La acel moment era o estimare conservatoare a valorii băncii având în vedere că BCR urma să fie vândută în următoarele șase luni la un preț de șase ori activul net. Astăzi, băncile sunt evaluate la de 1-1,5 ori activut net, în funcție de poziția pe piață și calitatea portofoliului.
În acest fel se încheie odiseea bancară a lui Ion Țiriac, singurul om de afaceri român care de la Marmorosch Blank încoace, o bancă din perioada interbelică, a îndrăznit să-și pună numele pe frontiscipiul unei bănci și să creeze un brand în sistemul financiar local pornind de la brandul său personal. De altfel, se spune că termenul de „bancher” se poate aplica doar proprietarilor de bănci, nu și angajaților, în ultimă instanță simpli funcționari.
Citește articolul integral în Ziarul Financiar