De ce gazul este o problemă în criza din Ucraina? Gazul nu este doar o sursă de energie, uneori este o armă politică, scrie the Guardian într-o analiză despre gazoductul rusesc Nord Stream 2 și importanța acestuia în negocierile Occidentului și Rusiei pe tema Ucrainei.
Pe măsură ce țările occidentale cântăresc posibile sancțiuni împotriva Rusiei pentru o invazie a Ucrainei, viitorul conductei Nord Stream 2 atârnă în balanță, dar este complicat. UE primește 41% din gazul său din Rusia, iar Rusia câștigă 60% din veniturile sale din exportul către blocul comunitar. Peste asta, criza din Ucraina vine în timp ce Europa se luptă să facă față creșterii prețurilor la gaze și diviziunilor interne cu privire la modul în care să renunțe la combustibilii fosili pe fondul încălzirii globale.
Ce este Nord Stream 2? Nord Stream 2 este o conductă de 750 de mile care leagă Rusia și Germania, cu potențialul de a furniza 26 de milioane de gospodării germane. Investitorii Nord Stream 2 sunt companiile energetice europene Engie, OMV, Royal Dutch Shell, Uniper și Wintershall DEA. În septembrie 2021, construcția proiectului a fost finalizată. De atunci, conducta așteaptă aprobarea de reglementare, tehnică și de siguranță de la autoritățile germane.
Este mai mult decât un proiect de inginerie. Conducta Mării Baltice ocolește Ucraina și este văzută ca privând Kievul de taxe de tranzit profitabile. Un fost ministru de externe polonez a comparat-o chiar cu pactul Molotov-Ribbentrop din 1939, care a împărțit Europa de Est între Germania nazistă și Rusia sovietică.
Ce se întâmplă cu Nord Stream 2 dacă Rusia invadează Ucraina? SUA au insistat că această conducta nu va fi funcțională dacă Rusia invadează Ucraina. Cu reticență, ministrul de externe al Germaniei, Annalena Baerbock, a spus că Nord Stream 2 va fi pusă luată în considerare ca parte a sancțiunilor împotriva Rusiei. Însă, UE are nevoie de unanimitate între 27 de state membre pentru a impune sancțiuni.
În timp ce vocea Germaniei ar fi probabil decisivă, oprirea Nord Stream 2 ar avea nevoie de sprijin și din partea altor state membre, cum ar fi Austria și Bulgaria, care sunt foarte dependente de gazul rusesc și sunt îngrijorate să nu supere Moscova. Ele se numără printre cele 10 state membre din Europa Centrală și de Est care importă peste 75% din gazele lor de la ruși. Oficialii UE se tem că orice mișcare împotriva Nord Stream 2 ar declanșa represalii din partea Moscovei.
Va închide Rusia conductele? Este imposibil de știut fără să citești mintea lui Vladimir Putin, care nu spune niciodată clar ce are de gând să facă. Dar Kremlinul a arătat anterior că este gata să folosească gazul ca armă, în timpul crizelor de aprovizionare din 2006 și 2009, care au avut un impact major asupra Europei Centrale și de Est. Rusia este puternic dependentă de veniturile din combustibili fosili, dar în ultimii 15 ani a depus eforturi pentru a crește livrările către China, un client mare și puternic. Săptămâna trecută, Moscova a semnat un contract pe 30 de ani pentru a furniza gaz Chinei și pentru a construi o nouă conductă. Dar UE rămâne un client profitabil, deocamdată.
Poate UE să facă față fără gaz rusesc? Compania Gazprom este deja acuzată de manipularea pieței în Europa într-un efort de a face presiuni asupra autorităților de reglementare europene pentru a acorda o aprobare rapidă a Nord Stream 2. Compania energetică de stat a Rusiei a respins acuzațiile drept minciuni. Cu sprijinul SUA, oficialii UE caută pe glob furnizori alternativi de gaz.
Șeful UE pentru politică externă, Josep Borrell, și comisarul pentru energie Kadri Simson au purtat discuții despre securitatea energetică cu secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, luni la Washington. SUA este cel mai mare furnizor de gaz natural lichefiat al UE. Sunt în desfășurare discuții privind creșterea aprovizionării cu GNL către UE din Norvegia, Qatar, Azerbaidjan și Algeria.
Analiştii de la thinktank-ul Bruegel din Bruxelles susţin că UE s-ar putea descurca fără aprovizionarea cu gaz rusesc până în vară, cu importuri crescute, câteva bătăi de cap logistice şi unele eforturi pentru a reduce cererea. Pe termen lung, conform Bruegel, UE s-ar confrunta cu alegeri politice mai dureroase, inclusiv acțiuni costisitoare pentru reducerea cererii, cum ar fi închiderea de urgență a fabricilor industriale.
Va forța criza UE să reducă dependența de gazul rusesc? În ciuda disputelor succesive privind gazele cu Rusia și a consecințelor diplomatice uriașe din cauza anexării Crimeei și a doborârii zborului MH17 în 2014, UE a făcut puțin pentru a se îndepărta de gazul rusesc. Borrell a spus, într-o postare pe blog înainte de călătoria sa la Washington, că UE nu a a luat suficiente măsuri pentru a „îmbunătăți capacitatea noastră de a face față unor potențiale reduceri de aprovizionare cu gaze”, în timp ce Rusia își construia rezervele valutare, o măsură pentru a se izola de sancțiunile occidentale.
Cea mai recentă criză ar putea avea repercusiuni, la fel ca politica UE în materie de climă, care are un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic de emisii nete zero până în 2050. Problema este că multe state membre văd gazul ca o punte către cărbune sau energia nucleară. Necesitatea unui „pod de gaz” este contestată de ecologiști, dar alegerea politică a fost deja făcută în multe capitale europene. Se pare că setea de gaz a Europei nu va dispărea prea curând.
Citiți și: