, mersul, dinții, mâinile, râsul – un mare, mare indicator al personalității unui om –  mimica, gestica, reacțiile spontane. Și evident, mergând mai departe – felul in care vorbim, scriem și ne comportam. Cred că acestea ar trebui sa fie factorii principali de exprimare pentru ca relatiile interumane să devină valoroase și de lunga durata. Cu cat logo-ul este mai mare si mai la vedere, cu atât mai mult ne împiedică să fim descoperiți altfel de către ceilalți.

Banii dau stilul sau stilul face toți banii?

Vine banul la pachet și cu bunul-gust? Adică, ai întâlnit bogați prost îmbrăcați versus oameni cu posibilități financiare mai reduse, dar cu stil și cu gust?

Stilul nu are legatură cu banii din simplul motiv că stilul înseamnă ceea ce EȘTI și nu ceea ce AI. Stilul este un cumul de factori: cum te imbraci nu este pe primul loc. Energia ta, felul in care te miști, vorbesti, gesticulezi, râzi, asculți, felul în care trăiești, alegerile personale, călătoriile, partenerul, educația, cărțile citite, până și felul în care îți bei cafeaua. Toate se află înaintea felului în care te imbraci, în definiția stilului.

Bogați prost îmbrăcați nu prea am întâlnit, cel puțin nu bogat în sensul pe care îl înteleg eu. Oameni îmbogățiți peste noapte, da, ei sunt fruntașii la acest capitol. Oamenii cu adevarat bogați însă sunt discreți, echilibrați stilistic și au un aer relaxat, nu le pasă de ce cred ceilalți. La polul opus sunt parveniții care conform definitiei, printr-un concurs favorabil de împrejurări au accesat rapid o clasa socială mai înaltă.

Acolo, într-adevar vedem un dezastru vestimentar și un haos în apariție și comportament. Oameni cu posibilitați financiare reduse, dar bine îmbrăcati cunosc. Secretul în a te imbraca bine cu bani puțini constă în a alege culori neutre, fără prea multe imprimeuri, linii simple și drepte, în a investi în piese putine dar de calitate și în câteva accesorii timeless cu care să upgradezi o ținută friendly budget. Și un sfat valoros: cu bani foarte puțini- există modalități de a investi în educația ta- citind, studiind, exersând – lucruri care, în timp, au o valoare infinit mai mare decat orice outfit high fashion. În orice loc din lume, la orice cina cu fast, când începi să vorbesti articulat și bine, toate poșetele scumpe din jur devin invizibile.

Cum ne alegem hainele? Care sunt cele mai frecvente erori pe care le care le facem?

E important să ne stabilim baza unei garderobe. Garderoba capsulă- asa cum le-am învățat pe fetele de la cursul Daily Dose of Style. Este ca și fundația unei case- trebuie să fie solidă și bine gândită. Câteva piese esențiale pe care le pastram ani la rând și la care adăugam apoi mici elemente potrivite sezonului , ocaziei și personalitații noastre. Cele mai frecvente greseli se fac de obicei când ne grăbim – ca în orice domeniu, de altfel – când copiem de la persoane cu identitate și fizionomie diferite de ale noastre, când nu ne-am identificat corect forma corpului și când adăugam prea multe elemente din registre diferite în același outfit.

Care este primul sfat pe care îl dai oamenilor în materie de îmbrăcăminte?

Să se simta bine cu ceea ce poartă. Disconfortul si stanjeneala strică orice apariție.

Spune-mi cu ce te îmbraci, ca să-ți spun cine ești? Se potrivește vorba asta atunci când te uiți prima dată la o persoană?

Da. Pentru mine este cea mai simpla modalitate de a-mi face o impresie. În 99% din cazuri nu m-am înșelat. Pot “citi” multe lucruri despre un om prin prisma alegerilor lui vestimentare. Ce branduri purtam, ce paletă cromatică preferăm, cât lăsăm să se vadă și cât ascundem, alegem haine multe si ieftine sau puține și scumpe, minimalism sau supraccesorizare… sunt detalii care tradează multe din trăsăturile noastre. Trebuie doar să știm să le identificam. Îmi place sa intreb oamenii cu care intru prima oara în contact ce culoare preferă- psihologia cromatică e un domeniu fascinant.

