Lipsa unor măsuri urgente pentru protejarea familiilor față de greutățile financiare provocate de pandemia de coronavirus va face ca numărul de copii care vor ajunge să trăiască sub limita sărăciei până la finalul anului 2020, în țările cu venituri mici și medii, să crească cu 15% (sau 86 milioane) până la un total de 672 milioane.
Circa două treimi dintre acești copii trăiesc în Africa Subsahariană și Asia de Sud, conform analizei publicate de Salvați Copiii și UNICEF.
Țările din Europa și Asia Centrală ar putea înregistra cea mai semnificativă creștere, de până la 44% în regiune. America Latină și Caraibe ar putea înregistra o majorare de 22%.
„Pandemia de coronavirus a generat o criză socio-economică fără precedent, care consumă toate resursele familiilor din întreaga lume”.
„Amploarea și profunzimea greutăților financiare cu care se confruntă familiile ar putea să anuleze progresele realizate de-a lungul anilor pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor și să îi priveze pe aceștia de serviciile esențiale.
„Fără măsuri concertate, familiile care abia se descurcă ar putea fi împinse în sărăcie, iar cele mai sărace familii s-ar putea confrunta cu privațiuni nemaiîntâlnite de zeci de ani”, a declarat Henrietta Fore, Director Executiv al UNICEF.
Cele două organizații atrag atenția că impactul crizei economice globale cauzate de pandemie și de politicile de combatere este dublu.
Pierderea imediată a veniturilor înseamnă că familiile au mai puține posibilități de a-și asigura nevoile de bază, inclusiv alimente și apă, de a avea acces la asistență medicală sau la educație, iar riscul de căsătorii timpurii, violență, exploatare și abuz la care pot fi expuși copiii crește.
Experții Salvații Copiii și UNICEF susțin că atunci când apare o contracție fiscală, pot scădea atât accesul, cât și calitatea serviciilor de care depind familiile.
Pentru familiile cele mai sărace, lipsa accesului la servicii de asistență socială sau la măsuri compensatorii le limitează și mai mult capacitatea de a respecta măsurile de prevenție și distanțare socială, ceea ce sporește riscul de expunere la infecție a acestora.
„Impactul dur al pandemiei de COVID-19, din punct de vedere al sărăciei, îi va lovi cel mai tare pe copii”.
„Copiii sunt extrem de vulnerabili chiar și la perioade scurte de înfometare și malnutriție, acestea putându-i afecta pentru întreaga viață.
„Dacă acționăm acum, cu fermitate, putem să prevenim și să limităm pericolul generat de pandemie, cu care se confruntă țările cele mai sărace și unii dintre copiii cei mai vulnerabili.
„Acest raport ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru întreaga lume. Sărăcia nu este inevitabilă pentru copii!”, a spus Inger Ashing, Director General Save the Children International.
La nivel mondial, înainte de debutul pandemiei de coronavirus, două treimi dintre copii nu aveau acces la nicio formă de protecție socială, iar familiile nu puteau să facă față șocurilor de natură financiară, perpetuând astfel cercul vicios al sărăciei intergeneraționale.
De asemenea, sute de milioane de copii suferă de sărăcie multidimensională. Mai exact, aceștia nu au acces la servicii de sănătate, educație, alimentație corespunzătoare sau o locuință adecvată. Acest fapt reflectă, de cele mai multe ori, investițiile inechitabile pe care guvernele le fac pentru serviciile sociale.
Pentru copiii care trăiesc în țări deja afectate de conflicte și violență, impactul acestei crize va spori și mai mult riscul de instabilitate și de sărăcie în familie.
Regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord, unde trăiesc cei mai mulți copii în dificultate din cauza conflictelor, are cea mai ridicată rată a șomajului în rândul tinerilor, în vreme ce aproape jumătate din copiii din regiune trăiesc în sărăcie multidimensională.
Pentru a aborda și diminua impactul COVID-19 asupra copiilor din gospodăriile sărace, Salvați Copiii și UNICEF solicită o extindere rapidă și pe scară largă a sistemelor și programelor de protecție socială. În acest context vorbim de transferuri de numerar, de hrană la școală și de prestații pentru copii.
Acestea sunt investiții esențiale care răspund nevoilor financiare imediate și asigură țărilor baza necesară pregătirii pentru viitoarele șocuri.
„Guvernele trebuie să investească și în alte forme de protecție socială, politici fiscale, intervenții privind ocuparea forței de muncă, precum și intervenții pe piața muncii, menite să sprijine familiile.
Aici se include și extinderea accesului universal la asistență de sănătate și alte servicii de calitate, precum și investiții în politici favorabile familiilor, cum ar fi concediul plătit și asigurarea îngrijirii copilului”, scriu experții celor două organizații în raport.
Analiza se bazează pe proiecții economice ale FMI și Băncii Mondiale, date istorice privind schimbările în distribuția veniturilor furnizate de UNU WIDER și date demografice asigurate de MICS și DHS.
Datele per țară acoperă peste 100 de țări cu venituri mici și mijlocii.