Vânzarea de titluri la companiile de stat listate pe bursă ar aduce 4,6 miliarde de euro, conform sursei citate, care ia în calcul Romgaz, OMV Petrom, Nuclearelectrica, Transgaz, Rompetrol, Transelectrica, Conpet și Oil Terminal.
În plus, potențiala privatizare a companiilor nelistate Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, Electrica Furnizare și Societatea Națională a Sării va aduce României venituri de 3,8 miliarde de euro.
Dacă statul român și-ar păstra o participație de 25% la aceste companii, acolo unde există această posibilitate, veniturile din privatizare ar însuma 5 miliarde de euro.
În ceea ce privește alte state din Europa Centrală și de Sud-Est, Cehia ar putea obține 11 miliarde de euro din privatizarea totală a companiilor de stat, iar Polonia 16 miliarde de euro.
Grecia este singura țară care ar putea consemna un venit mai mic din privatizarea companiilor de stat decât România, și anume 7 miliarde de euro.
La polul opus se situează Franța, căreia o eventuală renunțare la acțiunile deținute la mai multe companii, printre care se numără și Orange, GDF Suez, Air France-KLM sau Renault, i-ar putea aduce 105 miliarde de euro. De asemenea, sume importante din privatizări ar putea obține Germania (76 de miliarde de euro), Italia și Olanda (câte 59 de miliarde de euro).
În realizarea studiului au fost luate în considerare 14 state din Europa, dintre care zece din zona euro și patru (România, Cehia, Polonia și Marea Britanie) din afara regiunii.
În total, suma potențială pe care aceste 14 guverne ar urma să o obțină din privatizările companiilor de stat se ridică la 511 miliarde de euro.
În aceste condiții, cele 14 state ar putea plăti, în medie, 4,4% din datoria lor publică, potrivit datelor Institutului Economica. Finlanda este statul care și-ar putea acoperi cel mai mare procent din datoria publică, 14,5%, datorită celor 28 de miliarde de euro obținute din eventualele privatizări.
Analiștii arată însă că veniturile rezultate din potențialele privatizări ar trebui folosite pentru investiții, stimularea competitivității și creșterea productivității, nu pentru reducerea datoriei suverane.