Care este ținuta în care te simți cel mai bine?

Momentam traversez o perioada în care ador cămășile. Mai ales cele masculine. O cămață albă/bleu, jeansi și tocuri. Mi-e dor să port tocuri – îmi dau o notă in plus de senzualitate și putere.

Știu că ești pasionată de istoria modei. Care este perioada din istorie care ți se potrivește cel mai bine, vestimentar vorbind?

Îmi place întrebarea asta! Este foarte interesant un aspect- se spune deseori ca a avea stil înseamnă a avea o consecvență în alegerile vestimentare pe termen lung. Aș contrazice această afirmatie. Cred că, în fiecare etapă din viața noastră avem voie și e chiar plăcut și indicat să abordăm stiluri noi. De exemplu, de curând, mi-am descoperit interesul față de anii ‘70 care până acum nu mă atrăgeau deloc- combinațiile cromatice îndrăznețe, pantalonii palazzo și evazați, rochiile lungi hippie, denim total look, gulere, centuri, eșarfe colorate, imprimeuri florale, costum de baie întreg cu dungi colorate, tricouri polo, sneakerși nike cortez – look-ul lui Farrah Fawcett din filmul Charlie’s Angels. Probabil pentru că am un entuziasm nou la nivel vestimentar și personal și simt nevoia să îl explorez. Iar anii ‘70  au fost un joc continuu de culori, patteruri și vibratii energetice.

În pas cu moda sau cel mai bine este să fim noi, să purtăm ce ne place și ce ni se potrivește?

Există o vorbă: când ceva ajunge la modă, e deja demodat. Moda, prin definiție, este într-o continuă schimbare, e greu să ții pasul cu ea. Cred ca a devenit și desuet în zilele noastre să fii mereu în trend. Ideal este, asa cum spuneam mai devreme, să adaugăm câte un mic accent actual garderobei deja existente. Studiem trendurile sezonului, ne gândim ce se potrivește cu ce avem deja în dulap, cu ocupația, lifestyle-ul și bugetul nostru și ne alegem.De obicei, se întâmplă ca un item să devina ‘seen everywhere’ și sa ne para rău apoi ca l-am achiziționat.

Cu ce vestimentație nu poți da niciodată greș?

Daca nu ai o siguranță estetică pe care te poți baza, atunci alegerea safe ar fi formată din piese simple, uni, care să îți avantajeze fizionomia. O rochie bleumarin cu o pereche de stiletto bej, un costum bine croit – atentie la marimea aleasă, în general văd o măsură prea mică și pantalonii stau prea strâmți peste coapse –  o cămașa albă și o esarfă de mătase, cu jeanși, o rochie din poplin în dungi bleu- câteva din alegerile safe.

Care este cel mai frumos mesaj pe care l-ai primit de la cineva care a cumpărat haine din colecția Blue Bird?

Am primit multe mesaje superbe de-a lungul timpului. Am reușit în acești ani să îmi construiesc o comunitate de femei foarte valoroasă. Avem un număr mare de cliente care sunt aceleași de 8-9 ani și cu care relaționez extraordinar de armonios. Multe dintre ele mi-au dat mana liberă și se întâmpla des să le trimit ce consider eu că li s-ar potrivi. Și aproape, fără excepție, rezultatul este unul pozitiv. Totul se întamplă simplu, firesc, relaxat si placut. Uneori le trimit poza cu materialele și ele își aleg, apoi eu le explic ce am putea face din fiecare, în funcție de elasticitatea lui sau de conformația corpului ei.

Alteori, ele își aleg din produsele deja făcute, doar că le personalizam dupa măsurile fiecăreia. Este un serviciu rar întâlnit și încerc să îl păstrăm cât putem de mull. Moda custom made presupune foarte multă muncă și costuri suplimentare. Dar îmi oferă satisfacții enorme- femeile Blue Bird sunt femei foarte inteligente, educate, cu câștiguri peste medie, cu preocupări vizând artele frumoase, cu bun-simț, discreție si rafinament.

