CCR amână decizia în privința legii conversiei creditelor: „Retroactivitatea este un punct foarte delicat”

Publicat: 23 11. 2016, 13:12
Cristi Citre
„A fost amânată pentru data de 18 ianuarie. A fost nevoie de această amânare pentru a aprofunda soluția pe care o dăm și a o corela cu soluția pe care am dat-o în cazul celeilalte (legea dării în plată-n.r.). Am dat deja decizia (în cazul legii dării în plată-n.r.) dar nu am motivat-o și vrem ca în privința unor puncte cum ar fi unul foarte delicat, retroactivitatea, să nu dăm soluții care nu sunt corelate”, a declarat președintele CCR Valer Dorneanu.
 
Valer Dorneanu a afirmat că, în cazul legii dării în plată, CCR a decis că retroactivitate trebuie corelată cu principiul impreviziunii, iar în cazul legii conversiei „retroactivitatea pare a fi exclusiv de această lege”.
 
„Unele chestiuni s-au pus în ambele cazuri. Într-un fel am decis cu privire la retroactivitate și am spus că acolo problema aceasta trebuie corelată cu principiul impreviziunii și într-un fel retroactivitatea se topea acolo, dincoace retroactivitatea pare a fi exclusiv de această lege, dar vrem să vedem cu corelăm cele două motivări”, a mai spus președintele CCR.
 
Valer Dorneanu a mai spus că au fost sesizate și ale aspecte de neconstituționalitate în legea conversiei creditelor în fraci elevețieni.

Guvernul a adus în fața judecătorilor CCR o serie de argumente pentru declararea neconstituțională a legii privind conversia creditelor din franci elvețieni în lei la cursul istoric.

Primul argument al Cabinetului condus de Dacian Cioloș este acela că legea nu este ”suficient de precisă și de previzibilă”, încălcând astfel articolul 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia ”în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Două sunt prevederile legii conversiei indicate de Guvern ca având ”norme neclare ce pot genera incoerență în aplicare”.

Astfel, potrivit Executivului, art. I pct. 1 – art. 491 alin. (2) ”instituie, prin norme cu caracter imperativ, interdicția de a se introduce în actele adiționale de conversie alte prevederi decât cele impuse de legislație”, ceea ce, în opinia Guvernului, înseamnă că ”norma este vagă și imprecisă”.

O a doua prevedere a legii conversiei exemplificată de către Guvern că ar putea genera incoerență în aplicare se regăsește la alin. (3) și (4) ale articolului indicat anterior. Cele două alineate statuează faptul că ”împrumutul pentru achiziționarea unui imobil, teren, construcție, reabilitare, consolidare, extindere” va fi încadrat ca imobiliar sau ipotecar, indiferent cum a fost el denumit inițial. Această prevedere, spune Guvernul, ”poate conduce la blocaje provocate de aplicarea neunitară și arbitrară și riscă să fie încălcat principiul securității juridice, principiu ce reclamă ca normele să fie cunoscute și înțelese, iar pentru a fi înțelese, trebuie să fie suficient de precise și previzibile”.

Al doilea argument adus de Executiv în sprijinul contestației de neconstituționalitate a legii conversiei vizează respectarea principiului neretroactivității legii. În sprijinul acestui argument, Guvernul invocă, pe de o parte, acte normative ale Uniunii Europene care stipulează clar faptul că ”statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiția ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv”.

În sprijinul aceluiași argument al neretroactivității legii, Executivul indică și încălcarea, de către legea conversiei, a articolului 15 ali. (2) din Constituție care interzice ca aplicarea legii să retroactiveze. ”Aplicabilitatea legii (…) inclusiv asupra contractelor de credit în derulare la data intrării în vigoare, contravine principiului neretroactivității legii”, mai arată Guvernul în contestația trimisă CCR.

Un al treilea argument invocat de Guvern împotriva intrării în vigoare a legii conversiei creditelor din franci elvețieni se referă la faptul că actul normativ ”are un caracter discriminatoriu” față de cei care au contractat credite în lei sau în alte valute.

