Daniel Dăianu: „Datoria poate fi tot mai amenințătoare dacă deficitul nu va fi redus”. Cât de pregătită este România pentru zona euro?

Datoria publică a României, ajunsă la un nivel-record în cei aproximativ 33 de ani de la Revoluție, poate fi tot mai amenințătoare dacă deficitul nu va fi redus, iar de ajustările bugetare depinde în mare parte mai ales că politicile monetare s-au întărit mult în SUA și Europa, ceea ce influențează condițiile pe piețele financiare, arată specialiștii Băncii Naționale a României în cel mai recent Raportul de analiză a convergenței România – Zona Euro MONITOR, dat publicității marți.

România se confruntă cu problemele ce decurg din noianul de crize recente la nivel global și are de răspuns la particularități ale situației sale economice – o datorie guvernamentală fără precedent, un deficit bugetar semnificativ –  pentru a putea îndeplini criteriile de covergență pentru zona euro, potrivit autorilor Raportul de analiză a convergenței România – Zona Euro MONITOR, coordonat de academicianul Daniel Dăianu, publicat marți de Banca Națională a României.

„Deficitul bugetar este principala provocare macroeconomică. Acum, deficitul bugetar structural este, probabil, peste 5,5% din PIB. Anul trecut, deficitul bugetar (ESA) a fost de cca. 6,2%, iar anul acesta, în lipsa unor măsuri clare și credibile, deficitul ar fi mai mare. Dimensiunea deficitului structural este de judecat și raportată la investițiile publice, care au fost de regulă între 5-6% din PIB în ultimul deceniu. Dacă excludem fondurile din bugetul UE din investițiile publice, se vede că deficitul ar fi aproape dublul cheltuielilor de capital. Este o situație ce trebuie să pună pe mulți pe gânduri”, scrie Daniel Dăianu.

Un alt element este datoria publică, în contextul în care România a depășit în luna mai pragul de 700 de miliarde de lei (peste 140 de miliarde de euro) – respectiv 50,1% din PIB – un record absolut al celor 33 de ani de la Revoluție.

Potrivit academicianului, datoria publică este în jur de 50% din PIB, nefiind mare raportată la media din UE, unde este peste 80% din PIB, dar mult crescută față de acum 15 ani, când era 15% din PIB.

„Datoria poate fi tot mai amenințătoare dacă deficitul nu va fi redus, mai ales că politicile monetare s-au întărit mult în SUA și Europa, ceea ce influențează condițiile pe piețele financiare. Ținta de deficit bugetar de 4,4% din PIB în 2023 nu a fost realistă, dată fiind conjunctura economică și construcția bugetului”, precizează academicianul, care este și președinte al Consiliului Fiscal.

Efortul pentru diminuarea deficitului bugetar, „cât mai echitabil distribuit”

Daniel Dăianul subliniază că o diminuare a deficitului bugetar de la peste 6% la 3% din PIB este considerabilă și echivalează cu o reducere cu peste 3% din PIB a absorbției interne, iar această corecție necesară ar permite reducerea echivalentă în termeni relativi a necesarului de finanțare externă. „O ajustare de asemenea anvergură este dificilă, iar efortul (costul) se cuvine să fie cât mai echitabil distribuit”, arată economistul.

Potrivit lui Daniel Dăianu, problema deficitului bugetar este augmentată de dezechilibrul balanței externe, cu un deficit de cont curent care, anul trecut, a depășit 9% din PIB; în acest an, probabil, va fi sub 8% din PIB, pe fondul ameliorării raportului de schimb extern (terms of trade). Este de presupus că o reducere a deficitului bugetar structural sub 3% din PIB va duce deficitul de cont curent către 5% din PIB. Dezvoltarea producției interne de tradables – bunuri exportabile și importabile – ar duce deficitul de cont curent mai jos.

„Corecția întinsă pe 2-3 ani va fi un test sever pentru societatea românească”

Academicianul admite de că o ajustare a deficitului nu se poate face fără costuri, iar succesul măsurilor ține și de gradul de solidaritate din societatea românească.

Potrivit lui Daniel Dăianu, ar fi bine ca programul de corecție anunțat de Guvern să permită ca deficitul bugetar să fie în jur de, chiar sub 5,5% din PIB, iar diminuarea să continue în 2024. „Este greu de atins acest obiectiv întrucât, este de repetat, o corecție de amploare nu poate avea loc fără costuri”, spune academicianul, atrăgând atenția că ajustarea nu se poate face numai pe partea de cheltuieli, ci ea reclamă și creșteri de venituri bugetare – așa cum au remarcat numeroși economiști, analize ale instituțiilor financiare internaționale, ale Comisiei Europene, ale Consiliului Fiscal.