Așa că s-a întâmplat des ca mesajele lor să mă impresioneze până la lacrimi. Dar cel mai frumos mesaj este faptul că se reîntorc săptămânal, lunar sau la schimbarea de sezoane, iar eu le simt pe fiecare în parte – le simt caldură dintre randuri, le simt dorinta de alege bine, le simt înțelepciunea sau nesiguranța și încerc să ajungem împreună pe un drum comun. Nu știu dacă vreodată voi reuși să le fiu suficient de recunoscătoare pentru încrederea și fidelitatea lor.

Care crezi că a fost, dincolo de greutatea și de apăsarea situației, lecția pandemiei?

Să ne oprim din fugă. Fugeam cu toții, în toate direcțiile, fără nicio noimă. Cei care au reușit în acești doi ani să se echilibreze și să își conștientizeze alegerile sunt oameni caștigați.

Dacă ai avea o super-putere, care ar fi primul lucru pe care l-ai schimba la omenire?

Aș vrea să am o super putere cu ajutorul careia toți copiii să aibă acces la educație. Unul din cele mai intense momente din viața mea a fost într-o scoala din Zanzibar, în care copiii nu aveau cu ce sa scrie. Educația copiilor mi se pare că este cel mai important lucru pe care îl lăsăm mai departe după noi. Atât cea academică, cât și cea emoțională.

Ce mesaj ai pentru tinerii care își doresc să urmeze o carieră în design vestimentar. Există un secret anume pentru a reuși?

Secretul pentru orice domeniu ar alege- este perseverența. Zilnic, câte puțin, câte o caramidă- așa se construiesc zidurile durabile. În domeniul designului vestimentar- fiind o meserie creativă, vor avea nevoie de talent și pasiune. Apoi de seriozitate, capacitate de a învăța în mod constant, de a fi mereu atent la toate schimbarile sociale și culturale, minime noțiuni de psihologie, norocul de a găsi oameni potriviți cu care să faci echipă, curaj, putere și multă, enorm de multă muncă. Am multe zile de muncă cu cate 12 ore la activ – în care stau doar în picioare- croiesc, cos, plănuiesc, organizez, studiez, simt, trîiesc. Un mix de însușiri fără de care probabil renunțam demult.

Crezi că succesul are un preț?

Timpul este prețul. Succesul vine la pachet cu mult timp dedicat lui. Nopți la rând nedormite, stres la foc continuu, bucurii alternate cu eșecuri, prin toate acestea capeți o anduranță la greutăți, crește reziliența, însă și prețul este pe masura. Pierzi timp pe care altfel îl dedicai hobby-urilor tale, familiei, micilor plăceri. Iar timpul este un bun non refundable. Cu cât învățam mai repede să îl gestionam corect, cu atât prețul dedicat succesului devine mai mic.

Chestionarul Bernad Pivot

În încheierea acestui interviu – pentru care vă mulțumesc – vă rog să acceptați provocarea mea, aceea de a-mi răspunde la câteva întrebări din CHESTIONARUL lui Bernard Pivot:

Cuvântul favorit: pasiune

Cuvântul mai puțin favorit: cumva

Ce vă face plăcere în mod deosebit: să râd

Ce vă displace mai mult: vorba multă și inutilă

Care este înjurătura preferată:  Du-te la nenea răul! Pentru că prietena mea nu ne lasă să spunem Dracu’

Ce sunet vă place: valurile marii

Ce sunet vă displace: sirena ambulanței, mereu ma gândesc la cei pe care îi iubesc să nu fi pățit ceva

Ce altă profesie v-ar plăcea: profesoară

Ce altă profesie nu ați practica nici în ruptul capului: contabil

Dacă Raiul există, ce ați dori să vă spună Domnul cand ajungeți la Porțile Raiului: avem multă treabă împreună

Sursă foto: Ramona Popeț