Totodată, Executivul atrage atenția asupra faptului că legea conversiei este un exemplu de instabilitate legislativă, lucru care s-ar putea traduce prin dobânzi mai mari pe care România va trebui să le plătească la împrumuturile externe și la ”înrăutățirea rating-ului de țară”.

De asemenea, Guvernul anticipează și o posibilă dare în judecată a statului român de către ”instituțiile de credit cu capital majoritar străin”, ceea ce ar avea ”implicații semnificative asupra bugetului de stat”.

În sesizare Cabinetul Cioloș mai argumentează că, potrivit simulărilor Băncii Naționale a României, pierderea potențială la nivelul sectorului bancar ar fi de aproximativ 2,5 miliarde de lei, ceea ce ar due la riscuri privind stabilitatea finanaciară.

Legea privind conversia creditelor din franci elvețieni în lei a fost adoptată în data de 18 octombrie în unanimitate de către Camera Deputaților. O săptămână mai târziu, prim-ministrul Dacian Cioloș a declarat că Guvernul a decis să atace Legea conversiei creditelor la CCR pentru că trebuie clarificate anumite vulnerabilități constituționale ale legii înainte ca ea să își producă efectele, astfel încât să fie aplicabilă.

”Nu ne raportăm în niciun fel, doar constatăm. Constatăm că este încă o probă de dispreț al Guvernului față de necazurile românilor, chiar dacă nu pare important, dispreț al guvernului față de niște legi adoptate de Parlament, în condițiile în care Guvernul nu văd ce implicație ar fi avut aici”, a reacționat liderul PSD, Liviu Dragnea, în vreme ce liberalii au afirmat că este mai bine ca semnele de întrebare ce planează asupra legii să fie lămurite de CCR. 

Pe 18 octombrie, deputații au adoptat în unanimitate legea privind conversoia creditelor, eliminând pragul de 250.000 de franci elvețieni. Deputații au adus și modificări menite să clarifice textul legii și să permită ca toți consumatorii care au contractat credite în franci elvețieni să poată beneficia de prezenta lege. Asftel, deputații au eliminat data de referință de 15 ianuarie 2015 și au decis că „la cererea consumatorilor băncile care au procedat la conversia creditelor în franci elvețieni pot să revină la contractul în franci elvețieni și vor efectua conversia în condițiile prezentei legi”.
 
Potrivit modificărilor făcute, conversia ar urma să se facă prin act adițional la contractul de credit la cursul de schimb la data încheierii contractului, deputații eliminând sintagma „prin hotărâre judecătorească”.
 
Deputații nu au fost, însă, de acord ca perioada de implementare a legii conversiei creditelor în franci elvețieni să fie mai mică de 60 de zile, așa cum prevede textul inițial al proiectului.

La scurt timp de la votul final în plenul Camerei Deputaților, a venit și o reacție din partea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, acesta arătând că riscurile sunt mari și că societatea românească trăiește un paradox.

„Riscul este mai mare și acest lucru trebuie înțeles. Trăim un paradox: situația macroeconomică bună, riscuri mari și tensiuni microeconomice enorme. Ce crede Banca Națională că trebuie făcut: trebuie să protejăm echilibrele macro ca pe ochii din cap aș spune, să fie o creștere economică adevărată, durabilă, și nu pe seama unor dezechilibre macro”, a spus Isărescu. 
 
Inițiativele legislative privitoare la sistemul bancar, cum sunt insolvența persoanelor fizice, darea în plată sau conversia creditelor în valută măresc până dincolo de limita suportabilității costurile din sistemul bancar, au declarat la începutul lunii octombrie reprezentanții Asociației Române a Băncilor (ARB). Liderii bancherilor au reiterat o estimare a Băncii Naționale, prezentată recent, care arată că numai conversia în lei a creditelor denominate în franci elvețieni la cursul istoric ar genera costuri pentru bănci de 2,4 miliarde de lei (circa 0,5 miliarde de euro), iar indicatorul de solvabilitate ar coborî, în cazul a două bănci, sub pragul care le-ar permite funcționarea.
Articole recomandate