„Corecția întinsă pe 2-3 ani va fi un test sever pentru societatea românească, care nu trebuie să intre într-un „război distribuțional”, ale cărui semne se observă deja. Oricât ar fi economia dominată de interese individuale și de grup, de dorința de câștig, este nevoie de solidaritate și percepere a interesului societății, din perspectiva unei constrângeri de finanțare externă implacabile”, scrie Daniel Dăianu.

Potrivit economistului, România are nevoie de venituri fiscale care să ajungă, în timp, aproape de media celor din regiune – 34-35% din PIB în Cehia, Ungaria și Polonia, 31% în Bulgaria.

În România sunt la nivelul cel mai jos din UE, 27% din PIB în 2022, cu excepția Irlandei, care este un „paradis fiscal” și nu intră în discuție, arată specialistul.

De mai multe venituri fiscale este nevoie nu numai pentru a finanța mai bine sectoare vitale pentru economie și societate –  precum educația și sănătatea – ci și pentru a răspunde mai eficace la șocuri viitoare izvorâte din schimbări climatice, pandemii, alte amenințări de securitate. „O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale, venituri nefiscale superioare (inclusiv redevențe crescute), regândirea regimului fiscal, care trebuie să fie echitabil (acum este regresiv, cei cu venituri mai mici plătind, în general, proporțional mai mult), cheltuieli publice mai eficiente și reducerea din risipă pot contribui la atingerea acestui deziderat”, precizează academicianul.

Banii europeni, un „bulgăre de aur”

Daniel Dăianu reiterează importanța atragerii de bani europeni pentru a rearanja construcția bugetară.

„Fondurile europene reprezintă un «bulgăre de aur», ce poate atenua costurile ajustării macroeconomice, facilita reformele necesare (inclusiv modernizarea statului român), ușura finanțarea balanței de plăti, crește competitivitatea producției naționale”, scrie Daniel Dăianu.

În 16 ani și 7 luni de la aderarea la blocul comunitar, România a primit de la Uniunea Europeană 85,690 de miliarde de euro și a plătit contribuțiile aferente în valoare de 28,081 de miliarde de euro, conform celor mai recente date oficiale ale Ministerului Finanțelor, analizate de Gândul. La 30 iunie 2023, banii efectiv rămași în România după accesarea fondurilor în toate cele trei cadre financiare multianuale (fără PNRR) au ajuns la 53,254 miliarde de euro, conform datelor Ministerului Finanțelor, prezentate în „Evoluţia fluxurilor financiare dintre România şi Uniunea Europeană (Balanţa financiară netă) la 30 iunie 2023.

„Banii europeni nu pot preveni însă nevoia de corecție. Și nici BNR nu poate fi substitut instituțional și de politică publică la ceea ce implică ajustarea fiscal/bugetară. Dacă ajustarea fiscal/bugetară va avea loc, fie cu un orizont prelungit către 2025, se poate intra în Mecanismul Cursului de Schimb 2

(MCS2) în 2026-2027 și adera la zona euro către finele acestui deceniu”, conchide Daniel Dăianu, în raportul citat.

Cum aderă un stat membru UE la zoua euro

În prezent, zona euro cuprinde 20 de țări UE. Pentru a adopta moneda euro, statele membre trebuie să îndeplinească anumite condiții cunoscute drept „criteriile de convergență”.Acestea sunt condiții economice și juridice convenite prin Tratatul de la Maastricht în 1992, fiind cunoscute și drept „criteriile de la Maastricht”.

Cel puțin o dată la doi ani, Banca Centrală Europeană (BCE) și Comisia Europeană examinează dacă statele membre care nu fac parte din zona euro (așa-numitele „state membre cu derogare”) îndeplinesc criteriile de convergență și, prin urmare, sunt pregătite să introducă moneda euro. Fiecare dintre acestea emite un raport de convergență care prezintă constatările lor.

Rapoartele sunt transmise Consiliului UE în vederea examinării și a fundamentării eventualelor decizii ulterioare.

Decizia finală privind aderarea unei țări din UE la zona euro este luată de Consiliul UE., conform datelor Consiliului Uniunii Europene Decizia se bazează pe o propunere a Comisiei Europene și se ia după ce Parlamentul European a fost consultat și Consiliul European a dezbătut propunerea.

În câte țări se plătește în euro

Euro este în prezent moneda a 20 de state membre ale UE, fiind utilizată de aproape 347 de milioane de oameni (date demografice: 2021). Țara care a aderat cel mai recent la zona euro este Croația, care a introdus moneda comună la 1 ianuarie 2023.

La 1 ianuarie 1999, euro a fost introdus ca monedă în care se ține evidența contabilă în 11 state membre. Bancnotele și monedele euro au început să circule la 1 ianuarie 2002.

Statele UE din zona euro sunt: Austria, Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos.

Sunt și țări care, deși nu sunt membre ale UE utilizează euro ca monedă națională, în urma unor acorduri monetare cu UE: Cetatea Vaticanului, Andorra, Monaco și San Marino.

Sursa: Consiliul UE