Producători români sau străÂini, cu zeci, sute sau chiar mii de salariați fiecare, și-au îmÂpărțit strategic harta RoÂmâÂniei. „Pantofarii” s-au îngheÂsuit în vestul țării, în județe precum BiÂhor, pariind pe apropierea de OcciÂdent și pe salariile mici din zonă. La poÂlul opus, producătorii de îmbrăÂcăÂminte s-au concentrat pe estul țării și pe zona de sud, atrași de forța de munÂcă experiÂmenÂtaÂtă, de salariile mici și de lipsa de investiții din zonă, scrie Ziarul Financiar.
Regiunea istorică a Moldovei este „ceÂnuÂșăÂreasă” în materie de investiții străine atraÂse în ultimele două decenii și jumăÂtate, având în vedere că sumele totale aduÂse de investitorii străÂini la capitalul comÂpaÂniilor pe care le-au înființat în România au fost de două-trei ori mai mici decât cele din Transilvania și Muntenia și de zece ori mai mici față de cele din regiunea București-Ilfov.
În acest context, în orașe precum Focșani sau Botoșani producția de îmbrăcăminte este cea mai importantă industrie, fabricile de aici fiind cele care au ținut în viață atât centrele urbane, cât și satele aflate pe o rază de până la 60-100 de kilometri. Aici, angajații din industria textilă aleg fie să plece în străinătate să muncească, fie să croiască și să coasă haine pe un salariu care de multe ori nu depășește pragul de 1.000 de lei net. „În Focșani, industria textilă este cea mai importantă. Sunt producători mici care lucrează cu clienți mass market (și nu pot plăti salarii mai mari – n.red.), de aceea noi trebuie să fim atenți cu politica salarială pentru a păstra în Focșani industria aceasta”, spunea recent Bernard Cheere, CEO al Artifex, unul dintre cei mai mari producători locali de textile.
CITEȘTE CONTINUAREA ACESTUI ARTICOL ÎN ZIARUL FINANCIAR