Tranzacțiile în care sunt completate toate elementele de siguranță ale cardului, autorizate direct de către clienți, prin canalele convenite anterior cu emitentul, nu sunt considerate frauduloase. Dacă se întâmplă o fraudă, pe o astfel de plată ne-trecută prin sistemul de siguranță bancar, acestea nu pot recupera banii, avertizează băncile.
În cazul plăților efectuate online, conform normelor europene, băncile nu pot recupera banii pentru clienți dacă tranzacțiile sunt realizate cu autentificarea strictă a acestora și sunt victimele unei fraude bancare, relevă o comunicare a Asociației Române a Băncilor (ARB).
Cele cinci ecomandări ale comunității bancare pentru securitatea contului:
Elementele de securitate ale cardului sunt numărul cardului, data de expirare și CVV2/CVC2, iar aprobarea tranzacției se realizează de regulă în aplicația de Internet Banking/aplicația de autorizare a semnăturii sau prin validarea unei parole și trimiterea unui cod unic primit de titularul cardului pentru autorizarea fiecărei plăți. Astfel, autentificarea strictă a clientului înseamnă folosirea a două elemente din următoarele categorii: ceva ce clientul cunoaște (codul PIN, parola), ceva ce clientul deține (telefonul mobil, verificat prin parola transmisă prin SMS) și ceva ce clientul este (amprenta, recunoașterea facială).
Pentru tranzacțiile efectuate cu autentificarea strictă a clienților, reglementate conform noii Directive Europene privind Serviciile de Plăți – PSD2, transpusă în legislația română în Legea 209 /2019, coroborat cu prevederile regăsite în reglementarile organizațiilor de carduri, băncile nu pot iniția dispute pe motiv de fraudă, iar șansele să recupereze sumele pentru clienții lor sunt aproape nule.
În contextul pandemiei COVID-19, tentativele de fraudă în mediul online s-au amplificat, iar atacatorii au devenit mai abili în accesarea datelor personale ale utilizatorilor prin website-uri false, e-mail-uri, SMS-uri și mesaje în social media.
În multe cazuri, aceste date sunt furnizate direct de către deținătorii de carduri. Modelul de atac vizează contexte reale, ca de exemplu contactarea utilizatorilor care au postat anunțuri pe platforme de vânzare-cumpărare sau care au plasat comenzi pe website-uri din străinătate. Tentativele de fraudă sunt direcționate atât către cumpărători, cât și către vânzători.
Sub pretextul plății produsului postat spre vânzare sau a achitării unor eventuale taxe (de transport sau vamale, în cazul comenzilor externe), cumpărătorii primesc un link către o pagină de internet falsă, care imită pagina oficială a comercianților sau a companiilor, unde clienții completează datele cardului și credențialele de autentificare.
După introducerea datelor bancare, clienții aprobă tranzacțiile prin autorizarea acestora pe canalele convenite cu banca. În acest mod, atacatorii obțin toate datele cardului și în cele mai multe cazuri, folosesc aplicații pentru transferul instant al banilor, iar băncile emitente nu vor putea stopa în niciun fel asemenea operațiuni.
Explicația este simplă, ține de softuri create special pentru fraudă și furt de date personale, singura și cea mai bună cale pentru a diminua riscul de a fi victima unei fraude este atenție în furnizarea datelor personale și a celor financiare, în cazul tranzacțiilor online.