De la scoici și roți de piatră la bitcoin. O istorie a banilor

În Epoca de piatră, când oamenii au început să are ogoarele, să crească animale și să adune recoltele și-au dat seama că produceau mai mult decât puteau consuma. Așa a apărut trocul. Bunurile în plus erau schimbate pentru lucruri care lipseau din gospodărie. Trocul avea, însă, mai multe neajunsuri. În primul rând trebuia să găsești cumpărătorul care să aibă nevoie de bunul pe care doreai să-l schimbi. Era dificil să compari valoarea unor bunuri și să găsești eventuale compensații dacă acestea erau mai „scumpe” decât altele. Totodată, multe dintre mărfuri erau perisabile sau greu de transportat.

Istoricii au documentat soluția care s-a răspândit în mai multe colțuri ale lumii – „banii marfă”. Practic, doar anumite mărfuri au devenit mijloc de schimb. De exemplu în China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici.

Costul unei soții: o roată din piatră cu diamentrul de 1,3 metri

În insula Yap din arhipelagul Carolinelor, imense monede din piatră, găurite la mijloc pentru a fi transportate cu ajutorul unor prăjini au început să fie folosite pentru schimburi comerciale. Piatra era mai valoroasă acolo deoarece insula nu avea nicio carieră, ceea ce însemna că trebuia adusă cu plutele. Oamenii își țineau „monedele” de piatră în fața casei, pentru a-și etala averea, în condițiile în care unele dintre ele aveau un diametru de până la 3,5 metri și cântăreau cinci tone.

Citește articolul integral în Descoperă